Plângere contravenţională. Sentința nr. 43/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 43/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 2755/235/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 43/2013
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O. - M.
GREFIER: Racovița M. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de către petentul R. D. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE CLUJ - POSTUL DE POLIȚIE AL COMUNEI J., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petentul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Petentul susține plângerea formulată în sensul că este cioban la oi, iar amenda i-a fost aplicată în acea zi pentru că, la un moment dat, oile au început să fugă către pădure și el a alergat după ele, însă trei oi din urmă care erau bolnave au rămas la păscut în luțărnă. Arată că nu are de administrat probe.
Conform prevederilor art. 167 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este unul legal, pertinent, concludent și util soluționării cauzei, fiind de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și anularea amenzii aplicate pentru că nu au existat probe.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.09.2012, sub nr._, petentul R. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj- Secția 7 Poliție Rurală G., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 04.09.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că solicită anularea procesului-verbal pentru că nu a existat nicio pagubă, verdeața a fost uscată.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, s-a depus la dosarul cauzei copia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.09.2012 (fila 3).
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Deși legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală.
La termenul de judecată de astăzi, 15.01.2013, în temeiul prevederilor art. 167 din Codul de Procedură Civilă, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, după care a reținut cauza în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 04.09.2012, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991, aplicându-i-se o amendă în cuantum de 500 lei, în temeiul art. 4 alin. 1 lit. a din același act normativ. Pentru a decide astfel, agentul constatator a reținut că petentul, în calitate de cioban, în timp ce se afla cu turma de oi în Subcheres- hotarul cu satul Visea, lăsând nesupravegheate mai multe oi, animalele au intrat pe terenul numitului F. Alpar M., prezentând un pericol pentru cultura de lucernă.
În drept, potrivit art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, constituie contravenție lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri. Acest tip de contravenție se sancționează, în baza art. 4 alin. 1 lit. a din aceleași act normativ, cu amendă de la 100 lei până la 500 lei. Conform art. 10 din Legea nr. 61/1991, dispozițiile acestui act normativ se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.09.2012 îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează fapte de tulburare a ordinii publice, având în vedere scopul punitiv al sancțiunii amenzii și caracterul general al normei de drept încălcate, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza N. G.”.
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza „N. G. împotriva României”, mai sus menționată și care se referă tocmai la prevederile Legii 61/1991. În această cauză, s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că, din moment ce petentul nu a fost în măsură să prezinte niciun mijloc de probă de natură a ilustra netemeinicia stării de fapt reținute de către agentul constatator sau inexistența totală a pagubelor și, implicit sancționarea sa nelegală, procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit. Mai mult decât atât, la interpelarea instanței, petentul prezent personal în fața instanței, în cadrul ședinței de judecată de astăzi, 15.01.2012, petentul chiar a recunoscut faptul că animale din turma de oi pe care o are în îngrijire au pătruns pe acel teren de lucernă.
Cu privire la sancțiunea aplicată petentului, amenda în cuantumul maxim prevăzut de lege, 500 lei, instanța urmează a efectua analiza principiului proporționalității sancțiunii. Trebuie observat, așadar, că dispozițiile Legii nr. 61/1991 au drept scop asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, cetățenii fiind obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială.
Raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care impun ca, la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentului, deși legală, este disproporționată față de gradul de pericol social ce a rezidat în mod concret din fapta sa.
Astfel, deși fapta contravențională a petentului de a lăsa nesupravegheate oile care au pătruns pe terenul cultivat cu lucernă este una ce prezintă pericol social, raportat la circumstanțele personale ale petentului care este o persoană neșcolarizată și slab cultivată social, instanța apreciază că acesta nu a avut în mod clar reprezentarea pericolului ce a rezidat din fapta sa.
În consecință, chiar dacă se impunea aplicarea unei sancțiuni contravenționale, cuantumul ales de agentul constatator este mult prea ridicat având în vedere circumstanțele personale ale contravenientului și trebuie reindividualizată sancțiunea, în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate.
Așadar, circumstanțele speței nu ilustrează un grad de pericol social extrem de ridicat, care să justifice cuantumul maxim al sancțiunii aplicate si, conform art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, petentului i se va aplica sancțiunea amenzii în cuantum de 100 lei.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională și a reindividualiza sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei, astfel cum a fost aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 04.09.2012, în sensul că va sancționa contravenientul cu amendă în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul R. D., domiciliat în comună J., ., jud. Cluj, CNP_ în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Cluj, cu sediul în localitatea Cluj-N., ., jud. Cluj și, în consecință:
Reindividualizează sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei, astfel cum a fost aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 04.09.2012, în sensul că sancționează contravenientul cu amendă în cuantum de 100 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2013.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Racovița M. L.
Red.D./Dact.D.
3 ex./21.01.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 182/2013.... | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 569/2013. Judecătoria GHERLA → |
|---|
