Modificare măsuri privind copilul. Încheierea nr. 04/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 04/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 5424/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
„Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIE CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N.-L. C.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant V. M. și pe pârât S. A. O., având ca obiect „modificare măsuri privind copilul”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns a răspuns reclamantul, identificat prin CI . nr._, CNP_ asistat de av. M. M. și pârâta identificată prin CI . nr._, CNP_ asistată de av. H. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus raportul de evaluare psihologică, după care;
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, reclamantul prin apărător, arată că reclamantul este o persoană responsabilă, adresându-se instanței de judecată pentru rezolvarea acestui litigiu. Astfel, așa cum a fost relatată cauza de către reclamant, singura soluție ca minorul să fie fericit este ca acesta să stea acolo unde îi este mai bine. Din raportul de evaluare psihologică reiese faptul că pârâta are o problemă de înțelegere, datorită timpului tot mai redus, datorită meticulozității sale etc. În acest moment minorul se află la domiciliul reclamantului, minorul înțelegându-se bine cu tatăl și bunica paternă. Nu neagă faptul că și mama se poate ocupa de minor, dar aceasta o face în alt mod pe care minorul nu îl agreează. Arată că reclamatul este mai aproape sufletește față de minor, acestuia din urmă plăcându-i să stea cu tatăl său.
Solicită admiterea cererii de chemare în judecată și stabilirea domiciliului minorului la domiciliul reclamantului.
Precizează că minorului îi face bine să stea cu reclamantul, la domiciliul acestuia fiind mai liber, mama înțelegând să adopte o altfel de relație în raport cu minorul.
Solicită respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâtă, prin care solicită, fără temei, ca exercitarea autorității părintești să se realizeze de către aceasta, arătând că nicio dispoziție legală nu este îndeplinită pentru exercitarea exclusivă a autorității părintești de către pârâtă. Solicită respectarea capătului de cerere privind reanalizarea și remodelarea programului de vizită. De asemenea, solicită sistarea pensiei de întreținere și stabilirea pensiei de întreținere în sarcina pârâtei.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Apărătorul pârâtei învederează instanței că inițial a fost o custodie comună a minorului. Trebuie ținut însă cont de interesul minorului și nu de interesul unuia sau altuia dintre părinți, părțile neputând ajunge la o înțelegere în acest sens. Pârâta nu dorește exercitarea autorității părintești doar de reclamant, iar reclamantul nu dorește exercitarea autorității părintești doar de pârâtă. Nu se pune problema domiciliului minorului, ci problema exercitării autorității părintești. Arată că pârâta nu dorește exercitarea autorității părintești în mod exclusiv, însă părțile au stiluri diferite în ceea ce privește creșterea și educarea minorului. Astfel, precizează că minorul are unele probleme medicale iar pârâta îl supraveghează pe minor mai atent, având în vedere regimul alimentar al minorului.
Reclamantul înțelege distorsionat modul cum pârâta înțelege să se ocupe de minor. Când minorul se duce la reclamant, minorul se joacă în timpul liber, însă când vine la domiciliul pârâtei acesta trebuie să-și facă temele, este axat mai mult pe partea educativă. Mai arată că pârâta a încercat să îl dea pe minor la o instituție de învățământ cu program prelungit, acesta făcând lecțiile cu o învățătoare, însă minorul nu s-a mai dus din cauza faptului că reclamantul s-a opus.
Reclamantul, personal, arată că în 2 săptămâni a dus minorul la 3 medici.
Pârâta, personal, arată că a fost la medic cu minorul, dar pentru că lua antiacide, acesta avea probleme cu digestia.
Reclamantul arată că minorul stă în acest moment la el.
Pârâta insistă în exercitarea autorității părintești în mod exclusiv, argumentând că importat este stilul de viață al minorului.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare cu mențiunea că va amâna pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera,
Văzând și dispozițiile art. 396 NCPC;
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 11.11.2014
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2015
PREȘEDINTE Grefier
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N.-L. C.
Având nevoie de timp pentru a delibera,
Văzând și dispozițiile art. 396 NCPC;
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 18.11.2014
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2014
PREȘEDINTE Grefier
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N.-L. C.
Având nevoie de timp pentru a delibera,
Văzând și dispozițiile art. 396 NCPC;
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 25.11.2014
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2014
PREȘEDINTE Grefier
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
„Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA Nr._/2014
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N.-L. C.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă Minori și familie privind pe reclamant V. M. și pe pârât S. A. O., având ca obiect „modificare măsuri privind copilul”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.11.2014, 18.11.2014 și 25.11.2014, dată la care a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub numărul_, reclamantul V. M. a chemat in judecata pe pârâta S. A. O., solicitând instanței ca pe calea dreptului comun, să dispună modificarea măsurii de stabilire a domiciliului minorului V. G. dispusă anterior la domiciliul pârâtei, în sensul de stabilire a domiciliului minorului la domiciliul reclamantului.
În fapt, reclamantul a arătat că părțile au divorțat prin S.C nr.7800/20.07.2012 pronunțată de Judecătoria G., iar prin această hotărâre s-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorului să se realizeze în comun de părți, iar domiciliul minorului să fie stabilit la domiciliul pârâtei din prezenta cauză.
Potrivit susținerilor reclamantului, minorul este foarte trist atunci când trebuie să se întoarcă la domiciliul mamei ca urmare a finalizării programului de vizită la domiciliul tatălui, iar acest lucru a fost perceput și de bunica maternă care stătea cu minorul atunci când mama se afla la serviciu.
A mai precizat reclamantul că acesta a depus o notă scrisă la D.G.A.S.P.C G., unde părțile au fost convocate împreună cu minorul în vederea clarificării situației familiale, dar pârâta nu s-a prezentat .
În drept, se întemeiază pe art.396, 402, 516, 529 NCC
În dovedirea acțiunii, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba testimonială și referatul de anchetă psiho-socială.
Legal citată, pârâta s-a prezentat în instanță și a depus întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea acțiunii introductive.
Pârâta a depus și cerere reconvențională prin intermediul căreia a solicitat ca exercitarea autorității părintești asupra minorului să se exercite în exclusivitate de pârâtă și să fie reconfigurat programul de vizită a minorului de către tată.
Pârâta a susținut, în esență, că aceasta a încercat să creeze minorului un program de învățare care să alterneze cu programul de joacă, a încercat să îl determine pe minor să respecte regulile de igienă, să desfășoare activități utile, în timp ce reclamantul neglijează programul pe care minorul trebuie să îl respecte și consider că minorul ar trebui să nu frecventeze programul after school, ci să își facă temele la domiciliul reclamantului asistat de bunica paternă în vârstă de 82 de ani.
Precizează pârâta că între părți există numeroase discuții contradictorii cu privire la orice decizie care trebuie să fie luată în privința minorului, inclusiv hotărâri privind starea de sănătate a acestuia.
Apreciază pârâta că se impune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului să se exercite de aceasta în exclusivitate, deoarece în acest mod acesteia i-ar fi mai ușor să ia în privința copilului cele mai bune decizii.
Cererea reconvențională a fost întemeiată pe dispozițiile art.397 NCC.
Pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul și proba testimonială.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare și cerere reconvențională prin intermediul căruia a precizat că exercitarea autorității părintești trebuie să se realizeze în comun de părinți, deoarece nu s-a evidențiat nici un eveniment de natură să conducă a concluzia că se impune ca exercitarea autorității părintești să se realizeze în exclusivitate de pârâtă.
Reclamantul a precizat că pârâta nu este preocupată de fericirea copilului, nu știe să îl apropie pe acesta și nu se implică în activitățile specifice vârstei minorului.
Pe parcursul judecății, a fost administrată proba cu înscrisuri, anchetă socială la domiciliul părților, proba testimonială cu martorii V. M. și C. C. și raport de evaluare psihologică a minorului.
În cauză a fost ascultat în cameră de consiliu minorul V. G..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit ..07.2012 pronunțată de Judecătoria G., s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți, s-a stabilit locuința minorului la locuința minorului V. G. la domiciliul pârâtei și s-a dispus exercitarea autorității părintești în comun în privința copilului.
Față de aceste împrejurări, reclamantul a solicitat modificarea măsurilor luate asupra minorului în sensul stabilirii domiciliului acestuia la domiciliul său.
În drept, instanța reține că potrivit art.403 Cod Civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Prin urmare, devin aplicabile dispozițiile art. 396 alin.1 în sensul că instanța de tutelă hotărăște asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă.
Din referatul de anchetă socială depus la dosarul cauzei, instanța reține că minorul locuiește împreună cu mama acestuia, care este ajutată de bunica maternă și de o bonă, iar minorul beneficiază de condiții locative corespunzătoare atât la domiciliul mamei, cât și al tatălui.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Din această perspectivă, instanța se va orienta după mai multe criterii (continuitate mediu de viață, posibilități de dezvoltare fizică și psihică oferite, dezvoltarea legăturilor firești cu ambii părinți), urmând a dispune acele măsuri cu privire la autoritatea părintească și locuința minorului care vor permite cel mai bine dezvoltarea armonioasă a acestuia.
Analizând ansamblul probatoriului administrat în cauză prin raportare la criteriile menționate, instanța apreciază că se impune încuviințarea exercitării autorității părintești exclusiv de către mamă și menținerea domiciliului minorului la domiciliul acesteia.
Din această perspectivă, instanța își formează convingerea că pe fondul tensiunilor vechi și constante, ambele părți au manifestat o atitudine destul de ostilă, ceea ce nu a facilitat colaborarea, astfel încât fiecare să se poată implica în viața copilului.
Instanța are în vedere dispozițiile art.487 Cod Civil, în sensul că părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului.
În plus, potrivit art.14 alin.1 din Legea art.272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
De asemenea, jurisprudența Curții europene a Drepturilor Omului a stabilit că pentru un părinte și copilul său, a fi împreună reprezintă un element esențial al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți a încetat (a se vedea, printre altele, Johansen împotriva Norvegiei, 7 august 1996 și Bronda împotriva Italiei, 9 iunie 1998).
Din corelarea acestor principii, instanța reține că legea recunoaște primordial, dreptul copilului de a-și cunoaște părinții, de a fi crescut de aceștia sau de a menține relațiile cu ambii părinți, în măsura în care aceștia sunt separați.
Pornind de aici, se poate stabili principiul necesității respectării acestui drept de către fiecare dintre părinți și chiar posibilitatea instanței de judecată de a se orienta în stabilirea locuinței minorului, inclusiv după criteriul părintelui care prezintă garanții mai mari că va respecta drepturile celuilalt.
Deși nu este consacrat expres din punct de vedere legislativ, acest principiu rezultă implicit din reglementarea imperativă a regulii egalității între părinți și a dreptului copilului de a fi crescut de ambii părinți.
Cunoscut și în jurisprudența statelor europene și nu numai, drept principiul californian în stabilirea locuinței minorului, acesta corespunde unei viziuni moderne asupra creșterii copilului, ce vizează implicarea activă și în cât mai mare măsură a ambilor părinți.
Având în vedere necesitatea prezenței ambilor părinți pentru o dezvoltare armonioasă a minorului acest principiu vine să înlăture efectele negative pe care tensiunile dintre părinți, șicanele și încercările de apropiere a minorului cu excluderea celeilalte părți le pot produce asupra psihicului acestuia.
Tocmai de aceea, acest principiu favorizează partea care tinde să respecte și să protejeze relația copilului și cu celălalt părinte, ca factor de responsabilizare a părinților, care pot fi astfel determinați spre colaborare în creșterea și educarea minorului.
Prin urmare, instanța apreciază că în prezent, reclamanta prezintă mai multe garanții că va oferi posibilități mai largi de creștere și dezvoltare pentru copil.
În ceea ce privește modalitatea de exercitare a autorității părintești, instanța constată că există motive temeinicie care justifică îndepărtarea de la regula autorității comune, având în vedere faptul că părțile se află în relații foarte tensionate care îngreunează dialogul constructiv al acestora, astfel încât să se poată ajunge la luarea unor decizii în privința minorului bazate pe înțelepciune, ci nu pe dorința de șicanare a celuilalt părinte.
Astfel, exercitarea în comun a drepturilor și obligațiilor părintești nu se mai poate face în condiții optime care să permită respectarea interesului superior al copilului, câtă vreme părinții nu au efectiv posibilitatea de a se consulta în legătură cu deciziile ce țin de viața zilnică a minorului.
În concret, instanța va avea în vedere faptul că cei doi părinți, deși sunt preocupați de luarea celor mai bune decizii în privința copilului, au concepții diferite cu privire la modalitatea de creștere și educare a acestuia și nu au dovedit că au capacitatea de a conlucra astfel încât hotărârile acestora să fie benefice dezvoltării armonioase și echilibrate a minorului. Astfel, unul din aspectele cu privire la care cei doi părinți nu își pot concilia opiniile se referă la programul minorului după terminarea orelor de școală, în contextul în care reclamantul consideră că minorul își poate face temele sub supravegherea bunicii paterne, până la terminarea serviciului de către acesta, în timp ce pârâta apreciază că este oportun ca minorul să fie înscris la programul after-school, dat fiind și programul de muncă mai încărcat al acesteia.
Raportat la contextul dat, instanța apreciază că este în beneficiul minorului ca acesta să își pregătească temele școlare în cadrul programului after-school, sub îndrumarea unui pedagog și într-un cadru adaptat acestui scop, în detrimentul petrecerii timpului cu bunica paternă, în vârstă de 82 de ani care, cu toată dragostea și preocuparea pentru binele minorului, nu ar putea manifesta suficiente aptitudini pedagogice și răbdare pentru o îndrumare corespunzătoare a minorului.
Lipsa de coeziune a părților în ceea ce privește luarea deciziilor referitoare la minor este confirmată și de martorele audiate în prezenta cauză, respectiv V. M., mama reclamantului și C. C., cunoștință a părților.
Instanța nu va putea avea în vedere susținerile martorei V. M. potrivit cu care minorul nu are nici o problemă de sănătate, în condițiile în care, potrivit adeverinței medicale aflate la dosarul cauzei la fila 75 se constată că acest minor suferă de constipație cronică, incontinență urinară, scolioză lombară, tulburare hiper-reactivă.
Instanța nu contestă calitățile parentale ale reclamantului, însă are convingerea că minorul se află la vârsta la care are nevoie de un program bine determinat de școală, alimentație, somn, activități recreative, cu reguli clare, de natură să formeze minorului o reprezentare corectă cu privire la un regim de viață echilibrat, iar acesta este conturat mai bine la domiciliul mamei pârâte.
Instanța nu va putea avea în vedere în mod hotărâtor opțiunea minorului, aceea de a locui împreună cu tatăl, deoarece acesta se află la vârsta la care nu are discernământul format și se va ghida la această vârstă după criterii subiective, în sensul care dintre părinți manifestă mai multă permisivitate cu privire la programul acestuia. În plus, chiar minorul, ascultat fiind în camera de consiliu, a precizat că dorește să locuiască împreună cu tatăl deoarece acesta îi permite să se uite la televizor cât timp dorește copilul și nu îi cere acestuia să se spele pe dinți, în timp ce relația cu mama nu este atât de armonioasă deoarece aceasta nu îi permite minorului să petreacă timp la televizor cât dorește minorul și manifestă preocupare pentru igiena dentară a copilului. O apropiere mai mare a minorului față de tatăl reclamant este determinată și de împrejurarea că minorul petrece timp cu acesta în week-end și în vacanțele școlare, când programul copilului presupune în special activități recreative, în timp ce timpul petrecut de minor la domiciliul mamei coincide cu programul de școală care presupune respectarea unui program mai strict de către minor.
Prin urmare, instanța apreciază că se impune exercitarea autorității părintești asupra minorului în mod exclusiv de către părintele cu care locuiește în acest moment, respectiv pârâtă.
De asemenea, instanța are încrederea că părțile vor avea înțelepciunea de a reuși în timp detensionarea relațiilor, astfel cum s-a recomandat de altfel și de psiholog cu ocazia întocmirii raportului de psihodiagnostic și evaluare clinic și/sau psihoeducațională (f.83-86).
În ceea ce privește solicitarea pârâtei reconveniente de reconfigurare a programului de legături personale ale reclamantului cu minorul V. G., instanța va avea în vedere următoarele aspecte.
Prin S.C. nr._/14.11.2011 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, s-a stabilit pe cale de ordonanță președințială ca reclamantul să beneficieze, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de divorț înregistrat pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, de următorul program de vizită: în cea de a doua și a patra săptămână, de sâmbătă ora 10 până duminică ora 18, trei săptămâni în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, primele două zile de P. în anii impari, a doua zi de C. până la ora 19, a doua zi de Revelion până la ora 19, în fiecare săptămână în zilele de marți și joi, după terminarea programului de învățământ, de la ora 16 la ora 19, toate acestea la domiciliul reclamantului.
Stabilirea legăturilor personale cu minorul încredințat celuilalt părinte, trebuie să se realizeze efectiv și real, prin stabilirea unui program de vizitare extins, pe cat posibil, și care să țină cont de interesul superior al copilului.
La stabilirea modalitatii concrete a exercitiului dreptului de a avea legaturi personale cu minorul se are in vedere interesul superior al acestuia, apreciat in raport de un complex de factori: varsta minorului, mediul in care locuieste, raporturile dintre cei doi parinti, localitatile de domiciliu ale acestora, asigurarea unui mediu stabil si coerent si pentru o normala dezvoltare psiho-sociala.
Este de notorietate faptul ca parintii salariati au in principiu finalul de saptamana liber, asa incat, ar fi injust, atat pentru minor cat si pentru parintele caruia copilul i-a fost incredintat, sa nu beneficieze de prezenta reciproca si pe durata sfarsitului de saptamana.
In conditiile in care parintele caruia i-a fost incredintat minorul isi rezuma relatia doar pe durata saptamanii lucratoare, aceasta ar putea avea drept consecinta conturarea lui in persona care il coordoneaza si care implicit il restrictioneaza in diverse activitati, cu severitatea sau exigenta normala a unui parinte, ambele motivate si impuse de ratiuni benefice, iar celalalt parinte devine prin comparatie, deosebit de concesiv ori, mai tolerant, finalul saptamanii lucratoare fiind asociat cu repaosul si relaxarea ce urmeaza unei perioade active.
O atare fractionare a timpului intre cei doi parinti este susceptibila a afecta echilibrul si stabilitatea minorului prin diminuarea drastica a posibilitatii de a beneficia si de continuitate in familia actuala, conditie indispensabila unei dezvoltari normale.
S-a aratat in mod constant in jurisprudenta CEDO faptul ca un element fundamental al vietii familiale il constituie posibilitatea copilului si a parintelui de a fi impreuna, iar, orice limitare a acestui drept, ce apartine deopotriva, atat parintelui cat si copilului trebuie sa fie temeinic justificata, proportionala cu scopul urmarit, care consta in prezenta cauza in protejarea interesului major al minorului.
In orice caz, Curtea precizeaza ca o astfel de cerere, care are ca obiect stabilirea legaturilor intre parinte si copilul sau, se impune a fi analizata atat prin prisma dreptului parintelui caruia nu i s-a incredintat copilul, de a avea legaturi personale cu acesta, cat si din perspectiva dreptului copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii si alte persoane fata de care au dezvoltat legaturi de atasament, drept consacrat expres prin art. 14 si 15 din Legea 272/2004, iar restrangerea acestor drepturi nu se poate dispune decat in cazuri justificate.
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor, potrivit disp. art. 2 alin. 2 din Legea 272/2004, altfel spus acestora le revine in mod corelativ obligatia de a respecta dreptul copilului de a avea nestingherit legaturi personale cu tatal sau si cu alti membri ai familiei, sau alte persoane fata de care a dezvoltat relatii de atasament, cata vreme acest lucru nu contravine interesului lui superior.
Totodata, Curtea reaminteste ambilor parinti ca drepturile parintesti trebuie exercitate cu buna credinta si faptul ca orice modificare intervenita in situatia de fapt retinuta in aceasta cauza, analizata prin prisma interesului superior al copilului, este de natura sa conduca la modificarea programului de vizitare stabilit in prezent.
Față de aspectele expuse, instanța apreciază că se impune ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul V. G. potrivit următorului program de vizită: în cea de a doua și a patra săptămână din lună de sâmbătă ora 9 până duminică ora 17, trei săptămâni în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, a doua zi de P., toate acestea la domiciliul reclamantului.
La stabilirea acestui program de vizitare, instanța a avut în vedere necesitatea ca minorul să petreacă sărbătorile de C. și de P. cu ambii părinți, în vederea păstrării sentimentului de apartenență familială, dar și necesitatea ca minorului să nu îi fie perturbat programul de școală.
Față de toate aceste considerente, instanța urmează să respingă ca nefondată cererea principală, să admită cererea reconvențională, să dispună exercitarea autorității părintești în exclusivitate de pârâtă asupra minorului V. G. și să dispună reconfigurarea programului de legături personale ale reclamantului cu minorul potrivit următorului program de vizită: în cea de a doua și a patra săptămână din lună de sâmbătă ora 9 până duminică ora 17, trei săptămâni în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, a doua zi de P., toate acestea la domiciliul reclamantului.
În raport de soluția pronunțată în cauză, instanța urmează să respingă ca nefondată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.453 alin.1 NCPC instanța va obliga reclamantul la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 520 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantul V. M., domiciliat în G., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S. A. O., cu domiciliul în G., ., ., ..
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta S. A. O..
Dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului V. G. să se realizeze în exclusivitate de pârâtă.
Dispune reconfigurarea programului de legături personale ale reclamantului cu minorul V. G. potrivit următorului program de vizită:în a 2-a și a 4-a săptămână din lună de sâmbătă ora 9 până duminică ora 17, trei săptămâni în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, a doua zi de P..
Obligă reclamantul la plata către pârâta reconvenientă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 520 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Respinge ca nefondată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2014.
PREȘEDINTE Grefier
Red VM/tehnored CNL/12.01.2015
| ← Evacuare. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria GALAŢI | Curatelă. Sentința nr. 4336/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
