Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 430/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 430/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 3349/235/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 430/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: I. L. G.
GREFIER: L. P. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta K. N. în contradictoriu cu pârâtul P. V. O. prin curator av. M. S., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârât- av. M. S., reclamant asistată de av. P. Henter, martorii K. E. și R. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus ancheta socială dispusă în cauză pe fax (f. 34-35) după care:
Instanța arată că s-a procedat la ascultarea minorilor P. A. O., născut la 06.04.1999 și P. K. Sașa, născută la 05.08.2002, în camera de consiliu, în mod separat, cele arătate fiind consemnate în proces verbal la dosar.
Instanța procedează la identificarea reclamantei și a martorelor prezente, potrivit copiei cărților de identitate aflate la fila 36 din dosar.
Instanța procedează la audierea martorelor în mod separat, declarațiile fiind depuse la dosar (f. 39-40).
La interpelarea instanței, avocata reclamantei învederează că nu mai are de formulat cereri în probațiune.
Curatorul special al pârâtului P. V. O. depune practică judiciară (f., 37-38) în ceea ce privește pronunțarea asupra onorariului ce se va stabili, arătând că deși nu există protocol special pentru curatori, solicită stabilirea unui onorariu în cuantum de 300 lei. Arată că nu are cereri în probațiune.
Avocata reclamantei lasă la aprecierea instanței asupra cuantumului onorariului pentru curatorul special.
Instanța încuviințează onorariu pentru curator în cuantum de 300 lei pentru pârâtul citat prin publicitate și pune în sarcina reclamantei să achite acest onorariu.
Instanța, nemaifiind alte cereri, propuneri sau excepții de formulat în cauză, declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă părților prezente cuvântul în dezbateri.
Avocata reclamantei solicită admiterea acțiunii și să se dispună exercitarea autorității părintești față de minorii rezultați din relația de concubinaj a părților, în mod exclusiv de către reclamanta K. N., să se stabilească locuința copiilor la mama în G., . jud. Cluj. Se impune această măsură întrucât tatăl este total dezinteresat de copii, nu este de găsit, iar în cazul unei excursii sau chiar înscriere la cursuri școlare este nevoie de acordul părinților. Mai arată că această măsură nu este punitivă ci în momentul acesta este necesară, iar dacă tatăl dorește să se implice în viața copiilor, nu îl împiedică nimeni și nimic, dar nu este bine să fie privați copiii de anumite lucruri pentru simplul motiv că tatăl este în pasivitate și mai mult decât atât, recidivează în acest comportament, având un alt fiu de care nu se interesează iar cu copiii reclamantei nu a luat legătura de 4 ani. Reclamanta este cea care se ocupă în mod exclusiv de educația copiilor și nevoile acestora. Luând în calcul interesul copiilor, solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului susține cele arătate în întâmpinare și, raportat la probatoriul administrat în cauză, solicită admiterea acțiunii, stabilirea locuinței minorilor la locuința reclamantei și exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă, constatând că nu este nici un fel de implicare din partea pârâtului, copiii neschimbându-și locuința în acești ani, astfel că, raportat și la vârsta minorilor, apreciază că este în interesul lor această măsură.
Reclamanta personal solicită admiterea acțiunii, arătând că timpul pe care îl petrec împreună atunci când vine în țară nu este suficient pentru ei astfel că ar vrea în vacanțe să stea împreună în Italia, aceștia fiind niște elevi cu rezultate foarte bune la învățătură.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.10.2014 reclamanta K. N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. V. O. – prin curator special M. S. M., ca instanța să stabilească exercitarea autorității părintești cu privire la minorii P. A. O. și P. K. Sașa exclusiv de către reclamantă și stabilirea locuinței minorilor la mamă, fără cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că din relația de concubinaj a părților din perioada 1995-2007 au rezultat cei doi copii minori, ambii recunoscuți de către tată la data nașterii, și că pe fondul neînțelegerilor survenite în timp între părți, în anul 2007 pârâtul s-a mutat de la locuința comună din G. în D., iar în urmă cu trei ani și-a vizitat copiii spunându-le că pleacă definitiv din țară, iar de la acel moment pârâtul nu a mai luat legătura nici cu reclamanta nici cu copii, dezinteresându-se de soarta lor. A mai învederat că în prezent minorii sunt la vârsta în care se impun a se lua decizii cu privire la educația lor, participarea la excursii școlare sau deplasarea peste granițele țării, fiind nevoie de hotărâri care să se ia în comun de părinți, dar pârâtul nu poate fi găsit.
În drept a invocat art. 505 alin. 1-2, art. 496, art. 503, art. 507 C.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 40 lei taxă judiciară de timbru (f. 12).
În probațiune a depus înscrisuri (f. 5-9).
La data de 05.03.2015pârâtul P. V. O. – prin curator special M. S. M.a depus la dosar întâmpinare (f. 27) prin care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii, dacă aceasta corespunde interesului superior al minorilor.
La termenul de astăzi, conform art. 258 NCPC, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inclusiv referatul de anchetă socială întocmit de Serviciul Public de Asistență Socială G. (f. 34-35), precum și proba testimonială cu martorii R. F. și K. E. (f. 39-40), cei doi copii fiind ascultați de instanță în camera de consiliu, conform procesului-verbale de la fila 41.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit certificatelor de naștere de la f. 8-9 din dosar și potrivit susținerilor reclamantei, instanța reține că din relația de concubinaj a reclamantei K. N. cu pârâtul P. V. O. au rezultat minorii P. A. O. născut la data de 06.04.1999 și P. K. Sașa născută la data de 05.08.2002, iar din declarațiile martorilor R. F. și K. E. (f. 39-40), care se coroborează cu susținerile reclamantei și ale minorilor ascultați de instanță în camera de consiliu (f. 41), instanța reține că până în anul 2007 părțile au locuit împreună cu minorii la domiciliul bunicii materne, dar pe fondul neînțelegerilor dintre părți tatăl s-a mutat în D., de unde continua să-și mai viziteze copiii, dar după ce a plecat în Italia, în urmă cu aproximativ patru ani, acesta nu a mai luat legătura cu copii, cu o singură excepție, imediat după plecare, când le-a trimis acestora un pachet cu dulciuri și 300 Euro.
De asemenea, instanța reține că potrivit referatului de anchetă socială întocmit de Serviciul Public de Asistență Socială G. (f. 34-35), coroborat cu declarația martorei K. E. (f. 40) și susținerile copiilor, în prezent aceștia locuiesc tot la domiciliul bunicii materne, unde de altfel locuiește și mama, care pleacă temporar la muncă în străinătate, mama fiind singurul părinte care se ocupă de îngrijirea copiilor și asigurarea celor necesare traiului cotidian.
În drept, instanța reține că potrivit art. 505 alin. 1 și 2 C.civ., „în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc”, în caz contrar „modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”. Astfel, se reține că potrivit art. 397 – 398 C.civ., deși regula este în sensul că „autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți”, instanța poate decide „ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți”, dacă există motive întemeiate și întotdeauna având în vedere interesul superior al copilului, celălalt părinte păstrând „dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia”.
De asemenea, art. 506 din același act normativ statuează următoarele: „cu încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia”. Raportat la conținutul acestui articol, se mai reține că potrivit art. 31 alin. 24 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, “un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil”.
Față de starea de fapt reținută și raportat la petitele prezentei acțiuni, ținând cont de poziția procesuală expresă formulată de pârâtul P. V. O. – prin curator special M. S. M.-, care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii, chiar dacă această poziție procesuală nu este strict personală pârâtului, instanța o interpretează ca fiind de natură a contura existența unui interes legitim al copiilor de a afla doar sub autoritatea părintească a mamei, tatăl fiind absent în viețile și preocupările fiilor.
Această atitudine a unui părinte de a nu lua nicio legătură cu copiii săi adolescenți pe durata unor ani întregi, în condițiile în care minorii locuiesc în același loc și pârâtul ar fi avut oricând posibilitatea, fie și doar telefonic, de a-i contacta, va fi calificată de către instanță ca având valoarea unei înțelegeri tacite intervenite între părinți în sensul că, chiar în contextul interzicerii exprese, prin lege, a unui părinte de a renunța la autoritatea părintească, acesta poate conveni cu celălalt părinte ca autoritatea părintească să se exercite în concret doar de unul dintre părinți, ori un dezinteres îndelungat, prin dispariția totală din viața familiei, nu poate avea ca premisă decât asumarea de către pârâtul tată că toate deciziile privind copiii, inclusiv responsabilitatea afectivă și materială necesară dezvoltării normale a acestora, urmează a fi asumate doar de către mamă.
Pe cale de consecință, apreciind totodată că, astfel cum rezultă și din concluziile raportului de anchetă psihosocială, că o astfel de măsură este în interesul superior al minorilor, în baza art. 398, art. 506 C.civ. rap. la art. 31 alin. 24 din Legea nr. 272/2004, instanța urmează să admită primul capăt de cerere al prezentei acțiuni și va dispune ca autoritatea părintească față de minorii P. A. O. născut la data de 06.04.1999 și P. K. Sașa născută la data de 05.08.2002 să fie exercitată numai de către mamă - reclamanta K. N..
Sub aspectul celui de-al doilea capăt de cerere, instanța reține că potrivit art. 505 alin. 2 teza finală rap. la 400 alin. 1 C.civ., „în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic”. De asemenea, art. 496 din același act normativ statuează ca regulă faptul că, în cazul în care părinții copilului minor „nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului”, și că doar „în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani”.
În prezenta cauză, constatând totodată faptul de mai bine de 4 ani minorii locuiesc doar cu mama în locuința bunicii materne, unde beneficiază de condiții adecvate de trai, mama fiind cea care susține financiar familia, ținând cont și de soluția dată primului capăt de cerere precum și de interesul superior al minorilor ascultați potrivit legii de către instanță, se va admite și acest petit al acțiunii și, în acord cu prevederile art. 400, art. 496 și art. 92 alin. 1 C.civ., va stabili locuința minorilor P. A. O. și P. K. Sașa la mamă, în G., . jud. Cluj.
În temeiul art. 453 NCPC, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată, fiind încuviințat pentru curatorul special desemnat în cauză pentru reprezentarea intereselor pârâtului citat prin publicitate un onorariu de 300 lei, pus în sarcina reclamantei în condițiile art. 48 alin. 2 din OUG nr. 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta K. N. având CNP_, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Henter P. în G., . jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtul P. V. O. având CNP_– prin curator special avocat M. S. M. cu sediul în D., .. 61 . jud. Cluj, și pe cale de co9nsecință:
Dispune ca autoritatea părintească față de minorii P. A. O. născut la data de 06.04.1999 și P. K. Sașa născută la data de 05.08.2002 să fie exercitată numai de către mamă - reclamanta K. N..
Stabilește locuința celor doi copii la domiciliul mamei în G., . jud. Cluj.
Încuviințează pentru curatorul special avocat M. S. M. un onorariu în cuantum de 300 lei și obligă reclamanta K. N. la achitarea acestei sume în favoarea curatorului.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. I. L. C. L. P.
Red/Dact GIL/
06.05.2015/4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 374/2015. Judecătoria GHERLA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 777/2015. Judecătoria GHERLA → |
|---|
