Pensie întreţinere. Sentința nr. 1076/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1076/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 1076/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
G., ., cod poștal_
Tel: 0264-_ / fax 0264-_
Operator Date cu Caracter Personal 3188
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1076/2015
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: I. L. G.
GREFIER: L. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta M. K. L. în contradictoriu cu pârâtul M. C. C., având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru reclamantă, av. C. I., cu împuternicire avocațială la dosar, iar pentru pârâtul lipsă av. P. F., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța acordă cuvântul părților prezente asupra estimării duratei cercetării procesului.
Reprezentanta reclamantei estimează o durată de 2 termene de judecată pentru cercetarea procesului.
Reprezentanta pârâtului estimează o durată de 2 termene de judecată pentru cercetarea procesului.
Instanța, în temeiul art. 238 din Codul de procedură civilă, ascultând și concluziile părților prezente, estimează o durată de 3 luni pentru cercetarea procesului.
Instanța acordă cuvântul asupra unor cereri prealabile sau excepții în cauză.
Reprezentanta reclamantei și reprezentanta pârâtului arată că nu au de formulat cereri prealabile sau excepții în cauză.
Instanța arată că raportat la poziția pârâtului exprimată și ținând cont de răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantă privind stabilirea pensiei de întreținere la suma de 250 lei lunar, acordă cuvântul reprezentantei pârâtului dacă și pe această precizare a câtimii obiectului cererii poziția părții este de recunoaștere sau nu a pretențiilor adversarului, aspectul fiind relevant sub aspectul suportării cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta pârâtului învederează că se modifică câtimea obiectului cererii, astfel că susține egalitatea pensiei de întreținere, nefiind de acord cu stabilirea unui cuantum diferit al acesteia între cei doi copii ai pârâtului.
Reprezentanta reclamantei insistă în admiterea cuantumului diferit ce se va stabili cu titlu de pensie de întreținere, arătând că oricum partea nu va solicita cheltuieli de judecată.
Instanța ia lua act că prin răspunsul la întâmpinare s-a precizat câtimea obiectului și de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei arată că a solicitat în subsidiar stabilirea pensiei de întreținere raportat la venitul minim pe economie, dacă pârâtul nu înregistrează venituri pe 2015, s-a depus situația din 2014, dar există o declarație estimativă, astfel că solicită să depună o situație estimativă pentru 2015, eventual dovada veniturilor și cheltuielilor din contabilitatea întreprinderii.
Reprezentanta pârâtului învederează că în fiecare se depune situația financiară, care este cea care rezultă din dovezile depuse, societatea este pe minus, arată că este de acord cu stabilirea pensiei la venitul minim pe economie, totodată nu se opune depunerii situației estimativă deoarece în prezent plătește datoriile vechie ale firmei.
La interpelarea instanței privind perioada în care a beneficiat pârâtul de șomaj, reprezentanta pârâtului arată că potrivit înscrisurilor de la dosar, nu și în anul 2015.
Instanța apreciază că o situație estimativă pentru anul 2015 nu este relevantă în stabilirea pensiei de întreținere, ci trebuie raportată la veniturile real obținute de pârât. Raportat la cererea în probațiune privind depunerea veniturilor și cheltuielilor, nu poate aprecia în ce măsură s-a r face dovada veniturilor paratului ci doar rulajul acestei societăți.
Reprezentanta reclamantei nu insistă în administrarea acestei probe, arată că este de acord cu stabilirea pensiei de întreținere prin raportare la venitul minim pe economie, dat fiind că nu pot dovedi veniturile pe care pârâtul le realizează efectiv.
Instanța ia act de precizarea reclamantei, în sensul că solicită stabilirea pensiei de întreținere raportat la venitul minim pe economie.
Reprezentanta reclamantei și reprezentanta pârâtului arată că nu mai au de formulat alte cereri sau probe de propus în cauză.
Instanța, nemaifiind alte cereri, propuneri sau excepții de formulat în cauză, declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă părților prezente cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii precizate și stabilirea unei cote de 1/3 din venitul minim pe economie în stabilirea pensiei de întreținere în favoarea reclamantei, din care suma de 250 lei să revină reclamantei, aratând că nu se prevede în lege că trebuie stabilită în mod egal, ci în funcție de nevoile copilului, or reclamanta frecventează cursuri universitare, trebuie să achite chirie și întreținere, și mai înainte de toate, trebuie ținut cont de lipsa suportului moral de la vârsta de 2 ani de către tatăl acesteia, astfel că insistă în stabilirea unui cuantum diferit având în vedere că pârâtul mai are un copil dar care nu are nevoi atât de ridicate.
Reprezentanta pârâtului solicită să fie stabilită pensia de întreținere în cotă de 1/6 parte din venitul minim pe economie, nu sunt dovezi la dosar că reclamanta are nevoie mai mare în stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, mai ales că știe că mama reclamantei are o situație prosperă.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.08.2015 sub nr._, reclamanta M. K. L. l-a chemat în judecată pe pârâtul M. C. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata unei pensii de întreținere lunare în cuantumul legal, de la data introducerii acțiunii și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 de ani.
În motivare a arătat că este fiica pârâtului rezultată din căsătoria acestuia din urmă cu numita M. S. M., căsătoria acestor părți fiind desfăcută prin sentința civilă 435/1998 a Judecătoriei G., și că în prezent reclamanta are vârsta de 20 de ani și este studentă în anul I la Faculatea de D. din cadrul UBB Cluj. A solicitat calcularea pensiei de întreținere prin raportare la veniturile realizate de către pârât, și în subsidiar raportat la venitul minim pe economie.
În drept a invocat art. 499, art. 530 C.civ.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
În probațiune a depus înscrisuri (f. 5-15).
La data de 24.08.2015 pârâtul a formulat întâmpinare(f. 19), arătând că de principiu este de acord cu admiterea acțiunii, în sensul obligării sale la plata către reclamantă a unei pensii de întreținere în cuantum de 1/6 din venitul minim pe economie, solicitând a nu fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că până la majoratul fiicei și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei de întreținere, care prin sentința civilă 1552/2006 a fost majorată la suma de 82 lei/lunar, și că la data de 25.10.2008 pârâtul s-a recăsătorit, din noua relație rezultând minora M. A., născută la data de 22.12.2008, astfel că având încă un copil în întreținere, solicită aplicarea cotei de 1/6 raportat la venitul minim pe economie, dat fiind că partea pârâtă nu realizează venituri, societatea pe care o deține fiind în pierdere iar pentru perioada decembrie 2013 – august 2014 a beneficiat de ajutor de șomaj.
În drept a invocat art. 201 NCPC, art. 529 C.civ.
Pârâtul a depus înscrisuri (f. 20-25).
Prin răspunsul la întâmpinare (f. 32) depus la data de 23.09.2015 reclamanta a învederat că deși legiuitorul a prevăzut o fracție de până la 1/3 din venitul lunar al părintelui care are în întreținere 2 copii, nu există vreo prevedere legală care să reclame ca această cotă să se împartă în mod egal între cei îndreptățiți la întreținere, ci în funcție de nevoia beneficiarului întreținerii, iar această nevoie nu e execută doar în natură, ci și prin satisfacerea nevoilor spirituale ale copilului, prin oferirea de sprijin sufletesc. Astfel, a arătat că fiica minoră beneficiază de prezența tatălui, pe când reclamanta este lipsită de acest suport moral încă de când avea doi ani, și că totodată nevoile financiare ale reclamantei sunt mai mari decât cele ale minorei rezultată din noua căsătorie a pârâtului, copilul având doar șapte ani. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să-i achite așadar suma de 250 lei lunar, raportat la venitul minim pe economie, 1/3 din suma de 1050 lei reprezentând 350 lei.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1552/2006 a Judecătoriei G. (f. 14-15) a fost majorată pensia de întreținere la care pârâtul M. C. C. a fost obligat a o achita în favoarea minorei M. K. L., din copia certificatului de naștere (f. 5) rezultând faptul că pârâtul este tatăl reclamantei, născută la data de 29.12.1995, aceasta fiind în prezent majoră dar aflată în continuarea studiilor profesionale, astfel cum rezultă din adeverința care atestă calitatea de studentă în anul I, la Facultatea de D. – învățământ frecvență, cu taxă (f. 9).
Față de probatoriul administrat instanța reține că reclamanta devenită majoră se află într-adevăr în continuarea studiilor, fiind așadar îndeplinite condițiile enunțate de art. 513 și art. 499 alin. 3 din Noul Cod Civil, texte potrivit cărora obligația de întreținere există numai între persoanele prevăzute de lege, fiind datorată numai dacă sunt întrunite condițiile legale, părinții fiind „obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani”.
Pe de altă parte, chiar fiind îndeplinite condițiile premisă pentru acordarea pensiei de întreținere în favoarea descendentului major aflat în continuarea studiilor, instanța constată că, la stabilirea în concret a acesteia trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 524 din Noul cod civil care statuează că „are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale”, precum și art. 527 alin. 1 și 2 din același act normativ, în raport cu care se reține că „poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale”.
În acest context, sub aspectul stării de nevoie a persoanei îndreptățite la întreținere, precum și sub aspectul mijloacelor celui care datorează întreținere, instanța reține că potrivit art. 528 din Noul Cod Civil, aceste aspecte pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză și poziția procesuală a pârâtului, instanța apreciază că reclamanta se află într-o stare de nevoie determinată de satisfacerea unei cerințe de ordin social, respectiv realizarea dreptului său la educație prin urmarea cursurilor unei instituții de învățământ, părinții având îndatorirea naturală față de copiii lor de a le asigura educația și învățământul (CEDO, cauza Kjeldsen, Busk Madsen și Pedersen c. Danemarca - 1976). Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că reclamanta M. K. L., deși majoră, se află într-o incapacitate de a munci și nu poate să realizeze venituri proprii care să-i asigure cel puțin o parte din întreținere întrucât angajarea într-un loc de muncă ar echivala cu neglijarea cursurilor universitare pe care le urmează în regim de frecvență și imposibilitatea realizării efective a dreptului la instruire.
Pe de altă parte, sub aspectul mijloacelor celui care datorează întreținere, instanța reține că în final reclamanta a solicitat luarea ca reper a venitului minim pe economie, față de faptul că nu este în măsură să dovedească cuantumul veniturilor realizate de către pârât în cadrul societății pe care o deține (f. 6, f. 25).
De asemenea, instanța reține că potrivit art. 529 alin. 2 din Noul Codul civil, „când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii”, iar în cauza de față pârâtul a dovedit că mai are în întreținere un copil minor, pe numita M. A., născută la data de 22.12.2008, înscrisă la școală în clasa pregătitoare (f. 20-21, f. 31).
Pentru considerentele de fapt și de drept reținute, constatând că reclamanta M. K. L. este îndreptățită să primească pensie de întreținere de la pârât, instanța urmează să admită prezenta acțiune astfel cum a fost precizată sub aspectul cuantumului pensiei solicitate, urmând a obliga pârâtul să plătească lunar reclamantei o pensie de întreținere în cuantum de 250 lei, sumă ce se indexează trimestrial, de drept, în funcție de rata inflației - conform art. 531 alin. 2 Noul Cod Civil. De asemenea, obligația de întreținere astfel stabilită urmează a fi achitată de către pârât în condițiile art. 532 alin. 1 din Noul Cod Civil, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 03.08.2015 de când se prezumă starea de nevoie a petentei, și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani de către reclamantă.
Pentru a decide astfel, instanța reține că în concret cota legală de 1/3 din venitul minim pe economie actualmente în cuantum de 1050 lei se ridică la suma de 350 lei, dar după cum judicios a învederat reclamanta prin apărător, nicio dispoziție legală nu reclamă ca această sumă să se împartă în mod egal între cei îndreptățiți la întreținere, ci în funcție de nevoia beneficiarului întreținerii, or în condițiile în care reclamanta este studentă în anul I forma de învățământ cu taxă, și nu locuiește efectiv cu tatăl pentru a primi eventual minime manifestări de prestare în natură a obligației de întreținere – precum hrană, îmbrăcăminte, rechizite etc. (mai puțin pretinsul sprijin afectiv, care contrar susținerilor reclamantei, nu face parte din cuprinsul obiectului pensiei de întreținere) -, față de faptul că celălalt copil se află de abia în clasa pregătitoare, se poate concluziona că cele două creditoare ale întreținerii au nevoi diferite, cele ale reclamantei fiind mai ridicate, față de nivelul cheltuielilor la care se ridică pregătirea profesională a unui student, comparativ cu școlarizarea primară, dar și cheltuielile cotidiene sunt mai ridicate pentru un adult, față de un copil.
În temeiul dispozițiilor art. 453 C.proc.civ. și a principiului disponibilității în procesul civil, instanța va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar cererea pârâtului de a nu fi obligat la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu s-a opus admiterii acțiunii se va respinge ca nefondată, în final poziția procesuală a pârâtului fiind în sensul opunerii stabilirii pensiei de întreținere în cuantum diferit pentru cei doi copii. Față de soluția dată, nefondată este și cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei reprezentând onorariu apărător (f. 39).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta M. K. L. având CNP_, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. C. I. M. în G., . parter jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtul M. C. C., domiciliat în Vatra Dornei . ., având ca obiect pensie de întreținere.
Obligă pârâtul să plătească lunar reclamantei M. K. L. o pensie de întreținere în cuantum de 250 lei, sumă ce se indexează trimestrial, de drept, în funcție de rata inflației, începând cu data de 03.08.2015 și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani de către reclamantă.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. LilianaChiorean L. P.
Red/Dact.GIL/
04.12.2015/4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 62/2015. Judecătoria GHERLA | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1144/2015. Judecătoria... → |
|---|
