Plângere contravenţională. Sentința nr. 285/2013. Judecătoria GHERLA
Comentarii |
|
Sentința nr. 285/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 2420/235/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 285/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: F. S.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul B. C. împotriva intimatei INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul asistat de av. S. Janos și martorul Szilvesyter Joysef, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța procedează la identificarea martorului Szilvesyter Joysef și audierii acestuia, cele declarate sub prestare de jurământ conform art. 193 Cod procedură civilă, au fost consemnate în declarații separate, atașate la dosar (f.43).
Reprezentantul petentului insistă în a depune la dosar hotărârea definitivă nr. 1132/2012 din dosarul civil nr._ privind altă persoană care a fost sancționata pentru săvârșirea aceleiași contravenții.
Instanța restituie hotărârea întrucât nu o consideră utilă soluționării plângerii.
Reprezentantul petentului arată că nu mai are alte probe de propus in cauză, solicitând cuvântul pe fond.
Conform prevederilor art. 167 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este unul legal, pertinent, concludent și util soluționării cauzei, fiind de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea petentului de la plata amenzii aplicate iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului cu motivarea că procesul verbal nu a fost legal întocmit, nu i s-a dat posibilitate petentului să formuleze obiecțiuni, procesul verbal fiind comunicat prin afișare iar agentul constatator, la fața locului verbal le-a spus că le dă doar un avertisment, însă după câteva zile a primit și procesul verbal, ceea ce însemnă că sancțiunea a fost aplicată și verbal și în scris.
In temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.08.2012, sub nr._, petentul B. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj - Secția 7 Poliție Rurală G., în principal: anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 15.07.2012, ora 02:30, ca fiind nelegal și netemeinic și, în subsidiar: aprecierea asupra gradului de vinovăție al petentului privind participarea sa la săvârșirea presupusei contravenții, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu una mai puțin severă, adică avertismentul; fără cheltuieli de judecată.
Prin serviciul registratură, la data de 24.10.2012, petentul, a depus la dosarul cauzei motivele plângerii contravenționale (filele 8-15), precum și copia procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 15.07.2012 (fila 18).
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a celei testimoniale.
La data de 11.01.2013, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea comunicată de către intimat (fila 33). Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției cu motivarea că sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
S-a precizat de către intimat că, în analiza principiului proporționalității, trebuie observat care este scopul Legii nr. 61/1991, anume asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, cetățenii fiind obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială, fiind de datoria autorităților statului să vegheze că faptele antisociale să nu rămână nesancționate.
În sfârșit, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, făcând întotdeauna dovadă până la proba contrară, iar petiționarul, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada contrară stării de fapt reținute prin actul de constatare și sancționare a contravenției. Așadar, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul-verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115- art. 118 din Codul de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001 și Legea nr. 61/1991.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei, copia procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 15.07.2012, ora 02:30 și dovada de comunicare a acestui proces-verbal (fila 35, raportul întocmit de agentul constatator cu privire la fapta contravențională reținută în sarcina petentului (fila 37) și copia fișei de intervenție la eveniment (fila 38 și a solicitat administrarea probei testimoniale cu audierea martorului S. Jozsef, persoana care a făcut sesizarea.
Instanța a încuviințat proba testimonială cu audierea martorilor S. Jozsef și S. A. și H. I. M., a căror declarații au fost atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 15.07.2012, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 15.07.2012, ora 02:30, petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art. 3 pct. 1 alin. 25 din Legea nr. 61/1991, aplicându-i-se o amendă în cuantum de 200 lei, în temeiul art. 4 alin. 1 lit. b din același act normativ. Pentru a decide astfel, agentul constatator a reținut că, la ora 02:30, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, în localitatea Chidea, în curtea imobilului cu nr. 65 B, împreună cu alte 7 persoane, a tulburat ordinea și liniștea publică prin strigăte și larmă, folosind și un aparat muzical cu volum la intensitate ridicată.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa contravenientului și i-a fost comunicat acestuia la data de 26.07.2012, conform dovezii existente la fila 36 din dosar.
În drept, potrivit art. 3 alin. 1 pct. 25 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, constituie contravenție, tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă. Acest tip de contravenție se sancționează, în baza art. 4 alin. 1 lit. b din aceleași act normativ, cu amendă de la 200 lei până la 1 000 lei. În temeiul art. 10 din Legea nr. 61/1991, dispozițiile acestui act normativ se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 15.07.2012, îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, nici unul din cauzele de nulitate prevăzute de lege.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează fapte de tulburare a ordinii publice, având în vedere scopul punitiv al sancțiunii amenzii și caracterul general al normei de drept încălcate, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza N. G.”.
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza „N. G. împotriva României”, mai sus menționată și care se referă tocmai la prevederile Legii 61/1991. În această cauză, s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie care ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace suficiente pentru a-și exercita dreptul la apărare și a face dovada netemeiniciei sancționării sale contravenționale, însă nu a fost în măsură să prezinte nici un mijloc de probă de natură a ilustra o stare de fapt necorespunzătoare realității, după cum a fost reținută de către agentul constatator și, implicit sancționarea sa nelegală. În consecință, procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit.
În acest sens, instanța, din probele administrate în cauză reține faptul că, în acea seară, în curtea imobilului cu nr. 65 B, aparținând unuia dintre martorii audiați, s-a ascultat muzică și s-a povestit în curtea casei, muzica care a putut fi auzită de către vecini. Ori, în contextul în care momentul săvârșirii contravenției a fost reținut de către agentul constatator ca fiind ora 02:30, apare evident faptul că a fost tulburată liniștea publică. Împrejurările cauzei, în sensul că era noapte și că imobilele din zonă sunt situate foarte aproape unele de altele, susțin cele indicate de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal. Mai mult, după cum însuși petentul a arătat și unul din martorii audiați a confirmat, prietenii nu se mai văzuseră de mult, deci e clar că au avut multe de povestit și au făcut gălăgie. Chiar povestind pe un ton normal, raportat la faptul că erau destul de multe persoane cele care “povesteau” și că se mai și asculta muzica, instanța apreciază că starea de fapt reținută de către agentul constatator este una reală și temeinică.
Cu privire la sancțiunea aplicată petentului, amendă în cuantum de 200 lei, instanța urmează a avea în vedere analiza principiului proporționalității sancțiunii. Trebuie observat, așadar, că dispozițiile Legii nr. 61/1991 au drept scop asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, cetățenii fiind obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială.
Raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care impun ca, la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentului, deși legală, este disproporționată față de gradul de pericol social ce a rezidat în mod concret din fapta sa.
Astfel, fapta contravențională a petentului de a tulbura ordinea și liniștea publică nu este una de gravitate ridicată, din moment ce această tulburare a intervenit doar ca urmare a “poveștilor” ce se purtau într-un grup de prieteni și a muzicii ce se asculta în cadrul aceluiași grup de prieteni, însă, larma și gălăgia ce a deranjat casele vecine a fost consecința faptului că discuțiile purtate între prieteni au avut loc noaptea și în curtea unui imobil aflat în imediata vecinătate cu alte imobile locuite de persoane care, probabil, își doreau să doarmă noaptea.
Așadar, instanța consideră că, raportat la circumstanțele personale ale contravenientului, fapta săvârșită în concret de către acesta nu ilustrează un grad de pericol social ridicat, astfel că, în baza prevederilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, petentului i se va aplica sancțiunea avertismentului, reținându-se că acesta a înțeles pericolul social al faptei săvârșite, cu atât mai mult cu cât, din chiar raportului agentului constatator, a reieșit faptul că, imediat după ce au fost atenționate cu privire la deranjul cauzat și li s-a solicitat să nu mai tulbure liniștea în zonă, persoanele aflate la fața locului au plecat și s-au îndreptat fiecare spre locul unde erau cazați.
În temeiul art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, instanța îi va aplica petentului sancțiunea avertismentului, apreciind că această sancțiune este de natură să atenționeze contravenientul cu privire la caracterul antisocial al faptei sale.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională și a dispune înlocuirea sancțiunea amenzii în cuantum de 200 lei, astfel cum a fost aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 15.07.2012, cu sancțiunea avertismentului.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul B. C. domiciliat în mun. Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu intimata I.P.J. Cluj împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.07.2013 de către Poliția Rurală G. - Secția 7 și în consecință:
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în suma de 200 lei aplicate cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. S. M. M.
Red.Dact.F.S./4ex.
← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 222/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
---|