Plângere contravenţională. Sentința nr. 354/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 354/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 4227/235/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 354/2015
Ședința publică din data de 31 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. I. R.
GREFIER: C. I.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile privind pe petentul M. D. P. RENE, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru petentul lipsă, d-l av. B. M., cu împuternicire avocațială la dosar la fila 9, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 C.proc.civ., în temeiul art. 94 pct. 4 C.proc.civ. și art. 32 din O.G. nr. 2/2001, instanța stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Reprezentantul petentului arată că, la data săvârșirii presupusei contravenții, petentul se afla singur în mașină și nu cunoaște limba română. Acesta s-a aflat în loc G., în vizită la un prieten. Reprezentantul petentului solicită încuviințarea probei testimoniale cu martorul S. C., persoana la care petentul a fost găzduit.
Instanța respinge proba testimonială solicitată de către reprezentantul petentului, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei.
Reprezentantul petentului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus în prezenta cauză.
Instanța, nefiind excepții de invocat sau alte cereri în probațiune de formulat, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile și înregistrarea video, depuse în probațiune, apreciind-o legală, verosimilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Instanța, în temeiul art. 394 alin. 1 C.proc.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 08.12.2014, sub numărul_, petentul M. D. P. RENE a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.12.2014‚ încheiat de intimat, și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că este cetățean francez, iar la data întocmirii procesului verbal de contravenție, se afla în România, ca turist, pentru o perioadă scurtă de timp, și nu cunoaște absolut deloc limba română.
A precizat că procesul verbal este lovit de nulitate absolută, deoarece, fiind cetățean francez care nu cunoaște limba română, a fost informat doar în limba română că-i fusese reținut permisul de conducere. Astfel, procesul verbal a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 6 parag. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât, deși a solicitat, cele consemnate în procesul verbal nu au fost traduse și nu a avut cunoștință de natura faptei pentru care fusese sancționat. A fost pus să semneze procesul verbal și adresa din anexa 1, fără să aibă posibilitatea de a ști ce s-a întâmplat și de a formula obiecțiuni, fiind încălcate și dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Petentul a mai arătat că încălcarea art. 6 parag. 3 din Convenție este imputabilă modului în care este reglementată legal materia contravențională în dreptul intern, arătând că statului îi revine obligația de a asigura, în mod real și obiectiv, posibilitatea agentului constatator de a apela la serviciile unui interpret în situația în care constată o încălcare a normelor contravenționale interne de către un cetățean străin. În acest context, semnarea de către petent a procesului-verbal de contravenție redactat într-o limbă pe care nu o înțelege, fără a fi informat de către un interpret asupra naturii acuzației îndreptate împotriva sa, constituie, de asemenea, un motiv de anulare a actului respectiv.
Sub aspectul temeiniciei, petentul a susținut că era imposibil ca viteza cu care a circulat să fi fost atât de ridicată, având în vedere că intrase pe . timp înainte, de pe o străduță laterală și, astfel, nu avea cum să demareze de la 1 la 100 km/h într-un spațiu atât de mic și, mai ales, pentru că ploua, iar condițiile de trafic nu îi permiteau să ajungă la așa o viteză.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale 274 C.proc.civ.
În probațiune, au fost depuse, în copie, procesul verbal contestat, anexa 1 și pașaportul petentului (f.5, 6, 8). S-a cerut depunerea de către intimat, a probei video, a certificatului de omologare aparatul radar și a certificatului de verificare metrologică.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.7).
La data de 14.01.2015, prin registratura instanței, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca nefondată (f.16, 17).
În motivarea acesteia, s-a arătat că, sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. 3, art. 249 și art. 315 alin. 1 C.proc.civ., O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, au fost anexate întâmpinării: raportul agentului constatator, copia filei registrului radar, CD conținând înregistrarea radar și buletin de verificare metrologică (f.19- 21).
La termenul de judecată din data de 31.03.2015, instanța a respins proba testimonială propusă de petent și, în temeiul art. 258 C.proc.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile și înregistrarea video aflate la dosar, reținând apoi cauza în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/07.12.2014 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., petentului M. D. P. RENE i-au fost aplicate sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție, s-a reținut faptul că în data de 07.12.2014, ora 16.12, în calitate de conducător auto, petentul a condus autoturismul marca Skoda O., cu numărul de înmatriculare BB 308 YG, în localitatea G., pe . imobilului nr. 76A, cu viteza de 101 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar Autovision instalat pe autospeciala MAI_.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție fără a formula obiecțiuni.
Plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal din perspectiva legalității, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Petentul a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, susținând că a fost întocmit cu încălcarea art. 6 parag. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât, fiind vorba de un cetățean francez care nu cunoaște limba română, agentul avea obligația de asigura traducerea celor consemnate în procesul verbal, pentru ca petentul să aibă cunoștință de natura faptei pentru care fusese sancționat. A susținut că a fost pus să semneze procesul verbal și adresa din anexa 1, fără să aibă posibilitatea de a ști ce s-a întâmplat și de a formula obiecțiuni, fiind încălcate și dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Articolul 6 din Convenție garantează dreptul la un proces echitabil. Potrivit paragrafului 3, orice acuzat are, în special, dreptul de a fi informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa.
Mai întâi, instanța constată că petentul, deși susține că, la momentul opririi în trafic, nu a înțeles care era acuzația adusă, acesta a semnat procesul verbal de contravenție. Din cuprinsul raportului agentului constatator (f.19), reiese că între cei doi a existat un schimb de informații, petentul, care nu cunoaște limba română, declarând verbal agentului că și-a pierdut permisul de conducere, iar autoritățile franceze i-au comunicat că poate conduce autovehicule pe drumurile publice pe teritoriul Uniunii Europene, în baza documentului ce a fost prezentat la control. În aceste condiții, din moment ce agentul a înțeles cele relatate de contravenient, reține că petentului i s-a adus la cunoștință motivul opririi, contravenția săvârșită și sancțiunea, într-o limbă pe care a înțeles-o.
Instanța mai reține și că exigența ca informarea celui acuzat să fie „detaliată” trebuie privită în mod rezonabil, ideea esențială fiind aceea ca acuzatul să își poată pregăti apărarea. Comisia a decis, într-o speță, că s-au respectat exigențele art. 6 atunci când magistratul s-a mărginit să îi spună învinuitului că este acuzat de „corupție” (decizia din 12 martie 1962 – R. C., Convenția europeană a drepturilor omului. Comentarii și explicații, Editura C. H. B.. Ed. a II-a, pag. 362). La fel, pe baza dialogului dintre agent și contravenient (redat în raport și a cărui existență nu a fost contestată) și față de semnarea procesului verbal, reține că petentului i s-a adus la cunoștință și a înțeles acuzația adusă, și anume depășirea vitezei legale admise, nefiind necesar ca acestuia să îi fie prezentate toate elementele de drept aplicabile cauzei sale.
Mai constată, de asemenea, că petentul a formulat plângerea în termenul legal, a fost reprezentat în timpul procesului de avocat ales și a avut posibilitatea de a invoca orice obiecțiuni. De la începutul procesului, petentul cunoștea atât fapta reținută în sarcina sa, cât și sancțiunile aplicate prin procesul verbal contestat, având posibilitatea de a se apăra de acuzația adusă, prin orice mijloace prevăzute de lege, în fața unei instanțe independente și imparțiale.
Din aceleași motive, și anume neînțelegerea acuzației aduse, petentul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, arătând că a fost imposibilitate de a formula obiecțiuni, la momentul controlului.
Cu privire la acest motiv de nulitate a procesului verbal, instanța are în vedere faptul că petentul a avut posibilitatea de a formula obiecțiunile prin plângerea contravențională, care reprezintă cea mai energică manifestare a dreptului de a formula obiecțiuni. Întrucât nesocotirea cerințelor prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 de către agentul constatator, în momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, se sancționează cu nulitatea relativă, condiționată de dovada unei vătămări, distincte de simplul fapt al aplicării sancțiunilor contravenționale, iar petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, reține că, deși a fost încheiat de un agent al forței publice, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate în privința vitezei cu care a circulat mașina condusă de petent la momentul constatării săvârșirii faptei, întrucât aceasta nu poate fi percepută în mod direct de către agent. Din acest punct de vedere, incumbă intimatului sarcina de a face dovada, prin probe neîndoielnice, că cele consemnate corespund realității.
În scopul dovedirii stării de fapt redate în cuprinsul procesului verbal contestat, intimatul a depus la dosar înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului, aflată pe hard disk (f.21). În urma vizionării înregistrării video, instanța constată că în data de 07.12.2014, la ora 16.12, autoturismul marca Skoda O., cu număr de înmatriculare BB 308 YG, a circulat cu viteza de 101 km/h, surprinsă astfel la momentul 16.12.53. Văzând acestea, instanța reține că susținerile petentului, în sensul că era imposibil să fi avut o viteză așa mare, raportat la condițiile meteo și de trafic și la faptul că, cu puțin timp înainte, ieșise de pe o străduță laterală, sunt nefondate.
De asemenea, din actele depuse la dosar de către intimat, reiese că cinemometrul din cauză, care este un model aprobat de Biroul Român de Metrologie Legală, a fost verificat metrologic, potrivit Buletinului de verificare metrologică regăsit pe suport CD.
Asupra locului unde a fost surprinsă fapta, instanța reține că acesta poate fi constatat în mod direct de către agent, deci realitatea acestui aspect se prezumă în mod relativ, sarcina probei contrare aparținând petentului. Întrucât petentul nu a contestat acest aspect, instanța reține că la momentul înregistrării cu aparatul radar, petentul circula în localitate, unde limita de viteză este de 50 km/h (art. 49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002).
În consecință, constată că starea de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este una reală, fiind probată, în mod neîndoielnic, de înregistrarea video și înscrisurile depuse de intimat în probațiune. Astfel, se reține că petentul, în calitate de conducător auto, a rulat cu o viteză de 101 km/h în localitatea G., pe un sector de drum unde viteza maximă admisă de lege este de 50 km/h, faptă apreciată de legiuitor ca fiind contravenție, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 (depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic).
Sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 3 lit. e) din O.U.G. 195/2002, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, limitele sancțiunii amenzii, de natură a reflecta un grad ridicat de pericol social al faptei incriminate, prin circularea în localitate cu o viteză de 101 km/h, punându-se în pericol viața, integritatea și siguranța celorlalți participanți la trafic, dar și viața și bunurile petentului, faptul că petentul nu a invocat și făcut dovada unor împrejurări de natură a atenua răspunderea contravențională, instanța apreciază că sancțiunea amenzii, stabilite la nivelul minimului special, a fost corect individualizată și, de asemenea, nu se justifică nici înlăturarea sancțiunii complementare.
În consecință, va respinge plângerea formulată, ca nefondată, și va menține dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.12.2014, încheiat de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul M. D. P. RENE, domiciliat în Hameau de Erbagjiu,_, S., France și cu domiciliul procesual ales la Cabinetul avocatului B. M., cu sediul în G., .. 10, cam. 4, jud. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C.-N., ., jud. C., ca nefondată.
Menține dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.12.2014, încheiat de intimat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. I. RusuCristina I.
Red./ dact. - D.I.R./ C.I. - 4 ex. – 30 mai 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 298/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 297/2015.... → |
|---|
