Plângere contravenţională. Sentința nr. 297/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 297/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 11085/211/2014
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 297/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: F. S.
GREFIER: S. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petenta P. V. și pe intimat I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în ședința publică se martorul T. C. E., lipsă părtile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța procedează la identificarea martorului T. C. E. și audierii acestuia, cele declarate sub prestare de jurământ conform art.319 pct. 1 si 2 Cod procedură civilă, au fost consemnate în declarațe de martor, atașată la dosar (fil.25).
În temeiul dispozițiilor art. 238 din Cod procedură civilă, față de înscrisurile depuse de părți la dosar, estimează că prezenta cauză se poate finaliza la acest termen de judecată.
În temeiul art. 251 al. 1, raportat la art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse în probațiune, considerând proba pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și nefiind alte cereri declară terminată cercetarea judecătorească și față de solicitarea de judecare în lipsă reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Reține că prin plângerea formulată la data de 26.05.2014 petenta P. V. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata I.P.J. Cluj, anularea procesului–verbal de contravenție . nr._ din data de 11.05.2014 încheiat de Postul de Poliție Aluniș.
Plângerea nu a fost motivată în fapt și în drept.
Plângerea a fost legat timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru.
Cu toate că a fost legal citat petentul nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a propus vreo probă concludentă și utilă pentru a dovedi netemeinicia procesului-verbal.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea plângerii petentului și menținerea procesului–verbal de constatare și sancționare a contravenției, susținând temeinicia și legalitatea acestuia.
Din analiza actelor dosarului instanța reține că prin procesul-verbal mai sus menționat, petenta P. V. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 340 lei pentru că în data de 11.05.2014, pe DN.1C–E576 în localitatea Fundătura, jud. Cluj, a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu număr de înmatriculare_ in zona de acțiune a indicatorului rutier „ Depășirea interzisă” încălcând marcajul longitudinal continuu., faptă prev. de art. 120 alin. 1 lit. h și i din H.G. nr. 1391/2006, și sancționată conform art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție contestat sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/200, sub sancțiunea nulității, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.
În drept, potrivit art. 120 alin. 1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1391/2006), este interzisă depășirea vehiculelor in zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisa" și când pentru efectuarea manevrei se încălca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si parțial, pe sensul opus, ori se încălca marcajul care delimitează spațiul de interzicere. Referindu-se la nerespectarea acestui tip de obligație, art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice reglementează ca fiind contravenție și prevede că se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile fapta conducătorului auto de a efectua o manevră de depășire cu nerespectarea regulilor privind depășirea. Amenda ce se aplică pentru contravenția reținuta în sarcina petentului se individualizează, în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002, conform cărora amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, astfel cum este stabilit prin hotărâre a Guvernului, iar clasa a II-a de sancțiuni impune că amenda să fie stabilită în cuantumul care corespunde unui număr de 4 sau 5 puncte-amendă.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. De altfel, nici petentul, în motivarea plângerii, nu a invocat vreo cauză de nulitate a procesului-verbal de contravenție, ci a alegat doar motive de temeinicie a actului de sancționare, anume o stare de fapt necorespunzătoare adevărului ce a stat la baza sancționării sale.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, având în vedere că întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției s-a bazat pe o faptă constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. În temeiul art. 10 al.1 și art. 249 din Noul Cod de Procedură Civilă, sarcina probei revine contestatorului, care este obligat să-și dovedească susținerile din contestația formulată.
În legătură cu sancțiunea aplicată de agentul constatator, instanța reține, că în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21, al. 3, din OG nr. 2/2001, aceasta a fost corect individualizată, fiind proporțională cu gravitatea faptei reținute în sarcina petentului și care prezintă un grad ridicat de pericol social, acesta punând în pericol viața sau bunurile celorlalți participanți la trafic.
Referitor la valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că în raport cu principiile stabilite de C.E.D.O., le este recunoscut statelor parte la Convenție, dreptul de a investi organe administrative cu autoritate și competență în constatarea și sancționarea faptelor contravenționale; petentul având dreptul ca pe baza unei proceduri ce respectă principiul contradictorialității și prin administrarea unor probe concludente, să dovedească o stare de fapt contrară celei imputate și să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Ipotezele analizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. vs. România, nu se mai regăsesc în prezent întrucât contravenienții nu mai risca închisoare contravenționala în caz de neplata amenzii, argument invocat de C.E.D.O. pentru a respinge excepția Guvernului de inaplicabilitate ratione materiae a Convenției, astfel că în prezent răspunderea contravențională instituită în legislația internă nu contravine normelor C.E.D.O.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care prin Decizia nr. 183/2003, Decizia nr. 520/2008 și Decizia nr. 338/2009 a arătat că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție ce are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară, statuând că nu se încalcă dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și nici dreptul la apărare.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acesta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică ce ar justifica sancționarea sa nelegală. Petentul nici nu a propus probe în apărarea sa, astfel că susținerile sale cu privire la inexistența faptei contravenționale nu pot fi avute în vedere de către instanță, din moment ce s-a efectuat doar o circumstanțiere a stării de fapt ce a stat la baza săvârșirii contravenției, ce nu a putut fi dovedită.
Instanța apreciază, așadar, că situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este una reală, din moment ce nu s-a făcut dovada contrară, dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat.
Cu privire la sancțiunile aplicate petentului, amenda în cuantumul minim prevăzut de lege și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 zile, instanța apreciază că acestea au fost corect individualizate în temeiul prevederilor art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002. Raportat la acest aspect, instanța are în vedere analiza principiului proporționalității sancțiunii, ce trebuie efectuată în aplicarea oricărei sancțiuni contravenționale. Trebuie observat, așadar, că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, după cum reiese din cuprinsul art. 1 alin. 2 al acestui act normativ.
Raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce impun ca, la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunile aplicate petentului sunt legale și temeinice, fiind corect individualizate față de gradul de pericol social ce a rezidat în mod concret din fapta sa.
Fapta contravențională a petentului a constat, în mod concret, în efectuarea unei manevre de depășire fără a respecta dispozițiile legale cu privire la această activitate, punând, astfel, în pericol siguranța circulației pe drumurile publice. Prin acțiunea sa, petentul a creat o stare de pericol pentru circulația rutieră, încălcând scopurile urmărite de legiuitor prin instituirea OUG nr. 195/2002,astfel ca sancțiunile aplicate acestuia prin procesul verbal de contravenție sunt justificate.
Așadar, instanța consideră că, raportat la importanța obiectivelor ocrotite de OUG nr. 195/2002, din fapta săvârșită în mod concret de către petent, a rezultat un grad de pericol social ridicat, întrucât au fost puse în pericol valorile atât de importante protejate de legiuitor prin adoptarea unui asemenea act normativ, valori constând în ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic.
Având în vedere că procesul–verbal nu este afectat de vicii, valoarea sa probatorie nefiind înlăturată, acesta face deplină dovadă asupra stării de fapt consemnate în cuprinsul său, până la proba contrară care, în conformitate cu disp. art. 10 al.1 și art. 249 din Noul Cod de Procedură Civilă, revine celui care îl contestă, iar petentul nu a prezentat nici o probă în vederea dovedirii unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul–verbal, iar sancțiunea aplicată petentului pentru fapta contravențională a fost în mod corect aplicată și individualizată, motiv pentru care, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petent a P. V. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea petentei P. V. domiciliată în municipiul Cluj-N., ..14, jud.Cluj, formulată în contradictoriu cu intimata I.P.J. Cluj cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud.Cluj, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 11.05.2014 încheiat de Postul de Poliție Aluniș.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecători G..
Pronunțată în ședința publică din data de 24 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. S. S. C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 354/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 318/2015.... → |
|---|
