Partaj judiciar. Sentința nr. 107/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 107/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 2022/235/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR 107/2015
Ședința publică din data de 03 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. M.
GREFIER: R. M. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei civile formulată de reclamanții S. F., S. F. A., în contradictoriu cu pârâții B. K., C. M., B. L. D., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Cauza s-a judecat în fond la termenul din 13.01.2015, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, fiind amânată pronunțarea hotărârii pentru 20.01.2015 și 27.01.2015 și pentru astăzi pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, și în vederea deliberării, când în aceiași compunere a hotărât următoarele,
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 07.02.2012, ulterior precizată, completată și extinsă, (f. 12-13, f53-55, f. 279-281) reclamanți S. F. și S. F. A. au chemat în judecată pe pârâții B. K., C. M. și B. L. D., solicitând instanței a se constata, în principal nulitatea absolută a actului de lotizare, partaj voluntar și contract de vânzare cumpărare încheiat de pârâții autentificat la data de 05.02.2013 de BNP D. G. I., iar în subsidiar a se dispune nulitatea relativă a acestuia; a se dispune rectificarea de carte funciară prin anularea încheierii de CF nr. 1288/06.02.2013 privind înscrierea în CF a imobilului înscris în CF nr._ G., nr. topo 225/2/2, 226/2/2/2/2/1/2/2, sistarea noilor cărți funciare formate ca urmare a dezmembrării imobilului, nr._ UAT G. și_ UAT G. și restabilirea situației anterioare; a se dispune notarea construcției edificate pe imobilul teren în suprafață de 2900 mp, conform autorizației de construire nr. 109/_/09.09.2004 pe numele pârâților B. și C., cu titlu de construire; a se dispune ieșirea din indiviziune a pârâtului B. K. față de pârâta C. M. asupra imobilului înscris în CF nr._ G. nr. topo 225/2/2, 226/2/2/2/2/1/2/2 constând în teren în suprafață de 2900 mp și asupra construcțiilor edificate pe acesta constând din casă S+P compusă la subsol din o cameră, bucătărie, cămară și baie, la parter din două camere, bucătărie și hol, cu fundație din beton, zidărie din cărămidă și BCA, șarpantă din lemn acoperită cu țiglă, bucătărie de vară cu fundație din beton, zidărie de cărămidă, șarpantă din lemn acoperită cu țiglă, grajd cu șură cu fundație din piatră, zidărie din cărămidă și bolțari de beton, șarpantă din lemn acoperit cu plăci de azbociment, coteț de porci cu pereți din cărămidă, acoperit cu placi de azbociment prin formarea a doua loturi si atribuirea lor in natura cu plata de sulte din care sa se scadă sporul de valoare adus imobilului de către reclamant prin lucrările si materialele cu care acesta a contribuit, astfel: Lotul 1- compus din imobilul înscris in CF_ G., nr. top. 225/2/2/1, 226/2/2/2/2/1/2/2/1, constând din teren in suprafața de 1450 mp si construcțiile edificate pe acesta, constând din casa S+P compusa la subsol din o camera, bucătărie, cămara si baie, la parter din:doua camere, bucătărie si hol cu fundație din beton, zidărie din cărămida si BCA, șarpanta din lemn acoperita cu țigla, bucătărie de vara, cu fundație din beton, zidărie din cărămida, șarpanta din lemn, acoperita cu țigla, grajd cu sura, cu fundație din piatra, zidărie din cărămida si boltari din beton, șarpanta din lemn, acoperit cu placi de azbociment, coteț de porci cu pereți din cărămida, acoperit cu placi de azbociment, care se va atribui in cota de 1/1 parte în favoarea lui B. K. și Lotul 2- compus din terenul cu nr. top. Nou 225/2/2/2, 226/2/2/2/2/1/2/2/2 constând din teren in suprafața de 1450 mp, care se va atribui in cota de 1/1 parte către parata Cardos M.. Au mai solicitat reclamanții înscrierea in CF a dreptului de proprietate al pârâților B. și C. în cota de 1/1 parte, ca bun propriu, asupra imobilelor ce urmează a fi atribuite in urma lotizării; cu obligarea pârâtului B. la a semna act autentic de înstrăinare cu privire la nuda proprietate asupra imobilului înscris în CF_ G. cu nr. top. nou 225/2/2/1, 226/2/2/2/2/1/2/2/1 constând din teren în suprafață de 1450 mp și construcțiile edificate pe acesta iar în caz contrar, sentința ce se va pronunța să țină loc de act autentic apt pentru întabulare; înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanți în cotă de 1/1 parte, ca bun comun, precum și a dreptului de uzufruct viager al pârâtului B. K. asupra terenului cu nr. top. nou 225/2/2/1, 226/2/2/2/2/1/2/2/1 în suprafață de 1450 mp și asupra construcțiilor precizate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii formulate, reclamanții au arătat că în cursul derulării procesului de partaj din cadrul dosarului nr._ a intervenit extrajudiciar actul de lotizare, partaj voluntar si - contract de vânzare cumpărare, încheiat intre B. K. si C. M., pe de parte si C. M. si B. L. D., pe de alta parte. Precizează reclamanții că actul respectiv nu s-a încheiat între toate părțile dosarului, că s-a încheiat în mod fraudulos în lipsa lor în ciuda faptului că au intervenit în cererea de partaj introdusă de B. K., iar cererea de intervenție în interes propriu fusese încuviințata in principiu anterior, devenind parți în proces cu o poziție independenta.
Susțin reclamanții că actul de lotizare, partaj, vânzare cumpărare le fraudează interesele consfințite prin antecontractul de vânzare cumpărare semnat cu pârâtul B., fiind evidentă atitudinea acestuia de a le frauda interesele, actul autentic încheiat fiind nul absolut, pe de o parte pentru ca se bazează pe o cauză ilicita, contrară bunelor moravuri și în frauda legii, iar pe de alta parte este nul absolut parțial datorita lipsei obiectului. Astfel, precizează reclamanții în realitate s-a partajat si înstrăinat un imobil inexistent, demolat de mult timp si care nu se mai afla în circuitul civil, pe teren existând o construcție noua pentru s-a emis autorizația de construcție 109/_/09.09.2004 și care nu este înscrisa în cartea funciara.
Mai arată că pârâții B. K. si C. M. prin mandatar au declarat fals la notar că imobilele ce făceau obiectul actului de partaj sunt libere de orice procese sau litigii și se aflau în posesia lor, în ciuda faptului că făceau obiectul dosarului de partaj inițiat de B. K., iar pârâta C. a fost și este în străinătate și nu exercită nici o posesie.
Susțin și că pârâtele C. M. și B. L. au dat dovadă de totală rea-credință odată cu semnarea actului autentic acestea cunoscând existența clauzele contractului de vânzare-cumpărare și întreținere încheiat cu pârâtul B..
În subsidiar, solicită reclamanții să se dispună nulitatea relativa a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între C. M. și B. L., considerând incidente dispozițiile art. 992 Cod civil, ce instituie prezumția nulității relative a liberalităților deghizate sub forma unui contract oneros, sancțiunea nulității afectând atât actul secret, cât și actul public.
În drept au fost invocate disp. art. 896 C. civ., 49, 50, 574 C.pr.civ., art. 20 al. 3, art. 42 din Legea nr. 7/1996.
În probațiune au fost depuse în xerocopie înscrisuri.
Pârâtele C. M. și B. L. au depus la dosar întâmpinare (f. 93-94) prin care au solicitat respingerea cereri ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. În motivarea în fapt a poziției procesuale pârâtele au arătat că dosarul civil nr._ al Jud. G. finalizat cu sentința civilă nr. 701/2013 a avut ca obiect partajul bunurilor comune ale foștilor soți, C. M. și B. K.. Susțin că respectivul proces de partaj a demarat la data de 18.10.2011, iar in anul următor actualii reclamanți, dorind sa ia parte la respectivul partaj pentru a obține casa si cea mai mare parte din teren, au "regizat" un proces cu B. K. (apărarea celor doi fiind evident aceeași) pentru a depune cererea de intervenție in interes propriu, scopul acestei cereri dorindu-se a fi un argument în plus pentru instanță de a pronunța o hotărâre favorabila unei anumite variante de partaj. Menționează că au arătat la acea vreme că soarta respectivului antecontract "fabricat” depinde in mod evident de modalitatea in care cei doi coproprietari devălmași vor partaja bunurile lor.
Mai arată că în prezent pârâții Cardos M. și B. K. sunt proprietari, fiecare pe lotul său, astfel cum au stabilit de comun acord, iar faptul ca locuința a fost mărita, modificata, nu afectează partajul, deoarece ea se afla în lotul pârâtului, iar acesta ca orice proprietar, poate oricând să-și actualizeze ramura de folosința a propriului imobil.
Cât privește invocarea nulității relative a contractului, susțin pârâtele că reclamanții nu au vreo calitate legala in acest sens.
În drept au fost invocate disp. art. 1169, 1248, al. 2 Cod civil., 6734, al. 2 C.pr.civ.
Și pârâtul B. K. a depus întâmpinare (f. 95-97) prin care a solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a poziției procesuale pârâtul a arătat că la data încheierii promisiunii de vânzare cumpărare imobil promis avea ramura de folosință casă familială cu un singur nivel compusă din cameră, bucătărie, cămară de alimente și târnaț în s.c. de 40,80 mp și 2900 mp teren, acest imobil aflându-se la acel moment în coproprietatea în cote părți indivize de ½ parte a sa și fostei soții, C. M.. Susține că raportat la cota ideală pe care fiecare o deținea, promisiunea putea avea ca obiect cel mult această cotă ideală, iar nu întregul bun determinat, astfel cum au convenit părțile, astfel că, în situați vânzării de către unul dintre coproprietari a cotei sale ideale, soarta vânzării depinde de soluția dată partajului, în sensul că dacă bunul este atribuit altui copartajant, actul de înstrăinare va fi ineficace, respectiv desființat retroactiv datorită efectului declarativ al ieșirii din indiviziune.
În ceea ce privește cauzele de nulitate ale contractului, susține pârâtul că nu se poate considera că actul autentic ar avea o cauză imorală, ilicită pentru simplul fapt că partajarea imobilului s-a realizat în altă modalitate decât cea precăzută în contract. Apreciază și că disp. art. 992, al. 1 cod civil nu sunt incidente în cauză, sancțiunea nulității relative aplicabile liberalităților deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros intervenind doar în materia succesiunilor, în vederea asigurării rezervei succesorale.
Referitor la acțiunea în prestație tabulară, solicită respingerea acesteia, întrucât reclamanții nu și-au executat obligațiile contractuale, de plată a prețului și de asigurare a întreținerii. Astfel, menționează pârâtul prețul de vânzare de_ lei cuprins în scriptul numit chitanță emis la 01.07.2011 nu a fost achitat niciodată, sub acest aspect actul fiind unul fictiv redactat cu scopul de a face credibilă promisiunea de vânzare cumpărare și întreținere. Invocă pârâtul excepția de neexecutare a contractului, arătând că reclamanții nu pot solicita executarea de către pârât a obligației de aînstrăina imobilul, atâta timp cât ei nu și-au executat obligația corelativă de plată a prețului convenit și de întreținere asumată.
În drept au fost invocate disp. art. 1361-1362, 1236, C. civil, art. 115-118 V. C.pr. civ.
Reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 103-105) prin care au arătat, în esență, că au invocat nulitatea contractului nu în considerarea modalității de partaj a imobilului care a fost diferită de cea promisă, ci în considerarea relei credințe a tuturor părților contractante care duce la existența unei cauze ilicite, scopul părților fiind acela de a le frauda interesele consfințite prin antecontractul de vânzare cumpărare din 01.07.2011.
În ceea ce privește excepția de neexecutare a contractului, arată reclamanții că pârâtul B. a acceptat prețul stabilit, conform chitanței aferente, că au făcut eforturi considerabile pentru a plăti prețul, având suma respectivă din darurile de nuntă și dintr-un împrumut bancar.
În termenul de pronunțare acordat, pârâtul B. K. a depus la dosar concluzii scrise, avute în vedere de instanță cu ocazia analizării pe fond a cererii deduse judecății.
Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților (f. 119-134, 269-270), proba testimonială, fiind audiați martorii P. I. (f. 179), H. C. (f. 180), M. S. M. E. B. (f. 181-182), Monoșes I. ștefan E. (f. 207) și proba cobnstând în efectuarea unor rapoarte de expertiză în specialitatea topografie și evaluare
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
În fapt, așa cum reiese dn copia cărții funciare nr._ G., pârâții B. K. și C. M. sunt proprietari ai imobilului înscris sub nr. topo 225/2/2, 226/2/2/2/2/1/2/2 constând în teren în suprafață de 2900 mp construcții- casă familială cu un singur nivel compusă din cameră, bucătărie, cămară de alimente și târnaț în s.c. de 40,80 mp, în cotă de ½ parte fiecare. (f. 45).
La data de 01.07.2011 pârâtul B. K. a încheiat cu reclamanții S. un antecontract de vânzare-cumpărare și întreținere având ca obiect parte din imobilul menționat, respectiv suprafața de teren de 1450 mp și imobilul construcție constând din casă S+P compusă la subsol din o cameră, bucătărie, cămară și baie, la parter din două camere, bucătărie și hol, cu fundație din beton, zidărie din cărămidă și BCA, șarpantă din lemn acoperită cu țiglă, bucătărie de vară, grajd cu șură, coteț de porci (f. 5)
Ulterior, pe rolul Judecătoriei G. s-a înregistrat dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar, acțiune în cadrul căreia, reclamantul B. K. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. M. a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la acest imobil, iar pârâta a formulat la rându-i cerere reconvențională. În cadrul acelui dosar, reclamanții S. F. și S. F. A. au formulat o cerere de intervenție în interes propriu, admisă în principiu, prin care au încercat să-și valorifice acel antecontract, solicitând instanței a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic. (f. 2-3) Astfel după cum rezultă din încheierea pronunțată la data de 04.06.2013, constatând că atât cererea principală, cât și cea reconvențională se aflau în stare de judecată, instanța a dispus disjungerea cererii de intervenție în interes propriu și judecarea ei separată, prin formarea acestui dosar.
Instanța mai reține că pe parcusul soluționării acelui litigiu, pârâții B. K., C. M. și B. L. D. au încheiat un act de lotizare, partaj voluntar și contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 305/05.02.2013 de BNP D. G. I.,(f. 38-40) cu privire la imobilul descris anterior, prin care au stabilit în esență, formarea a două loturi, din care unul atribuit pârâtului B. compus din teren în suprafață de 1274 mp și casa familială compusă din cameră, bucătărie, cămară de alimente și târnaț în s.c. de 40,80 mp, iar cel de al doilea compus din teren în suprafață de 1626 mp și bucătărie de vară, atribuit pârâtei C., care la rându-i l-a înstrăinat pârâtei B. L. –D..
Prin cererea ce face obiectul acestui dosar, ulterior completată și precizată, reclamanții S. F. și S. F. A. au solicitat în principal anularea acestui ultim act încheiat, invocând în susținerea cererii mai multe motive de nulitate absolută, respectiv că ar fi fost încheiat între toate părțile dosarului și în fraudulos în lipsa lor, că se bazează pe o cauză ilicita, contrară bunelor moravuri și în frauda legii, iar pe de alta parte că este nul absolut parțial datorita lipsei obiectului. Au invocat reclamanții și un motiv de nulitate relativă invocând incidența în speță a dispozițiilor art. 992 Cod civil.
În ceea ce privește primul motiv de nulitate invocat, respectiv încheierea contractului în lipsa lor, instanța constată că actul de lotizare partaj voluntar și contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 305/05.02.2013 nu conține o tranzacție, părțile neînțelegând a tranzacționa în vreun fel pentru stingerea litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei G. și prin urmare, nu se poate reține în mod temeinic că încheierea actului în lipsa lor este nelegală, atât timp cât aceștia nu aveau vreun drept de proprietate asupra imobilului, ci doar un drept de creanță, respectiv acela de a încheia pe baza promisiunii de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, un contract în forma autentică.
Nici cel de al doilea motiv de nulitate nu poate fi considerat ca întemeiat, reține instanța, pentru considerentele care succed:
Astfel instanța reține că potrivit art. 1169 Cod civil, părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri. Contractul se încheie, potrivit art. 1178 Cod civil, prin simplul acord de voințe al părților dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă, iar conform art. 1244 Cod civil, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară, trebuie încheiate sub forma actului autentic.
Analizând îndeplinirea condițiilor de validitate a încheierii actului de lotizare partaj voluntar și contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 305/05.02.2013, prin raportare la motivele de nulitate invocate, instanța reține incidența prevederilor art. 1179, 1235-1236 Cod civil care enumeră printre aceste condiții și pe cea referitoare la existența unei cauze licite și morale.
Astfel, potrivit disp. art. 1236-1236 Codul civil, cauza - definită ca motivul care determină fiecare parte să încheie contractul- trebuie să existe, să fie licită și morală, considerându-se că este ilicită când este contrară legii și ordinii publice și imorală când contrarie bunelor moravuri. De asemenea, conform art. 1237 Cod civil, cauza este ilicită și atunci când contractule este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative. Însă, trebuie avute în vedere și disp. art. 1239 Cod civil care statuează fără echivoc următoarele: contractul este valabil, chiar atunci când cauza nu este expres prevăzută, precum și că existența unei cauze valabile se prezumă până la proba contră.
Din analiza textului ultim de lege invocat rezultă fără dubiu că legiuitorul a instituit două prezumții: a) prezumția de valabilitate a cauzei, indiferent că se menționează sau nu acest element în înscrisul constatator al actului juridic; b) prezumția de existență a cauzei, cauza netrebuind a fi dovedită, existența ei fiind prezumată de lege. Ambele prezumții sunt relative, ceea ce înseamnă că cel care invocă lipsa, caracterul ilicit, imoral al cauzei actului juridic trebuie să probeze aceste împrejurări.
Ori în cauză, din analiza probelor administrate, nu se poate concluziona că pârâții ar fi urmărit altceva decât reglementarea juridică a unui imobil aflat în coproprietate, prin partajarea acestuia conform acordului de voință al coproprietarilor, că ar fi acționat cu rea-credință, respectiv cu unicul scop de a le frauda interesele reclamanților, pârâții nerecunoscând astfel de fapte prin răspunsurile la interogator, iar martorii necunoscând astfel de aspecte. Pe de altă parte, instanța apreciază că un astfel de scop nu a existat și datorită modalității de partajare a imobilului între coproprietari, pârâtului B. K. revenindu-i la partaj imobilul locuință promis reclamanților, dar și o suprafață de teren aferent de 1274 mp.
Nici motivul de nulitate invocat referitor la lipsa obiectului nu poate fi reținut ca întemeiat, acesta încadrându-se în noțiunea de obiect determinat și licit prevăzută de art. 1179 Cod civil, actul de lotizare, partaj voluntar și contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 305/05.02.2013 având în mod cert un obiect și anume imobilul înscris în CF nr,_ G., în natură reprezentând teren în suprafață de 1450 mp și imobilul construcție constând din casă S+P compusă la subsol din o cameră, bucătărie, cămară și baie, la parter din două camere, bucătărie și hol, cu fundație din beton, zidărie din cărămidă și BCA, șarpantă din lemn acoperită cu țiglă, bucătărie de vară, grajd cu șură, coteț de porci. Chiar dacă acest imobil nu coincide cu cel descris în expertizele judiciare efectuate în dosar, instanța reține că această împrejurare nu este de natură a determina nulitatea absolută parțială a actului, părțile contractuale neputând partaja decât imobilul înscris în cartea funciară, notarea construcției noi în cartea funciară putând fi făcută oricând cu respectarea rigorilor Legii nr. 7/1996 și ale Codului Civil.
Nici motivul de nulitate relativă invocat nu este întemeiat reține instanța, articolul 922 Cod civil și implicit sanțiunea nulității relative aplicabile liberalităților deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros nefiind incidente în speță, în condițiile în care nu s-a dovedit existența unui act secret ce să consfințească o altă înțelegere între părți, decât cea rezultată din contractul analizat.
Prin urmare, în raport de cele anterior expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamanților de constatare a nulității absolute, respectiv relative a actului de lotizare, partaj voluntar și contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 305/05.02.2013 și, în virtutea principiului accesorium seguitur principale și a petitelor accesorii acestuia referitoare la rectificarea de cartea funciară, ieșire din indiviziune și înscriere în CF a dreptului de proprietate al pârâților
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, instanța reține că potrivit art.969, alin.1 Cod civil (1865): "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", fiind instituit astfel principiul forței obligatorii a contractului, conform căruia înțelegerile valabil încheiate se impun părților întocmai ca și legea. Cu alte cuvinte, convențiile sunt obligatorii și nu facultative, dând naștere la obligații de la care părțile nu se pot sustrage.
În virtutea acestui principiu, partea contractantă titulară de drepturi dobândite prin contract, este îndreptățită a pretinde celeilalte părți - partea obligată, satisfacerea acestor drepturi. Prin contractul sub semnătură privată intervenit între reclamanți și pârâtul B., reclamanții au devenit creditorii unui drept de creanță, și anume dreptul de a încheia contractul în forma înscrisului autentic notarial, fiind în drept să solicite pârâtului B. îndeplinirea acestei obligații.
Pe de altă parte, reține instanța, contractele sinalagmatice se caracterizează prin reciprocitatea și interdependența obligațiilor, respectiv împrejurarea ca fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, astfel încât principiul forței obligatorii impune necesitatea îndeplinirii tuturor obligațiilor corelative născute din contractul sinalagmatic. De aceea, reclamanții nu pot pretinde obligarea pârâtului B. K. la îndeplinirea obligației de a încheia în formă autentică actul promis, dacă nu și-au îndeplinit ei înșiși obligațiile asumate prin contract, instanța urmând a analiza sub acest aspect excepția de neexecutare a contractului invocată de pârât.
Astfel, reține instanța, din analiza probelor administrate nu rezultă cu certitudine că reclamanții și-au îndeplinit propriile obligații referitoare la plata prețului, respectiv asigurarea întreținerii, deși potrivit disp. art. 1169 Cod civil cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, părțile având îndatorirea de a urmări finalizarea procesului, conform art. 129 C.pr. civ.. Aceasta în condițiile în care deși reclamanții au depus la dosar o chitanță emisă la data de 01.07.2011 prin care se atestă plata sumei de 40.000 lei, instanța constată că acest act este un înscris pur formal, fictiv, fără o valoare juridică certă. Aceasta în condițiile în care deși în cuprinsul său se arată că pârâtul a primit în aceiași zi suma de 40.000 lei de la reclamanți, această împrejurare nu este confirmată de nici o altă proba administrată, pârâtul nerecunoscând primirea banilor, iar martorii semnatari ai chitanței, arătând -contrar celor afirmate de reclamanți- că în prezența lor nu s-a dat nici un ban, că au înțeles că era vorba de o înțelegere intervenită în familie, reclamanții urmând a presta întreținere pârâtului. Pe de altă parte, instanța reține că predarea acestei sume cu titlu de preț este incertă și raportat la susținerile neconcordante ale reclamanților referitoare la cuantumul darului de nuntă, reclamanta arătând prin răspunsul la interogator că darul de la nuntă rămas a fost de 10.000 lei (insuficient pentru plata prețului), în timp ce reclamantul a arătat că a fost de 50.000 lei. Ori aceste neconcordanțe coroborate cu susținerile reclamanților referitoare la faptul că au deschis un magazin în bucătăria de vară pentru amenajarea căruia au avut nevoie de bani, că au efectuat renovări la imobilul în litigiu, că nu s-au adus dovezi certe privind mărirea patrimoniului pârâtului cu suma de 40.000 lei, conduc la concluzia că prețul pentru imobilul promis nu s-a dat, reclamanții neîndeplinindu-și astfel propria obligație contractuală.
În ceea ce privește obligația de prestare a întreținerii, instanța reține din depoziția martorilor audiați ce se coroborează cu răspunsul reclamanților la interogator că aceasta a fost asigurată până în luna august 2012, când reclamanții au părăsit imobilul, ca urmare a neînțelegrilor avute cu pârâtul B.. Deși reclamanții au arătat prin răspunsul la interogator că și ulterior plecării din imobil au asigurat întreținerea pârâtului prin plata cheltuielilor de întreținere la imobil, instanța reține că dovezi certe în acest sens nu s-au produs, reclamanții nedepunând chitanțe de plată a contravalorii acestor cheltuieli ce să le și dovedească afirmațiile.
În consecință, față de toate cele anterior expuse, constatând că reclamanții nu au dovedit în condițiile art. 1169 Cod civil (1865) îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate prin contract, instanța va da eficiență apărărilor făcute în cauză de pârât și confirmate de probele administrate referitoare la neîndeplinirea de către aceștia a obligațiilor asumate, urmând a respinge pretențiile formulate și cu privire la obligarea pârâtului la a încheia un contract autentic de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere a imobilului obiect al litigiu, iar în temeiul principiului accesorium sequitur principale și a pretențiilor accesorii referitoare la notarea construcției noi în CF și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în baza art. 274 Cod pr. civ, față de soluția dispusă în cauză, instanța va respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata acestora, urmând însă a-i obliga pe reclamanți la la plata către pârâtul B. K. a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, singurele cheltuieli dovedite a fi fost efectuate în cauză de cei trei pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea precizată, completată și extinsă, formulată de către reclamanți S. F. domiciliat în G., ., . F. A., domiciliată în G., cartier Băița nr. 118, jud. Cluj împotriva pârâților B. K. domiciliat în G., cartier Băița nr. 118, jud. Cluj, C. M. și B. L. D., ambele cu domiciliul ales la sediul cabinetului individual H. M. din G., ., jud. Cluj.
Obligă reclamanții la plata către pârâtul B. K. a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. N. L. M. R.
Red/dact/.RML/N.M./7 ex./ .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 190/2015.... | Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 216/2015.... → |
|---|
