Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 5706/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5706/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 23128/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5706
Ședința Publică din data de 03.06.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. K.
GREFIER: V. G. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „exercitarea autorității părintești” formulată de reclamantul V. C. în contradictoriu cu pârâta B. P..
Dezbaterile orale și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 07.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 14.05.2014, la data de 21.05.2014, la data de 28.05.2014, iar apoi la data de 03.06.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamantul V. C. a chemat in judecată pe pârâta B. P., solicitând instanței să dispună să exercite singur drepturile părintești asupra minorului V. Juliano S. și stabilirea locuinței minorului la tată.
În fapt, reclamantul a arătat că minorul a rezultat din relația de concubinaj cu pârâta, care a fost ajutată permanent la îngrijirea copilului de mama reclamantului. Totuși, la data de 28.02.2011, mama sa a venit să vadă copilul și a găsit ușa deschisă, copilul ud și mort de foame, iar pârâta nu a mai revenit niciodată la domiciliu.
A mai precizat reclamantul că se ocupă singur de copil, ajutat de mama sa, în timp ce pârâta este total dezinteresată, nu dat nici un telefon și nici nu a venit să vadă minorul.
În drept, se întemeiază pe art.398 și 505 Cod Civil.
La cerere, au fost anexate în copie, înscrisuri medicale și certificat naștere minor (filele 5-11 dosar).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 13 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
Pe parcursul judecății, s-a administrat proba cu înscrisuri, anchetă socială (referat fila 15 dosar) și proba testimonială cu declarația martorei V. V..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, minorul V. Juliano S., născut la data de 05.02.2011, este fiul părților (astfel cum rezultă din Certificatul de naștere . nr._ depus la f.11 dosar), părinții nefiind căsătoriți, conform susținerilor reclamantului.
Din declarația martorei V. V., mama reclamantului, a rezultat că minorul se află în grija sa de la vârsta de o lună, când a fost părăsit de mamă. Astfel, martora a precizat că după nașterea copilului, mergea permanent la părți ca să o ajute pe pârâtă, dar într-o zi, aceasta i-a spus să-și ia cheia ca să poată intra mai târziu în casă.
A susținut martora că atunci când s-a întors, după-amiază, a găsit copilul închis în casă, iar vecinii i-au spus că plângea de mai multe ore. Martora a precizat că pârâta nu s-a mai întors, nu a dat nici un telefon să se intereseze de copil, iar acesta este bine îngrijit la domiciliul său și este întreținut de tată, care lucrează în Malta și vine acasă la 3-4 luni. Mai mult, martora a susținut că reclamantul nu dorește să ia copilul în Malta, astfel încât acesta va rămâne tot în grija sa.
De asemenea, din referatul de anchetă socială (fila 15), a rezultat că minorul locuiește cu bunica și mătușa paternă, este bine îngrijit și dezvoltat corespunzător vârstei și păstrează legăturile cu tatăl său, care îl susține material.
În drept, instanța reține că potrivit art.505 alin.1 Cod Civil, dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Prin urmare, instanța constată că devin aplicabile dispozițiile art. 396 alin.1 în sensul că instanța de tutelă hotărăște asupra raporturilor dintre părinți și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă. De asemenea, instanța urmează a avea în vedere și dispozițiile art. 397 coroborate cu art.398 alin.1 Cod Civil, în sensul ca în principiu, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care pentru motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța decide altfel.
În cauza de față, analizând ansamblul probatoriului administrat, instanța apreciază că este în interesul superior al minorului să dispună exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamant. În concret, instanța constată că din declarațiile martorei ascultată în cauză, a rezultat că reclamantul este acela care s-a ocupat de minor, susținându-l financiar, chiar dacă acesta locuiește efectiv cu bunica paternă, în timp ce pârâta l-a abandonat singur în casă, la o vârstă foarte fragedă, nu este interesată și nu vine nici în vizite.
Mai mult, instanța are în vedere și faptul că pârâta nu a menținut în nici un mod legătura cu minorul, reclamantul sau familia acestuia, astfel încât exercitarea autorității părintești comune nu ar fi benefică minorului, în condițiile în care reclamantul se află în imposibilitate de a afla chiar și domiciliul pârâtei.
De altfel, instanța reține că pârâta nu s-a prezentat la judecată și nu a cerut să exercite autoritatea părintească asupra minorului, practic aceasta neexprimându-și intenția de a se implica activ în îngrijirea copilului. Or, câtă vreme exercitarea autorității părintești presupune exercitarea unor drepturi și obligații personale ale părților, instanța apreciază că aceasta nu se poate realiza corespunzător în lipsa intenției efective a părintelui de a participa la creșterea și educarea copilului.
În aceste condiții, având în vedere că minorul necesită un climat de afecțiune, stabilitate și continuitate pentru a se asigura o dezvoltare armonioasă, instanța apreciază că este în interesul superior al copilului să rămână în îngrijirea tatălui și a bunicii paterne, care s-au ocupat permanent de aceasta și de care minorul este atașat emoțional.
Astfel, instanța apreciază că față de situația de fapt probată în cauză (în sensul că reclamantul și mama acestuia sunt singurii care se preocupă de minor, iar pârâta nu manifestă interesul de a se implica în viața acestuia), există motive temeinice pentru a încuviința exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamant, astfel încât urmează a admite cererea.
Pe cale de consecință, instanța urmează a stabili și domiciliul minorului la reclamant.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, potrivit prevederilor art. 516 din Noul Cod Civil, obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege. Totodată, conform art. 529 alin. 2 din Noul Cod Civil, când întreținerea este datorată de un părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
În cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte că pârâta realizează venituri cu caracter de continuitate, motiv pentru care aceasta urmează a fi obligată la plata, în favoarea minorului, a unei pensii de întreținere lunare de 25% din venitul minim net pe economia națională.
Pentru stabilirea acestei pensii, instanța a avut în vedere că minorul are o vârstă fragedă (aproximativ 3 ani), la care are necesități legate de asigurarea de îmbrăcăminte, alimente, frecventarea unei unități de învățământ, precum și împrejurarea că acesta este obișnuit cu asigurarea unor condiții bune de viață, conform referatului de anchetă socială depus la dosar.
Totodată, având în vedere că pe parcursul desfășurării procesului, minorul s-a aflat în îngrijirea reclamantului, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză (înscrisuri, martori, referat de anchetă socială), pârâta urmează a fi obligată la plata pensiei de întreținere începând cu data introducerii cererii, respectiv data de 22.11.2012, și până la majoratul minorului, respectiv data de 05.02.2029.
Față de toate aceste considerente, instanța urmează a admite acțiunea și va dispune exercitarea autorității părintești asupra minorului V. Juliano S., exclusiv de către reclamant, va stabili locuința minorului la reclamant, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere de 25% din venitul net minim pe economia națională în favoarea minorului, începând cu data formulării prezentei cereri, respectiv data de 22.11.2012, și până la majoratul minorului, respectiv data de 05.02.2029.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea având ca obiect „exercitarea autorității părintești” formulată de reclamantul V. C., cu domiciliul în G., ., județul G. în contradictoriu cu pârâta B. P., cu domiciliul în G., ., județul G..
Încuviințează exercitarea autorității părintești asupra minorului V. Juliano S., născut la data de 05.02.2011, exclusiv de către reclamant.
Stabilește locuința minorului la reclamant.
Obligă pârâta la plata unei pensii de întreținere de 25% din venitul net minim pe economia națională în favoarea minorului V. Juliano S., începând cu data formulării prezentei cereri, respectiv data de 22.11.2012, și până la majoratul minorului, respectiv data de 05.02.2029.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red KM/Tehn VGR/4EX/16.06.2014
.>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria GALAŢI | Ordin de protecţie. Încheierea nr. 07/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
