Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7209/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7209/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 8013/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă 7209/2014
Ședința publică din data de 01.07.2014
PREȘEDINTE – R. P.
GREFIER – A.-D. R.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant N. V. și pe pârâții G. C. și G. C., având ca obiect „ordonanță președințială- reintegrare în spațiu”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: reclamantul personal și legitimat cu C.I.-.-Nr._-CNP_ și pentru pârâți- C. V., care nu are drept de reprezentare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință cu precizarea că pârâții au fost citați cu copie acțiune și motive, după care:
Instanța constată că C. V. nu poate reprezenta pârâții deoarece nu are procură.
Reclamantul susține că i-au fost restituite bunurile sub beneficiul de inventar pe 25 iunie 2014.
Ca și pretenții dorește ca pârâții să prezinte titlul prin care s-a dispus evacuarea din locuință.
La interpelarea instanței, reclamantul arată că nu dorește să renunțe la judecată.
Solicită instanței să i se acorde cuvântul pe probe.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamantul depune la dosar contractul de închiriere al imobilului în dublu exemplar și solicită instanței să încuviințeze înscrisurile depuse la dosar.
Instanța în conf. cu disp. art. 255 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, le apreciază concludente și utile soluționării cauzei.
Instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul susține că a locuit în imobil ca și chiriaș și că a fost evacuat din locuință, în mod abuziv, împreună cu mama sa, iar în ce privește acțiunea nu mai dorește reintegrarea în spațiul de locuit.
Solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 06.05.2014 sub nr._ , reclamantul N. V. a solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale, să pronunțe o hotărâre prin care pârâții G. C. și G. C. să fie obligați să asigure accesul și reintegrarea sa și a mamei sale în spațiul de locuit aferent imobilului din G., ., ., ., să asigure accesul pentru ridicarea bunurilor, înscrisurilor și valorilor personale în scopul de a le transfera în alt spațiu și să reconecteze la rețeaua de energie electrică imobilul menționat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, la data de 15.04.2014, pârâții, cu sprijinul nemijlocit al organelor de poliție, prin distrugerea sistemului de închidere al ușii de acces, au pătruns în spațiul în care locuia, spațiu pe care îl are în folosință legitimă împreună cu mama sa, din luna martie 2012, pe bază de contract de închiriere. A precizat că aceștia au procedat la evacuarea sa din spațiul de locuit, în mod ilegal și abuziv.
A adăugat că nu mai deține un alt spațiu de locuit și, ulterior evacuării, pârâții i-au solicitat fiului N. M., care întâmplător sosise în locuință, să întocmească un proces-verbal cu bunurile ce au rămas în imobil, proprietate personală a sa și a mamei sale, deși acesta nu avea de unde să cunoască ce bunuri dețin, cu excepția celor aflate la vedere. A menționat că bunurile au fost sechestrate de către pârâți prin asigurarea ușii de acces în imobil cu un nou sistem de închidere.
A precizat că a fost nevoit să locuiască în regim hotelier, iar pe mama sa nu a putut să o interneze într-o unitate medicală, din cauza lipsei documentelor, care au rămas în imobil.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 726-727, art. 996-1001, art. 1033-1044 C.proc.civ., Legea nr. 114/1996, Legea nr. 230/2007.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv proces-verbal de predare-primire (f. 8), factură fiscală (f. 9), chitanțe (f. 10-11).
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat, în temeiul art. 258 alin. 1 prin raportare la art. 255 alin. 1 C.pr.civ., pentru reclamant proba cu înscrisuri, pe care a și administrat-o.
La termenul de judecată din data de 01.07.2014, reclamantul s-a prezentat în fața instanței, susținând că pârâții au permis accesul său în spațiul în discuție pentru a-și ridica bunurile. De asemenea, a precizat că nu mai solicită reintegrarea sa în locuință.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 23.03.2012, între reclamant și numitul B. D., în calitate de mandatar, a fost încheiat contractul de închiriere cu privire la imobilul situat în G., ., ., . perioadă de 12 luni, cu începere de la data de 01.04.2012, până la data de 01.04.2013.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat ca pârâții să fie obligați să asigure accesul și reintegrarea sa și a mamei sale în spațiul de locuit aferent imobilului menționat, să asigure accesul pentru ridicarea bunurilor, înscrisurilor și valorilor personale în scopul de a le transfera în alt spațiu și să reconecteze la rețeaua de energie electrică imobilul menționat.
În drept, potrivit art. 996 alin. 1 N.C.pr.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ca atare, în cazul unei cereri de ordonanță președințială, pe lângă condițiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei forme concrete care intră în conținutul acțiunii civile (formularea unei pretenții, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală), admisibilitatea ordonanței președințiale presupune și îndeplinirea anumitor condiții speciale, respectiv aparența dreptului în favoarea reclamantului, urgența, neprejudecarea fondului și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, aceste ultime două condiții fiind în mod expres stipulate la art. 996 alin. 5 N.C.pr.civ.
Când soluționează o cerere de ordonanță președințială, instanța nu poate cerceta fondul dreptului discutat între părți, dar, pentru ca soluția să nu fie arbitrară, este obligată să cerceteze aparența acestui drept în favoarea reclamantului. Instanța face un examen sumar al cauzei, legea dându-i dreptul să „pipăie fondul”, pentru a vedea de partea cui este aparența dreptului. Împrejurarea că dreptul subiectiv este litigios nu împiedică pronunțarea ordonanței președințiale, întrucât aparența de drept este suficientă pentru ca instanța să ordone o măsură urgentă și vremelnică, urmând ca problema existenței sau inexistenței dreptului subiectiv să se rezolve pe calea procedurii de drept comun, în cadrul unei judecăți care vizează fondul.
Astfel, dacă dreptul reclamantului decurge dintr-un titlu, instanța, fără a cerceta în fond valabilitatea actului, va examina validitatea formală a actului, eficacitatea sau inopozabilitatea lui.
În cauză, cu toate că a fost depus la dosar un contract de închiriere cu privire la imobilul în discuție, instanța constată că nu este întrunită cerința aparenței dreptului locativ invocat de reclamant la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, întrucât, din convenția existentă la dosar (art. 2.4), rezultă faptul că termenul contractului s-a împlinit la data de 01.04.2013, iar o eventuală reînnoire nu a rezultat din probele administrate. Mai mult decât atât, din susținerile pârâtului cu privire la atitudinea proprietarului apartamentului, a rezultat că acesta s-a opus tacitei relocațiuni.
Prin urmare, în mod aparent, dreptul locativ al reclamantului era încetat la momentul introducerii cererii de ordonanță președințială.
Mai mult decât atât, prezent în ședință publică, reclamantul a precizat faptul că nu mai solicită reintegrarea sa în locuință.
Prin urmare, instanța urmează să respingă ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâților de a asigura accesul și reintegrarea reclamantului și a mamei sale în spațiul de locuit aferent imobilului din G., ., ., ., precum și reconectarea la rețeaua de energie electrică a imobilului menționat.
De asemenea, având în vedere susținerile pârâtului, potrivit cărora pârâții au permis accesul său în spațiul în discuție pentru a-și ridica bunurile după primirea citației, instanța urmează să respingă capătul de cerere cu acest obiect ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul N. V. cu domiciliul în G., ., ., județ G., în contradictoriu cu pârâții G. C. cu domiciliul în G., ., ., ., județ G. și G. C. cu domiciliul în com. Vidra, ., în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâților de a asigura accesul și reintegrarea reclamantului și a mamei sale în spațiul de locuit aferent imobilului din G., ., ., ., precum și reconectarea la rețeaua de energie electrică a imobilului menționat.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților de a asigura accesul în imobilul menționat pentru ridicarea bunurilor, înscrisurilor și valorilor personale, ca rămas fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.07.2014.
PREȘEDINTE,
P. R.
GREFIER,
R. A.-D.
Red. R. P./01.07.2014/tehn. ADR/5 ex./04.07.2014/3ex. .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1506/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 7682/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
