Plângere contravenţională. Sentința nr. 420/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 420/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 515/235/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 420/2013
Ședința publică din data de 03.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-V. T.
GREFIER: T. G.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata G. F., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.02.2013.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru petentă av. Lenard I., cu împuternicire avocațială la dosar (fil.3) și martora A. D., lipsă intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la dosarul cauzei s-a depus de către petentă precizare a plângerii (fil.49-50).
Reprezentantul petentei învederează instanței că și-a precizat plângerea în sensul că pe lângă celelalte petite a solicitat în principal anularea procesului-verbal de contravenție întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției și Își menține în continuare și petitul prin care a solicitat modificarea procesului-verbal de contravenție.
Instanța procedează la legitimarea martorei A. D., legitimată în baza C.I. . nr._, CNP_, cu domiciliul în ., ., județul Cluj după care trece la audierea acesteia, declarația dată sub jurământ fiind consemnată într-un proces-verbal depus la dosar (fil.51).
Reprezentantul petentei arată că nu mai are cereri de formulat în probațiune.
Instanța, în temeiul art.167 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și având în vedere că nu mai sunt probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și în temeiul art.150 C.pr.civ. declară dezbaterile închise și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost precizată, consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției, motiv pentru care solicită anularea procesului-verbal de contravenție și modificarea procesului-verbal de contravenție în sensul îndepărtării sancțiunii suspendării activității punctului de lucru pe o durată de trei luni. Consideră că nu se impune suspendarea activității, avand în vedere că nu este obligatoriu ca această sancțiune să se aplice alături de sancțiunea principală. Consideră că pentru a se înlătura sancțiunea suspendării activității punctului de lucru trebuie să se țină cont de faptul că activitatea petentei este importantă pentru aprovizionarea zonei unde are punctul de lucru, că societatea petentă nu va mai achita obligațiile către stat în perioada suspendării iar angajații vor fi concediați.
Solicită obligarea intimatei la cheltuieli de judecată depunând la dosar (fil.52-54) chitanțe reprezentând onorariu avocațial în sumă de 1.500 lei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 06.02.2013, sub nr. de mai sus, formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata G. FINANCIARA CLUJ, s-a solicitat modificarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, incheiat la data de 03.02.2013 în sensul îndepărtării sancțiunii suspendării activității punctului de lucru din Luna de Jos, nr. 187 pe o perioada de 3 luni. A solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, a aratat ca a fost sanctionata cu avertisment, ridicarea sumei de 239 lei și suspendarea activității la punctul de lucru pe o perioada de 3 luni, datorită faptului că la controlul efectuat de intimată s-a gasit în casa un plus de 239 lei, sumă pentru care nu a fost emis bon fiscal. A susținut că explicația angajatei a fost aceea că, datorită volumului ridicat de activitate nu a reușit să elibereze până la acel moment bon fiscal, urmând ca acest lucru să-l facă până la plecarea clienților din local.
A mai arătat petenta că are pentru angajat contract de muncă și fișa postului prin care sunt stabilite obligațiile acestuia, printre care și emiterea de bonuri fiscale pentru produsele vândute. A susținut că suma pentru care nu era eliberat bon fiscal la momentul controlului este redusă, iar suspendarea activității pe o perioada de 3 luni este disproporțională cu această sumă.
Petenta a arătat că dispozițiile legale prevăd că această sancțiune se poate aplica în condițiile în care nu se intoduce datele înscrise în rola jurnal pentru tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică și până la momentul ștergerii memoriei operative. A susținut că memoria operativă se scoate la sfârșitul activității, iar programul nu era încheiat, urmând să se elibereze bon pentru suma arătată.
A susținut că nu poate fi încadrată la dispozițiile art. 10 lit. b deoarece deține aparat de marcat electronic fiscalizat iar pentru toate produsele vândute se eliberează bonuri fiscale la valoarea reală. A mai arătat că sancțiunea suspendării activității are efecte negative atat pentru ea, cât și pentru angajați și localitate
În drept au fost invocate prev. OG 2/2001.
In probatiune s-a depus copie proces verbal (f.4) si copie chitanta (f.6).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimata, G. FINANCIARA CLUJ, a depus întâmpinare care a fost comunicata petentei si prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea in totalitate dispozitiilor procesului verbal ca fiind temeinice și legale.
In motivare a arătat că in urma controlului realizat la punctul de lucru apartinand societatii petente s-a constatat ca aceasta nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 239 lei rezultata din vanzarea bunurilor cu amanuntul, suma care nu a putut fi justificata prin datele inscrise in documentele emise de aparatul de marcat electronic fiscal si nici cu alte documente legale.
A aratat ca fapta petentei intruneste elementele constitutive ale contraventiei prev in art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 rep. privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale, petenta fiind sanctionata in temeiul art. 5-7 din OG 2/2001, cu sanctiunea avertismentului si cu confiscarea sumei de 239 lei. A sustinut ca in conformitate cu prev. art. 14 alin. 2 din OUG 28/1999 rep. a fost intocmit procesul verbal de suspendare a activitatii pe o perioada de 3 luni.
A sustinut ca in plangerea formulata petenta recunoaste fapta savarsita, la fel și în nota explicativă dată de administratorul petentei la momentul controlului, însă a susținut că săvârșirea faptei se datorează angajaților.
Intimata a mai arătat că potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din OUG 28/1999 operatorii economici sunt obligați să utilizeze aparatele de marcat electronice fiscale, și să emită bonuri fiscale cu acestea. A susținut că potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei, ci nu ulterior, până la plecarea clienților din local, cum se sustine de catre petentă, într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate.
A susținut că volumul ridicat de activitate nu are relevanță, deoarece aglomerația este un fapt care se întâmplă frecvent, nefiind o situație imprevizibilă, petenta având obligația de a lua toate măsurile necesare pentru desfășurarea în condiții bune a activității. A arătat că, în cazul în care petenta consideră că angajatul este vinovat de nerespectarea prevederilor legale, aceasta are posibilitatea de a se îndrepta împotriva persoanei vinovate, în temeiul raporturilor de muncă.
Intimata a susținut că apărările petentei referitoare la „rola jurnal” nu au nicio legătură cu fapta pentru care a fost sancționată, respectiv pentru neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile vândute cu amănuntul și care presupune inventarierea monetarului existent în caseria unității și compararea acestuia cu raportul Z.
A mai arătat că temeiul legal pentru confiscarea sumei de 239 lei îl reprezintă art. 11 alin. 3 din OUG 28/1999, iar sancțiunea complementară a suspendării activității s-a aplicat conform prev. art. 14 din OUG 28/1999, care are caracter imperativ, măsurile trebuind să fie cumulate.
A aratat ca, fapta descrisa prezinta pericol social ridicat deoarece este incriminata drept contraventie de insusi legiuitorul si sanctionata cu amenda intre 8.000 lei si 10.000 lei si pentru potentarea pricolului social ridicat legiuitorul a prevazut aplicarea sanctiunii complementare a confiscarii si a suspendarii activitatii pe o perioada de 3 luni. A sustinut ca fapta descrisa genereaza fenomenul de evaziune fiscala, existand posibilitatea ca petenta sa nu inregistreze in totalitate veniturile incasate din vanzarea marfurilor si astfel sa nu vireze la bugetul de stat nici obligatiile fiscale datorate si ca prin neemiterea bonului fiscal consumatorului nu exista certitudine ca preturile practicate pentru produsele vandute sunt aceleasi cu cele evidentiate de petenta in contabilitate.
În drept, intampinarea nu a fost motivata.
În probațiune s-a depus copie proces verbal (f.13), nota explicativa (f.14), raport X din data de 03.02.2013 (f.16) si monetar din data de 03.02.2013 (f.15).
Petenta a depus la dosar un set de înscrisuri (f. 18-44) cuprinzând contracte individuale de muncă ale angajaților, taxe și impozite plătite, acte casa de marcat.
La data de 25.03.2013 petenta a depus o precizare a plângerii prin care a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, incheiat la data de 03.02.2013 și modificarea acestuia în sensul îndepărtării sancțiunii suspendării activității punctului de lucru din Luna de Jos, nr. 187 pe o perioada de 3 luni. A solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
Pe lângă motivele invocate în cererea introductivă, petenta a mai arătat că nu este obligatorie aplicarea sancțiunii complementare în cazul de față având în vedere situația concretă existentă și lezarea minimă a valorilor apărate de dispozițiile legale.
În drept au fost invocate prev. OG 2/2001.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți și declarația martorei A. DOMINICA, propusă de petentă.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._, incheiat la data de 03.02.2013 de către organul constatator G. FINANCIARA Cluj, petenta a fost sanctionata cu avertisment conform art. 10 lit. b din OUG 28/1999 rap. la art. 5-7 din OG 2/2001, confiscarea sumei de 239 lei conf. art. 11 alin. 3 din OUG 28/1999 si suspendarea activitatii la punctul de lucru din Luna de Jos, nr. 187 pe o perioada de 3 luni, conf. art. 14 alin. 2 din OUG 28/1999 retinându-se in sarcina acesteia ca efectuându-se inventarul banilor din bar și raportându-se cu „Raportul X” emis de aparatul de marcat electronic fiscal a rezultat un plus de monetar în sumă de 239 lei, acest plus înregistrandu-se din cauza neintroducerii în aparatul de marcat a tuturor încasarilor din data de 03.02.2013.
Procesul verbal a fost încheiat in fata reprezentantului societatii care l-a semnat fara a formula obiectiuni.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, incheiat la data de 03.02.2013 de către organul constatator G. FINANCIARA Cluj, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Potrivit art. 1 alin.(1) din OUG nr. 28/1999 rep. privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale: “Operatorii economici care efectueazã livrãri de bunuri cu amãnuntul, precum și prestãri de servicii direct cãtre populație sunt obligați sã utilizeze aparate de marcat electronice fiscale”, iar alin 2 din acest act normative prevede ca “Operatorii economici prevãzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația sã emitã bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și sã le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și facturã fiscalã.”
Conform art. 10 lit b din OUG nr. 28/1999 rep. privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale:”Constituie contravenții urmãtoarele fapte dacã, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevãzutã la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ștergerii memoriei operative.”, iar sanctiunea acestei fapte este prevazuta de art. 11 alin. 1 lit. b cu amenda de la 8.000 lei la 10.000 lei.
Conform art. 11 alin. 3 din OUG 28/1999: ”Sumele gãsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevãzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, dupã caz, sunt considerate fãrã proveniențã și se confiscã, fãcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscã sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii dupã suspendarea activitãții operatorilor economici, potrivit art. 14.”
Potrivit art. 14 alin. 2 lit. b din OUG 28/1999:” Nerespectarea de cãtre operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activitãții unitãții pe o perioadã de 3 luni.”
Petenta a solicitat anularea procesului verbal considerand că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției și modificarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției în sensul îndepărtării sancțiunii suspendării activității punctului de lucru din Luna de Jos, nr. 187 pe o perioada de 3 luni.
Instanta retine ca petenta recunoaste faptul ca in momentul controlului a avut un plus de numerar in casa de marcat de 239 lei, lucru care reiese si din raportul X si monetarul din data de 03.02.2013 (f.15-16) însă sustine ca angajatul său, datorită volumului ridicat de activitate nu a reușit să elibereze până la momentul controlului bonuri fiscale pentru toate produsele, urmând ca acest lucru să-l facă până la plecarea clienților din local.
Instanța nu poate reține această apărare a petentei, deși acest lucru l-a declarat și martora A. D. (f.51), având în vedere că aglomerația este un fapt care se întâmplă frecvent, această martoră declarand și că în fiecare duminică când este târg la Bonțida sunt mulți clienți la magazin, nefiind o situație imprevizibilă, petenta având obligația de a lua toate măsurile necesare pentru desfășurarea în condiții bune a activității.
Instanța mai reține că potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei, ci nu ulterior, până la plecarea clienților din local, cum se sustine de catre petentă, într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate.
Atat petenta cat și martora A. D. (f.51) au declarat că nu s-a emis bonuri fiscale pentru toate produsele deoarece era multă lume pe care trebuia să o servească și că urma să emită bonuri ulterior, însă coroborand raportul X si monetarul din data de 03.02.2013 (f.15-16) rezultă că pentru mai mult de jumătate din suma încasată în aceea zi nu erau emise bonuri fiscale, ceea ce face greu de crezut că angajata mai știa pentru ce produse să emită bonuri fiscale sau că toți acei clienți mai erau încă în magazin pentru a-și primi bonurile.
Referitor la afirmația petentei că are contract de muncă și fișa postului pentru angajat prin care sunt stabilite obligațiile acestuia, printre care și emiterea de bonuri fiscale pentru produsele vândute instanța reține că potrivit art. art. 1 alin.(1) din OUG nr. 28/1999 rep., operatorii economici sunt obligați să utilizeze aparatele de marcat electronice fiscale, și să emită bonuri fiscale cu acestea. Astfel, petenta este cea care răspunde din punct de vedere contravențional, ci nu angajatul, iar în cazul în care petenta consideră că angajatul este vinovat de nerespectarea prevederilor legale, aceasta are posibilitatea de a se îndrepta împotriva persoanei vinovate, în temeiul raporturilor de muncă.
Cu privire la apărările petentei referitoare la „rola jurnal” instanța reține că aceasta este ultima ipoteză prevăzută de art. 10 lit. b din OUG 28/1999 care nu au nicio legătură cu fapta pentru care a fost sancționată, după cum reiese din descrierea acesteia în procesul verbal, respectiv pentru neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile vândute cu amănuntul și care presupune inventarierea monetarului existent în caseria unității și compararea acestuia cu raportul X, și care este prevăzută în teză a doua a art. 10 lit. b.
Susținerea petentei că fapta sa nu întruneste elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționată deoarece deține aparat de marcat electronic fiscalizat nu poate fi reținută deoarece petenta a fost sancționată pentru faptul că nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate, înregistrand un plus de 239 lei în casa de marcat, ci nu pentru faptul că nu deține aparat de marcat electronic fiscalizat.
În privința sustinerii petentei că pentru toate produsele se eliberează bonuri fiscale la valoarea reală, instanța reține că emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale, este o altă ipoteză prevăzută de art. 10 lit. b din OUG 28/1999, petenta fiind sancționată deoarece nu a emis deloc bonuri fiscale pentru anumite produse, după cum reiese din descrierea faptei realizată în procesul verbal.
In privinta gradului de pericol social a faptei petentei instanta retine ca prin neemiterea de bonuri fiscale pentru toate produsele vandute catre consumator, se ajunge la fenomenul de evaziune fiscala, existand posibilitatea ca petenta sa nu inregistreze in totalitate veniturile incasate din vanzarea marfurilor si astfel sa nu vireze la bugetul de stat nici obligatiile fiscale datorate. De asemenea prin neemiterea bonului fiscal consumatorului nu exista certitudine ca preturile practicate pentru produsele vandute sunt aceleasi cu cele evidentiate de petenta in contabilitate.
Oricum agentii constatatorii au tinut cont in individualizarea sanctiunii de faptul ca suma pentru care nu s-a emis bon fiscal este una relative mica, adica 239 lei, aplicand sanctiunea avertismentului, desi art. 10 lit. b din OUG 28/1999 prevede amenda de la 8.000 lei la 10.000 lei.
Avand in vedere ca s-a stabilit faptul ca petenta se face vinovata de savarsirea contraventiei prev de art. 10 lit. b din OUG 28/1999, in mod corect organul constatator a aplicat si sanctiunile compementare a confiscarii sumei gasita in plus in casa de marcat, si care nu a putut fi justificata, adica 239 lei conform art. 11 alin. 3 din OUG 28/1999 si sanctiunea suspendarii activitatii la punctul de lucru al petentei unde s-a savarsit contraventia, conf. art. 14 alin. 2 lit. b din OUG 28/1999.
Instanta retine ca masura suspendarii activitatii pe o perioada de 3 luni are un caracter imperativ, conf. art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, care nu lasa loc de interpretari sau individualizari ci prevede aplicarea sanctiunii suspendarii activitatii in mod cumulativ cu sanctiunea principala care in speta este avertisment, si confiscarea.
Astfel, petenta nu a reusit sa rastoarne prezumtia de temeinicie a procesului verbal desi la randul sau s-a bucurat de prezumtia de nevinovatie.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petenta ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, incheiat la data de 03.02.2013 de către organul constatator G. FINANCIARA CLUJ, pe care îl va menține în întregime.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Avand în vedere că instanta va respinge plangerea contravențională formulată de petentă, rezultă că intimata nu a căzut în pretenții și în consecință va respinge ca neîntemeiată și cererea petentei privind plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul in G., ., ., în contradictoriu cu intimata G. FINANCIARA CLUJ, cu sediul in Cluj-N., P-ta A. I., nr. 19, jud. Cluj și în consecință:
Menține in intregime procesul verbal . nr._, incheiat la data de 03.02.2013 de către organul constatator G. FINANCIARA CLUJ.
Respinge ca neîntemeiată cererea petentei privind acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2013.
JUDECĂTOR GREFIER
R.-V. T. TUDORIȚA G.
Red./Dact/RVT/TG
10.04.2013/4 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1137/2013. Judecătoria GHERLA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
