Plângere contravenţională. Sentința nr. 469/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 469/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 3701/235/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 469/2013
Ședința publică din data de 11 APRILIE 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. I. L.
GREFIER: C. L. P.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul B. C. B. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 09.11.2012 de Secția 7 Poliție Rurală G..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă petentul personal și asistat de avocat Ș. R. T., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 30), lipsind intimatul și martorul L. M.. Se prezintă martora S. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus de către IPJ Cluj procesul verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele martorului M. L. (fila 43), după care:
Instanța constată că martorul M. L. este plecat din țară și potrivit art. 33 din OG nr. 2/2001, rap. la art. 188 C.proc.civ., instanța procedează la judecată și identifică pe petentul B. C. B. pe baza permisului de conducere ., născut la 14.11.1974 în Cluj-N., CNP_.
Instanța procedează totodată și la identificarea martorei S. S. A., posesoare a CI . nr._ eliberată de SPCLEP D. la 12.09.2007, născută în T., jud. Cluj, având CNP_, cu domiciliul în D., .. 43, jud. Cluj precum și la audierea acesteia, sub prestare de jurământ, conform art. 193 din Codul de procedură civilă, cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei (fila 44)
Cu ocazia audierii martorei, avocatul petentului formulează o întrebare cu privire la modul cum a condus petentul până la oprirea acestuia de către echipajul de poliție, însă instanța respinge această întrebare, neavând relevanță în cauză.
La stăruința avocatului petentului privind audierea martorului M. L., instanța pune în vedere acestuia că potrivit OG nr. 2/2001, s-a procedat la emiterea mandatului de aducere pe numele martorului însă acesta este plecat din țară, motiv pentru care nu se poate administra proba testimonială cu acest martor.
La solicitarea instanței, avocatul petentului arată că înțelege să nu își mai susțină această cerere în probațiune, solicitând cuvântul pe fond.
Nemaifiind alte cereri, probe sau excepții de formulat în cauză, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente pe fond.
Avocatul petentului arată că art. 45 din Codul rutier explică ce înseamnă manevra de depășire, însă martora a arătat că nu s-a trecut axul drumului, ba mai mult, manevra de depășire nu duce la suspendarea permisului de conducere. Precizează că într-adevăr a avut loc o discuție mai aprinsă între petent și agentul constatator. Din răspunsul CNADNR aflat la fila 23 rezultă că în zona respectivă se află mai multe benzi de circulație, doar unele având interzisă manevra de depășire.
Avocatul petentului mai arată că procesul verbal de contravenție contestat are mai multe vicii, cum ar fi neidentificarea locului de săvârșire a contravenției, ceea ce atrage nulitatea actului, instanța neputând stabili cu exactitate unde s-a săvârșit pretinsa contravenție. Un alt aspect ar fi acela că agentul constatator, în măsura în care este agent rutier, lucrează în cadrul Postului de poliție Bonțida, astfel că nu avea ce să caute într-o altă localitate, acesta de fapt urmărindu-l pe petent aproximativ 10 km pentru a-l sancționa, agentul afișând și o atitudine șicanatoare în discuția cu acesta. Față de toate cele expuse, solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.12.2012, contestatorul B. C. B. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 29.11.2012 de către IPJ Cluj – Secția 7 Poliție Rurală G..
În motivare a arătat că agentul constatator i-a prezentat să semneze un alt proces-verbal decât cel comunicat ulterior prin serviciul poștal. A susținut că autoutilitara pe care s-a reținut că ar fi depășit-o circula pe banda de urgență și că procesul-verbal nu conține obiecțiunile sale. Prin precizarea de la fila 28-29 a mai susținut că încadrarea juridică a faptei este greșită, a contestat competența agentului statului de a constata și sancționa contravențiile prevăzute de OUG nr. 195/2002 și a solicitat re-individualizarea sancțiunii stabilite și înlocuirea sa cu avertismentul.
În drept a invocat OUG 195/2002 și Regulamentul de aplicare al ordonanței.
Prezenta acțiune este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor articolului 36 din O. G. nr.2/2001.
În probațiune contestatorul a depus copie de pe proces-verbal de contravenție atacat (f. 4).
La data de 21.01.2013, prin Serviciul „Registratură” al instanței, s-a depus la dosarul cauzei de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj întâmpinare (f. 11-12), prin care acesta a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat, sub aspectul legalității, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, intimatul a învederat că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a arătat că fapta petentului a fost constată prin propriile simțuri de către agentul constatator, astfel încât actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, care revine petiționarului.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ.
În probațiune intimatul a depus istoricul contravențional al petentului, raportul agentului constatator, procesul-verbal de afișare și procesul-verbal de contravenție atacat (f. 13-17).
În cauză a fost încuviințată, considerându-se pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți precum și cele administrate din oficiu de instanță, respectiv adresa nr. 7822/07.02.2013 emisă de CNADNR SA – DRDP Cluj (f. 23), precum și proba testimonială cu martora S. S. (f. 44).
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Instanța constată că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 să soluționeze prezenta plângere, prezumtiva faptă contravențională fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială, respectiv în localitatea Răscruci și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, calculat de la comunicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 09.11.2012 de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj – Secția 7 Poliție Rurală G. (f. 17), petentul B. C. B. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 560 lei și reținerea permisului de conducere, constatându-se că la aceeași dată, pe DN 1C Răscruci, la intersecție cu drumul de acces spre zona industrială Nokia, aflat la volanul autovehiculului marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_, deplasându-se pe direcția D. - Cluj-N., contestatorul a efectuat o manevră de depășire a autoutilitarei marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_, în zona de acțiune a indicatorului rutier „Depășirea interzisă”, peste marcajul longitudinal continuu, și nu a respectat indicațiile polițistului de a rămâne în autovehicul, coborând și amenințând martorul asistent.
Faptele au fost încadrate juridic în dispozițiile art. 120 alin. 1 lit. h), i), respectiv art. 148 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e), respectiv lit. f) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Potrivit înscrisului de la f. 37, agentul constatator are calitatea de polițist rutier în sensul prev. art. 177 din HG nr. 1391/2006, desemnat prin dispoziția IGPR nr. 50/2008, fiind competent atât material cât și teritorial să constate și să sancționeze fapte de natura celei reținute în sarcina petentului, având obligația, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale normelor în materia circulației pe drumurile publice, fiind încadrat la Postul de poliție Bonțida, comună de care aparține și satul Răscruci.
În ceea ce privește neconsemnarea obiecțiunilor contestatorului în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța reține că dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2011 instituie un caz de nulitate relativă, condiționată de existența unei vătămări, care trebuie dovedită de către petent, și care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, ori în cauza de față nu doar că petentul nu a făcut o astfel de dovadă, dar în plus, prin plângerea formulată, a avut posibilitatea de a invoca în fața instanței orice obiecțiuni în realizarea dreptului său la apărare.
De asemenea, instanța constată că susținerile petentului în sensul că prin serviciul poștal i-ar fi fost comunicat un alt proces-verbal de contravenție nu au fost dovedite în condițiile art. 1169 Cod Civil, și față de prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, încheiat de un agent al statului în exercitarea autorității, instanța reține a fi nefondate afirmațiile contestatorului. Pentru aceasta instanța are în vedere și depoziția martorei S. S. (f. 44), concubina petentului aflată în autovehicul la data săvârșirii prezumtivelor contravenții, care a arătat că petentul a trecut cu mașina pe lângă acel camion oprit de asemenea în trafic, și că fiind oprit pentru control, petentul s-a dat jos din autovehicul, a făcut o poză echipajului de poliție cu telefonul personal și a apelat numărul uni de urgențe 112, ori procesul-verbal menționează doar aceste aspecte, astfel că agentul constatator nu avea nici un interes și nu ar exista nicio justificare pentru care să comunice ulterior un alt proces-verbal. Mai mult, față de atitudinea contestatorului B. C. B., descrisă în depoziția dată chiar de către concubina acestuia, „fiind solicitat să semneze procesul-verbal, petentul a refuzat expres, aruncând afară din mașină procesul-verbal și refuzând și dovada înlocuitoare cu drept de circulație”, este greu de susținut că, în aceste împrejurări, contestatorul ar fi avut timp să observe . numărul pretinsului proces-verbal inițial, sau conținutul său, astfel încât să susțină, cu o minimă aparență de veridicitate, că i-ar fi fost comunicat vreun alt proces-verbal.
Instanța mai reține că sunt neîntemeiate și susținerile petentului în ceea ce privește descrierea necorespunzătoare a faptei contravenționale în privința indicării locului, ambele pretinse contravenții fiind clar indicate, iar locul este arătat în cuprinsul procesului-verbal, respectiv DN 1C Răscruci, intersecția cu drumul Nokia, iar lipsa oricărui dubiu cu privire la corecta delimitare teritorială rezultă și din răspunsul emis de CNADNR SA – DRDP Cluj (f. 23), instituția fiind în măsură să precizeze exact marcajele și indicatoarele rutiere care acționează în acel loc.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 09.11.2012, instanța reține că, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate care, fiind o prezumție relativă, este susceptibilă de a fi înlăturată prin dovada contrară, aspectul esențial din punctul de vedere al instanței europene fiind acela ca instanțele naționale să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale.
În cauza de față instanța constată, pe baza probelor de la dosar, caracterul temeinic al procesului-verbal de contravenție atacat, constatând totodată că deși i s-a asigurat cadrul legal adecvat, petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Alegațiile petentului pe aspectele de temeinicie ale actului sancționator nu sunt susținute de nicio probă administrată ci dimpotrivă, această poziție a contestatorului este contrazisă de întreg probatoriul existent la dosar, respectiv adresa nr. 7822/07.02.2013 emisă de CNADNR SA – DRDP Cluj (f. 23), din care rezultă că în localitatea Răscruci, la intersecția DN 1 C (km 24+850m) cu drumul de acces spre zona industrială (ex. Nokia) marcajul rutier de separare a sensurilor de mers este executat cu linie continuă, iar pe sensul de deplasare D. – Cluj-N., pe care circula si petentul, este amplasat indicatorul rutier „Depășirea interzisă”. D_ asemenea, săvârșirea contravenției de depășire neregulamentară rezultă chiar și din declarația martorei S. S., care arată că petentul a trecut pe lângă acel camion, iar în ceea ce privește condițiile concrete în care s-a efectuat manevra, instanța acordă o putere doveditoare mai mare celor consemnate de agentul constatator într-un act oficial.
În acest context, instanța reține că în mod legal și temeinic fapta contestatorului a fost încadrată juridic în dispozițiile art. 120 alin. 1 lit. h) și i) din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 (respectiv HG nr. 1391/2006), care interzic depășirea vehiculelor „în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă”, respectiv atunci când „când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”, și sancționată potrivit art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, text potrivit căruia constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II a de sancțiuni, nerespectarea regulilor privind depășirea. De asemenea, reținerea permisului de conducere are ca suport legal textul art. art. 111 alin. 1 lit. c) din OG nr. 2/2001, această măsură tehnico-administrativă fiind dispusă de către agentul constatator, printre altele, și în cazul săvârșirii vreuneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3) din aceeași ordonanță.
De asemenea, în privința celei de-a doua contravenții reținute în sarcina contestatorului, încadrată potrivit art. 148 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. lit. f) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, instanța reține că și această faptă a fost corect circumstanțiată. Deși în cuprinsul procesului-verbal de contravenție a fost reținut a fi incident art. 148 in Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, întrucât fapta a fost corect și complet descrisă în actul sancționator, respectiv „nu a respectat indicațiile polițistului de a rămâne în autovehicul, coborând și amenințând martorul asistent”, instanța consideră că se poate stabili cu certitudine textul de lege nerespectat, respectiv art. 183 din același act normativ corect reținut, eroarea materială astfel strecurată nefiind de natură a reprezenta temei de nulitate a procesului-verbal.
Astfel, art. 183 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 statuează următoarele: „Conducatorul vehiculului oprit la semnalul regulamentar al politistului rutier sau, dupa caz, al politistului de frontiera este obligat sa ramana in vehicul, cu mainile pe volan, iar ceilalti pasageri sa nu deschida portierele, respectand indicatiile politistului”, iar pentru fapta de “nerespectare a semnalelor, indicatiilor si dispozitiilor politistului rutier aflat in exercitarea atributiilor de serviciu” sancțiunea este atrasă de art. art. 100 alin. 3 lit. lit. f) din OUG nr. 195/2002, respectiv tot amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni.
Temeinicia reținerii acestei contravenții rezultă din poziția concordantă exprimată de martoră (f. 44) și poziția agentului constatator din cuprinsul raportului de la filele 14-15, din care rezultă atitudinea cel puțin necorespunzătoare manifestată de petent cu ocazia opririi în trafic. Cu greu s-ar putea argumenta urgența care trebuie să caracterizeze orice apelare a numărului unic de urgențe 112, și cu atât mai puțin faptul de a fi oprit de un echipaj de poliție, împreună cu un alt conducător auto (în speță a fost oprit și conducătorul autoutilitarei depășite), pe un drum european intens circulat, la ora 13,00, chiar și în condițiile în care, după cum susține petentul și martora, agentul de poliție, după ce s-a prezentat, nu i-ar fi comunicat contestatorului și motivul opririi, care oricum ar fi putut reprezenta un simplu control de rutină și care nu reclama asistența imediată a Poliției, Pompierilor sau a Salvării pentru a proteja și salva viața, proprietatea sau mediul, după cum statuează și recomandările europene în acest domeniu. Astfel, instanța reține, în acest context, ca fiind de necontestat faptul că petentul nu a respectat indicațiile agentului constatator, prin faptul că a coborât din autovehicul, a făcut poze echipajului de poliție și a amenințat martorul asistent, astfel că în mod legal a fost sancționat și pentru această faptă.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, clasa a II-a de sancțiuni presupune 4 sau 5 puncte-amendă, pentru ambele fapte contestatorului fiindu-i aplicat numărul minim de puncte și amenda în cuantumul minim total de 560 lei. Astfel, instanța reține că sancțiunile aplicate contravenientului sunt necesare pentru a i se atrage atenția asupra obligațiilor ce-i revin în materia regimului circulației pe drumurile publice. Pentru a reține acesta instanța are în vedere pe de-o parte scopul OUG 195/2002 de asigurare a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, iar pe de altă parte se au în vedere și prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, niciunul dintre criteriile prevăzute de acest din urmă articol nefiind de natură a fundamenta înlocuirea sancțiunii amenzii și aplicarea sancțiunii avertismentului, ținând cont și de istoricul contravențional al petentului (f. 13) și de toate împrejurările concrete ale cauzei.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către contestatorul B. C. B. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/09.11.2012 încheiat de IPJ Cluj – Secția 7 Poliție Rurală G., actul de constatare și sancționare a contravenției atacat fiind legal și temeinic.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit dispozițiilor articolului 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere acest temei juridic precum și împrejurarea că cererea contestatorului fiind respinsă, intimatul nu a căzut în pretenții, instanța va respinge cererea prin care petentul a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. C. B. domiciliat în mun. D., .. 43 jud. Cluj și cu domiciliu procesual ales în Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 97 ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/09.11.2012 încheiat de IPJ Cluj – Secția 7 Poliție Rurală G., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Respinge cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. L. C. L. P.
Red. /Dact.GIL
4 exp./20.05.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Fond funciar. Sentința nr. 486/2013. Judecătoria GHERLA → |
|---|
