Ordin de protecţie. Sentința nr. 03/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 22133/233/2014
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din Camera de Consiliu din data de 03.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. K.
GREFIER: V. G. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. E. M., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria G.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect „ordin de protecție” formulată de reclamanta P. C. în contradictoriu cu pârâtul P. P..
Procedura nelegal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu, a răspuns reclamanta personal, precum și apărătorul din oficiu al pârâtului, av. B. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință conform dispozițiilor art. 104 alin. 10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, după care:
Instanța procedează la identificarea reclamantei P. C., care se legitimează cu C.I ., nr._ și CNP_ și a pârâtului P. P., care se legitimează cu C.I . nr._ și CNP_.
La întrebarea instanței, reclamanta personal, apărătorul pârâtului și reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai au alte cereri.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamanta personal solicită instanței ca pârâtul să nu se apropie de ea mai mult de jumătate de metru, să nu o mai bruscheze și să nu o mai jignească.
De asemenea, reclamanta arată că nu solicită evacuarea pârâtului din imobil, deoarece acesta nu are unde se duce, iar în situația în care va mai face scandal va chema Poliția.
Mai precizează reclamanta faptul că dorește împărțirea dreptului de folosință asupra acestuia, astfel încât ea și minorii să folosească cele două dormitoare, iar pârâtul sufrageria.
Reclamanta personal mai solicită instanței ca pârâtul să păstreze distanța și față de ambii copii, precum și ca acestuia să-i fie interzis orice tip de contact cu ea, inclusiv telefonic.
Reclamanta precizează faptul că nu dorește ca pârâtul să păstreze distanța față de locul său de muncă și nici față de unitățile școlare la care învață cei doi minori.
Întrebată fiind, reclamanta arată faptul că atunci când se îmbată, pârâtul nu mai judecă limpede și este agresiv cu ea, în sensul că o bruschează.
Reclamanta precizează faptul că de nouă ani de zile este separată în fapt de pârât, dar locuiesc în aceeași casă.
Apărătorul pârâtului apreciază faptul că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă faptul că integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei ar fi fost pusă în pericol, motiv pentru care solicită respingerea cererii privind emiterea unui ordin de protecție. Cu plata onorariului de apărător, sens în care depune referatul privind plata onorariilor din fondurile Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței admiterea cererii astfel cum a fost modificată la acest termen de judecată.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public solicită instanței ca la luarea hotărârii să aibă în vedere relațiile depuse de către P. de pe lângă Judecătoria G., din care rezultă că pe rolul acestei instituții au fost înregistrate trei plângeri pentru săvârșirea unor infracțiuni cu violență, parte vătămată fiind reclamanta din prezenta cauză, precum și să aibă în vedere certificatul medico – legal care datează din luna octombrie 2014.
Reprezentantul Ministerului Public mai solicită instanței să aibă în vedere disp. art. 23 alin. 3 din Legea 217/2003, care oferă posibilitatea instanței ca pe lângă măsurile luate potrivit alin. 1, să dispună și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în vederea dezintoxicării.
Mai arată reprezentantul Ministerului Public faptul că atât din susținerile reclamantei, cât și din ascultarea minorilor a rezultat faptul că aceste conflicte apărute în familia părților vin pe fondul consumului de alcool, instanța putând impune pârâtului urmarea unui tratament, în vederea dezintoxicării.
În consecință, reprezentantul Ministerului Public solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamanta P. C. a chemat în judecată pe pârâtul P. P., solicitând instanței acordarea unui ordin de protecție pentru sine și pentru copii.
În fapt, reclamanta a arătat că pe fondul consumului de alcool, pârâtul devine violent, o lovește în fața copiilor și o amenință cu moartea dacă va face reclamație. A mai susținut reclamanta că pârâtul îi cere să ia copiii și să plece sau întrerupe curentul și nu îi lasă pe aceștia să își facă temele.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La solicitarea instanței, la termenul de judecată din data de 31.10.2014, reclamanta a depus formularul prevăzut în anexa Legii nr.217/2003, prin care a cerut emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, prin care să se dispună următoarele:
- evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
- limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
- obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate (indicându-se locuința comună);
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima;
- suportarea chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
La același termen, reclamanta a arătat că pârâtul nu are arme, dar solicită ca acesta să păstreze distanța față de ea și față de fiica sa din prima căsătorie, respectiv minora Ș. N.. A mai susținut reclamanta că nu solicită obligarea pârâtului să păstreze distanța față de locuință, locul său de muncă sau unitatea de învățământ a minorilor, dar solicită ca acesta să contribuie la plata facturilor aferente întreținerii locuinței (300 lei lunar).
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat la judecarea cauzei, precizând că nu a fost violent cu reclamanta.
În temeiul dispozițiilor art. 27 ind. 3 alin. 4 din același act normativ, instanța a dispus numirea unui apărător din oficiu pentru pârât.
Pe parcursul judecății, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Conform art.264 Cod Civil, s-a procedat la ascultarea minorilor Ș. N. și P. F., în Cameră de Consiliu, încheindu-se proces-verbal care a fost atașat la dosar.
De asemenea, instanța a solicitat relații cu privire la conflictele existente între părți de la I.P.J. G. și P. de pe lângă Judecătoria G. (filele 15-31).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 07.06.2003 (certificat de căsătorie . nr._, fila 36), iar din căsătorie, a rezultat minorul P. F., născut la data de 02.11.2003 (certificat de naștere . nr._, fila 37). Din susținerile reclamantei, a rezultat că împreună cu părțile, locuiește și minora Ș. N., născută la data de 10.10.1999 (certificat de naștere . nr._, fila 39 dosar), rezultată dintr-o relație anterioară a reclamantei.
Din relațiile comunicate de I.P.J. G. și P. de pe lângă Judecătoria G. (filele 15-31), a rezultat că au fost înregistrate sesizări privind conflicte între părți, finalizate cu neînceperea urmării penale față de acestea pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, ca urmare a retragerii plângerilor prealabile formulate reciproc.
De asemenea, ascultați în fața instanței, minorii Ș. N. și P. F. au susținut că în casă există o permanentă stare tensionată, cauzată de tată, care bea, provoacă scandal atât ziua cât și noaptea, este nemulțumit de orice aspect minor legat de viața de zi cu zi și chiar devine violent fizic față de mama lor. Astfel, au precizat minorii că tatăl „nu știe decât să dea ordine”, „se comportă cu ei ca și cum ar fi în armată”, „când i se năzare, le închide lumina, televizorul sau îl scoate din priză”. În plus, țipă, vorbește urât, o atacă și o bruschează pe mama lor, iar recent, chiar a lovit-o cu pumnul în mână.
Susținerile minorilor au fost parțial confirmate și de certificatul medico-legal nr.1554/24.10.2014 eliberat de Serviciul Clinic de Medicină Legală G. (fila 38), din care a rezultat că reclamanta prezenta leziuni de violență pe antebrațul stâng, ce pot data din data de 23.10.2014 și necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Pe de altă parte, pârâtul s-a limitat la a contesta pretențiile reclamantei, fără a administra nici o probă concretă în sprijinul susținerilor sale, care au rămas simple afirmații fără valoare probatorie.
În drept, art.2 din Legea nr. 217/2003 definește noțiunea de „violență în familie” ca fiind „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru al familiei împotriva unui alt membru al aceleiași familii, care provoacă sau poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu aceste acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.
Violența în familie se poate manifesta sub mai multe forme, respectiv violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența sexuală, violența economică, violența socială, violența spirituală (art. 2 ind. 1 din actul legislativ anterior enunțat).
În aplicarea acestor dispoziții legale în cauza de față, în raport de probele administrate, instanța reține că pârâtul a avut o conduită violentă, atât prin agresiuni fizice directe asupra reclamantei (chiar dacă nu au fost unele de amploare), cât mai ales prin presiunea psihică permanentă exercitată asupra acesteia și asupra copiilor minori. În concret, instanța apreciază că față de frecvența și amploarea scandalurilor provocate de către pârât, pe fondul consumului de alcool, este evident că s-a indus familiei o stare tensionată, creând astfel un pericol pentru integritatea fizică și psihică a acestora.
De altfel, exercitarea violențelor asupra reclamantei în prezența celor doi copii minori este de natură să imprime o gravitate sporită comportamentului pârâtului, care a ignorat în totalitate starea de vulnerabilitate a copiilor, cărora o astfel de atitudine le poate crea un sentiment de insecuritate mult mai mare, afectându-le dezvoltarea psihică și fizică în condiții de normalitate.
Prin urmare, instanța apreciază că se impune luarea unor măsuri de protecție, în sensul art. 26 din Legea nr.217/2003.
Conform textului de lege menționat anterior, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
În ceea ce privește măsurile concrete ce urmează a fi dispuse în cauză, instanța constată că în cuprinsul formularului completat conform anexei la Legea nr.217/2003, reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecție cu următorul conținut:
- evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
- limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
- obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate (indicându-se locuința comună);
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima;
- suportarea chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
La termenul de judecată din data de 31.10.2014, reclamanta a arătat că pârâtul nu are arme, dar solicită ca acesta să păstreze distanța față de ea și față de fiica sa din prima căsătorie, respectiv minora Ș. N.. A mai susținut reclamanta că nu solicită obligarea pârâtului să păstreze distanța față de locuință, locul său de muncă sau unitatea de învățământ a minorilor, dar solicită ca acesta să contribuie la plata facturilor aferente întreținerii locuinței (300 lei lunar).
Ulterior, la termenul de judecată din 03.11.2014, cu ocazia formulării concluziilor asupra fondului cauzei, reclamanta a precizat că nu mai solicită evacuarea pârâtului din locuință, ci împărțirea dreptului de folosință asupra acesteia, astfel încât ea și minorii să folosească cele două dormitoare, iar pârâtul sufrageria. A mai precizat reclamanta că solicită ca pârâtul să nu se apropie de ea la mai mult de jumătate de metru, să păstreze distanța față de copii și să-i fie interzis orice tip de contact cu ea, inclusiv telefonic.
Instanța nu poate avea în vedere decât prima modificare a obiectului cererii, intervenită în termenul legal prevăzut de art.204 Cod proc.civ., respectiv la primul termen de judecată cu părțile legale citate (din data de 31.10.2014).
Instanța nu mai poate avea în vedere cea de-a doua modificare a obiectului cererii de chemare în judecată în sensul că reclamanta nu mai solicită evacuarea pârâtului din locuința comună, ci împărțirea folosinței acesteia și păstrarea unei distanțe față de ea și ambii copii, precum și interzicerea contactului de orice fel, inclusiv telefonic. În concret, instanța are în vedere faptul că această modificare nu a intervenit în condiții procedurale, respectiv la primul termen de judecată cu procedura completă (sau chiar și ulterior cu acordul părților), ci după deschiderea dezbaterilor, în chiar cuprinsul concluziilor pe fond. Or, în acest moment, conform art.204 Cod proc.civ., reclamanta nu mai putea modifica în mod valabil obiectul cererii cu care a fost învestită instanța de judecată, motiv pentru care această modificare nu va fi avută în considerare.
Prin urmare, instanța constată că este învestită cu soluționarea cererii scrise, astfel cum a fost modificată la termenul de judecată din data de 31.10.2014.
Astfel, în scopul înlăturării oricărui risc, instanța apreciază că se impune luarea unor măsuri de protecție, constând în evacuarea pârâtului din locuința comună situată în . și obligarea acestuia să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamantă, precum și față de minora Ș. N., născută la data de 10.10.1999.
În acest sens, instanța are în vedere faptul că din ansamblul probatoriului administrat în cauză (relații I.P.J. și P., susțineri minori), a rezultat că starea conflictuală dintre părți este legată cu precădere de împrejurarea că aceștia locuiesc încă împreună, în condițiile în care sunt separați în fapt.
Astfel, pe fondul consumului de alcool, pârâtul provoacă frecvent scandaluri cu soția sa, scandaluri care în mod evident îi afectează și pe cei doi minori, în condițiile în care asistă la exercitarea violențelor fizice și psihice asupra reclamantei. De altfel, din susținerile minorilor a rezultat că deși nu s-au exercitat și violențe fizice asupra lor, atitudinea pârâtului creează o stare tensionată generală în casă, în sensul că acesta țipă, își exprimă permanent nemulțumirea legată de orice aspect minor al vieții de zi cu zi sau chiar impune un tratament diferențial al copiilor și are un comportament abuziv (întrerupe lumina sau televizorul oricând dorește și fără motiv).
Or, în aceste condiții este evident că deși în cuprinsul concluziilor pe fond, reclamanta nu a mai susținut cererea de evacuare, împărțirea folosinței locuinței nu este în măsură să detensioneze relația părților și să asigure o revenire la starea de normalitate în locuință. Practic, după cum s-a arătat și anterior, atât din susținerile reclamantei cât și ale minorilor, a rezultat că toate conflictele sunt legate de viața zilnică a părților în aceeași locuință, motiv pentru care instanța apreciază că pentru încetarea violențelor în familie, se impune evacuarea pârâtului din domiciliu.
De altfel, instanța are în vedere și faptul că reclamanta a avut o poziție oscilantă, inițial solicitând evacuarea pârâtului, iar ulterior, în cuprinsul concluziilor pe fond, revenind asupra acestei poziții, din motive insuficient justificate în raport de probatoriul administrat în cauză. Astfel, reclamanta a arătat că pârâtul nu are o altă locuință, iar dacă va mai face scandal va chema poliția, schimbarea punctului său de vedere putând interveni și pe fondul sentimentului de teamă creat de presiunea psihică permanentă exercitată de către pârât.
De asemenea, dat fiind că violențele exercitate de către pârât le vizează în special pe reclamantă și pe minora Ș. N., instanța apreciază că se impune și obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 100 m față de acestea.
Instanța nu va mai analiza măsurile legate de obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă față de minorul P. F., față de locuință, față de locul de muncă al reclamantei și față de unitatea de învățământ a minorilor, dat fiind că în termen legal, reclamanta și-a modificat cererea în sensul că nu mai solicită luarea acestora.
Totodată, constatând că din probele administrate în cauză, a rezultat că pârâtul devine violent pe fondul consumului de alcool, în baza art.23 alin.3 din Legea nr.217/2003, instanța va obliga pârâtul la consiliere psihologică, precum și la tratament medical în scopul dezintoxicării.
Pe de altă parte, instanța apreciază că nu se impune interzicerea oricărui contact între părți (inclusiv telefonic sau în alt mod), câtă vreme, din probele administrate în cauză, a rezultat că violențele sunt legate strict de situația locativă a părților, iar nu de alte aspecte care să conducă la concluzia că pârâtul s-ar putea folosi de mijloace de comunicare la distanță pentru a exercita o presiune psihică asupra reclamantei.
În plus, instanța apreciază că nu se impune suportarea de către pârât a întreținerii locuinței (suma de 300 lei pretinsă de către reclamantă), câtă vreme măsurile legale susceptibile a fi luate în procedura ordinului de protecție vizează suportarea chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
Or, în cauza de față, familia a rămas în domiciliu, dispunându-se evacuarea pârâtului, motiv pentru care acesta nu poate fi obligat la suportarea chiriei sau întreținerii pentru o altă locuință, iar suportarea cheltuielilor legate de întreținerea curentă a locuinței vizează un eventual litigiu de drept civil comun, neputând fi dispusă în procedura specială a ordinului de protecție.
Prin urmare, instanța nu va dispune aceste două ultime măsuri în cuprinsul ordinului de protecție, apreciind că pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate.
În ceea ce privește durata ordinului de protecție, instanța apreciază că nu se impune luarea măsurii pe perioada maximă prevăzută de lege, respectiv 6 luni, ci doar pentru 3 luni. În acest sens, instanța are în vedere faptul că violențele exercitate de către pârât au fost cu precădere psihice și au intervenit pe fondul consumului de alcool. Astfel, în condițiile în care pârâtul va fi obligat și la tratament medical în vederea dezintoxicării, o perioadă de trei luni este suficientă pentru detensionarea relațiilor, corijarea comportamentului acestuia și înlăturarea sentimentului de teamă indus familiei sale.
Totodată, pentru a hotărî astfel, instanța are în vedere și faptul că, la expirarea măsurilor de protecție, persoana protejată poate cere un nou ordin de restricție, dacă împrejurările concrete de la acel moment o impun.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 26 ind. 1 din Legea nr. 217/2003, instanța va admite în parte cererea formulată și va emite un ordin de protecție împotrivă pârâtului, pentru o perioadă de 3 (trei) luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, cu următoarele măsuri:
- evacuarea pârâtului din locuința comună situată în .;
- păstrarea unei distanțe minime de 100 m față de reclamantă, precum și față de minora Ș. N., născută la data de 10.10.1999.
În baza art.23 alin.3 din Legea nr.217/2003, instanța va obliga pârâtul la consiliere psihologică, precum și la tratament medical în scopul dezintoxicării.
Având în vedere faptul că pârâtul a beneficiat pe parcursul procesului de asistență juridică din oficiu, instanța va dispune ca onorariului acestuia, în sumă de 200 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului de Justiție .
În temeiul dispozițiilor art. 27 ind. 7 din Legea nr. 213/2003, instanța va dispune comunicarea hotărârii către I.P.J. G. – Poliția comunei S..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea având ca obiect „ordin de protecție” formulată de reclamanta P. C., CNP_, cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâtul P. P., CNP_, cu domiciliul în ..
Emite ordin de protecție împotriva pârâtului, pe o durată de 3 (trei) luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv data de 03.11.2014, instituind următoarele măsuri:
- dispune evacuarea pârâtului din locuința comună situată în .;
- dispune ca pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamantă, precum și față de minora Ș. N., născută la data de 10.10.1999.
În baza art.23 alin.3 din Legea nr.217/2003, obligă pârâtul la consiliere psihologică, precum și la tratament medical în scopul dezintoxicării.
Dispune avansarea din fondurile Ministerului de Justiție a onorariului apărătorului din oficiu, avocat B. C., în cuantum de 200 lei.
Dispune comunicarea către I. G. –Poliția comunei S..
Executorie.
Cu drept de apel în 3 zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. K. V. G. R.
Red KM/Tehn VGR/6EX/13.11.2014
.>
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din Camera de Consiliu din data de 03.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. K.
Grefier: V. G. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. E. M., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria G.
INSTANȚA
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea având ca obiect „ordin de protecție” formulată de reclamanta P. C., CNP_, cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâtul P. P., CNP_, cu domiciliul în ..
Emite ordin de protecție împotriva pârâtului, pe o durată de 3 (trei) luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv data de 03.11.2014, instituind următoarele măsuri:
- dispune evacuarea pârâtului din locuința comună situată în .;
- dispune ca pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamantă, precum și față de minora Ș. N., născută la data de 10.10.1999.
În baza art.23 alin.3 din Legea nr.217/2003, obligă pârâtul la consiliere psihologică, precum și la tratament medical în scopul dezintoxicării.
Dispune avansarea din fondurile Ministerului de Justiție a onorariului apărătorului din oficiu, avocat B. C., în cuantum de 200 lei.
Dispune comunicarea către I. G. –Poliția comunei S..
Executorie.
Cu drept de apel în 3 zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. K. V. G. R.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
G., ., tel./ fax. 0236_
Dosarul instanței nr._
Data emiterii adresei: 03.11.2014
Că t r e,
I. G. – SECȚIA 2 POLIȚIE RURALĂ S.
J. G.
Vă comunicăm alăturat dispozitivul Sentinței Civile nr._, pronunțată de Judecătoria G. în data de 03.11.2014, în cauza civilă având ca obiect „ordin de protecție” formulată de reclamanta P. C., cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâtul P. P., cu domiciliul în ., pentru a proceda la luarea măsurilor ce se impun
Vă mulțumim pentru colaborare.
Președinte Grefier
M. K. V. G. R.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
G., ., tel./ fax. 0236_
Dosarul nr._
Din data de ….11.2014
C ă t r e
UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA
- BAROUL G. -
Vă aducem la cunoștință că prin sentința civilă nr._ din data de 03.11.2014, pronunțată în dosarul nr._/233/2014, s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului de Justiție a onorariului apărătorului din oficiu – doamnei avocat B. C., în cuantum de 200 lei.
Vă atașăm alăturat copie de sentința civilă nr._ din data de 03.11.2014.
Vă rugăm să procedați în consecință.
Cu stimă,
Președinte Grefier
Judecător M. K. R. V. G.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4262/2014. Judecătoria GALAŢI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
