Plângere contravenţională. Sentința nr. 540/2015. Judecătoria GHERLA

Sentința nr. 540/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 24933/211/2014

ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188

JUDECĂTORIA G.

JUDEȚUL CLUJ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 540/2015

Ședința publică de la 14 Mai 2015

Instanța formată din:

PREȘEDINTE: I. L. G.

GREFIER: Grefier L. C.

Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petent P. C. I. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională .

La apelul nominal făcut, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus de către intimat răspuns solicitărilor instanței (f. 14-18), după care:

Instanța, nemaifiind alte cereri, propuneri sau excepții de formulat în cauză, declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și pentru lipsa părților de a pune concluzii pe fond, rămâne în pronunțare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 14.11.2014 pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ și declinată spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei G., contestatorul P. C. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, anularea ca nelegal și netemeinic a procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 11.11.2014, în subsidiar înlocuirea sancțiunii cu avertismentul, restituirea sumei de 405 lei reprezentând jumătate din minimul amenzii pe care a achitat-o, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea plângerii a arătat că a circulat regulamentar și viteza înregistrată probabil aparținea unui alt autovehicul, învederând că prin actul sancționator nu s-a indicat locul săvârșirii faptei și toate împrejurările ce por servi la aprecierea gravității acesteia, fiindu-i încălcat dreptul la apărare prin imposibilitatea stabilirii împrejurării săvârșirii contravenției în localitate și stabilirii vitezei maxime admisă pe acel sector de drum, dubiul astfel creat profitându-i contestatorului.

În drept a invocat OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006.

Acțiunea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru. (f. 3)

În probațiune contestatorul a depus înscrisuri (f. 4-5).

La data de 05.12.2014 intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj a depus la dosar întâmpinare (f. 14-16) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.

În motivarea întâmpinării intimatul a arătat, sub aspectul legalității, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, intimatul a învederat faptul că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ. Totodată intimatul a precizat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori a vreuneia dintre persoanele prevăzute de art. 315 C.proc.civ. și că se opune administrării oricărei probe cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil. A arătat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea tuturor normelor în vigoare, în contextul scopului urmărit prin OUG nr. 195/2002, de asigurare a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public.

În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 223 art. 315 C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.

În probațiune intimatul a depus înscrisuri și înregistrarea video (f. 17-18).

În cauză, fiind considerate utile, pertinente și concludente soluționării cererii, în temeiul art. 167 alin. 1 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba video.

Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei,instanța reține următoarele:

Instanța constată că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, să soluționeze prezenta acțiune, prezumtiva faptă contravențională fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială, respectiv în localitatea J. și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut de art. 31 alin. 1 din același act normativ.

În fapt, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 11.11.2014de către IPJ Cluj – BRDNE (f. 7 dos. Judecătoria G.), petentul P. C. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și suspendarea dreptului de conducere pe o durată de 90 de zile, reținându-se că la aceeași dată a fost înregistrat de aparatul radar Autovision în timp ce conducea autovehiculul marca Land Rover cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1C E576 în loc. J., având o viteză de 125 km/h, fapta fiind încadrată juridic în dispozițiile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și sancționată potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.

Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile art. 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor art. 16 din același act normativ care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

În ceea ce privește aspectul legalității utilizării aparatului radar, instanța constată că potrivit pct. 5.1. din ORDINUL nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", cu modificările și completările ulterioare, “atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare”. Așadar, în ceea ce privește omologarea aparatului radar de către Biroul de Metrologie Legală, se reține că acesta nu reprezintă o condiție de sine stătătoare a legalității cinemometrului aflat deja în funcțiune, întrucât funcționarea în condiții normale și în parametri corespunzători a aparatelor radar se face prin verificări specifice, atât la aprobarea de model inițială, cât și la verificarea periodică, potrivit tabelului 1 din actul normativ indicat. În acest context instanța mai reține, sub aspectul verificării tehnice periodice a aparatului radar, că intimatul a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr._ din 13.03.2014 (f. 10), având rezultatul verificării „Admis”, fiind astfel îndeplinit condiția verificării metrologice pentru aparatul radar utilizat în constatarea pretinsei fapte contravenționale, verificarea fiind valabilă pentru o perioadă de un an de la data de 13.03.2014, astfel că la data constatării prezumtivei fapte contravenționale cinemometrul respecta aceste prevederi legale.

Se reține totodată a fi îndeplinită și condiția prevăzută la pct. 5.2.1. din Normele Metrologice Legale NML 021-05 privind indicarea datelor de identificare ale autovehiculului pe care este amplasat cinemometrul, fiind menționate atât în buletinul de verificare metrologică, cât și în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, datele de identificare ale autovehiculului pe care este amplasat cinemometrul – respectiv autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_, aceste date fiind indicate ca atare și în cuprinsul buletinului de verificare metrologică. Tot astfel, în ceea ce privește pretinsa lipsă a indicării seriei și a datelor de identificare ale aparatului radar, instanța reține că pe procesul-verbal de contravenție este indicat numărul de înmatriculare pe care este amplasat cinemometrul, iar buletinul de verificare metrologică a fost emis tocmai pentru acest cinemometru de control rutier tip AUTOVISION, iar împrejurarea dacă în concret la momentul înregistrării autovehiculul pe care era amplasat aparatul radar era sau nu în mișcare rezultă din înregistrarea video de la dosar (f. 17), aspectul fiind fără relevanță juridică, aparatul fiind omologat a măsura viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, după cum este menționat expres în același buletin de verificare metrologică.

Sub aspectul contestării de către petent a vitezei de circulație cu care a fost surprins a se deplas, instanța reține caracterul lor neîntemeiat întrucât, în esență, orice contestare de către parte a vitezei înregistrate de aparatul radar este lipsită de fundament juridic, având în vedere specificul acestor fapte contravenționale, o constatare a acestui tip de contravenție putându-se realiza exclusiv prin mijloace tehnice verificate metrologic, contravenientul aflându-se într-o imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție sub aspectul valorii vitezei consemnate pe baza înregistrărilor legal efectuate de polițistul rutier. Așadar, în această situație sarcina probei revine organului constatator care trebuie să dovedească săvârșirea contravenției prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute de lege, fapta neputând fi constată cu propriile simțuri de către agentul constatator ori de către parte, prin urmare orice susțineri ale petentului cu privire la o anumită viteză, alta decât cea rezultată din probele cu valoare tehnică, neputând fi acceptate sub aspect probatoriu.

Tot astfel, instanța constată că potrivit art. 4.3 din Norma de metrologie legală NML 021-05, cinemometrele pot fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate. Din analiza art. 5.2 și 5.3 din normele mai sus indicate instanța reține că atestarea legalității aparatului radar se realizează prin eliberarea buletinului de verificare metrologică, iar cu acest prilej instituția abilitată analizează și dacă înregistrările radar se încadrează în erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei.

În aceste împrejurări, instanța reține că intimatul a depus la dosar copia buletinului de verificare metrologică (f. 10), din care rezultă că aparatul radar utilizat la constatarea contravenției are rezultatul verificării „Admis”, valabil 1 an de la data verificării, fiind așadar în termenul de valabilitate al verificării periodice, motiv pentru care se reține că în concret înregistrările radar se încadrează în erorile maxime tolerate, întrucât cerințele de metrologie cuprinse în NML 021-05 (printre care se numără și erorile tolerate) nu se aplică și în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor. De obicei, valoarea adevărată a unei măsuri nu poate fi determinată experimental, ea înlocuindu-se cu o valoare convențional adevărată care se obține cu ajutorul unor mijloace de măsurare deosebit de precise. Practic, se consideră că diferența dintre valoarea adevărată și cea convențional adevărată este neglijabilă și deci, cele două noțiuni sunt echivalente. Abaterea valorii măsurate de la valoarea adevărată reprezintă eroarea de măsurare, eroare care nu poate fi nici mai mare, dar nici mai mică decât cea prevăzută în norma de metrologie legală pentru ca aparatul de măsurare să poată fi avizat metrologic. Odată avizat, se consideră că aparatul respectiv efectuează o măsurare a cărei valoare este convențional adevărată, consecința fiind aceea că din viteza înregistrată nu se scade eroarea, iar măsurările efectuate, după verificarea metrologică a aparatului, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni.

De asemenea, în ceea ce privește abilitarea agentului constatator de a încheia procesul-verbal de contravenție, instanța reține că urmare a modificării Normelor Metrologice Legale NML 021-05 prin ORDINUL nr. 187 din 14 iulie 2009, a fost abrogată prevederea de la pct. 4.2. care condiționa valoarea probatorie a înregistrărilor efectuate de aparatul radar de calitatea de operator calificat a agentului constatator. Față de această modificare legislativă rămân incidente prevederile cu caracter general cuprinse la art. 109 al. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, text potrivit căruia “constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier”, coroborat cu art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare al acestei ordonanțe, care arată că „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”. În acest sens se reține că potrivit adresei comunicate de către intimat (f. 15), agentul constatator care a întocmit procesul-verbal atacat are calitatea de polițist rutier, având astfel abilitatea legală de a constata și sancționa faptele contravenționale în acest domeniu.

Tot astfel, susținerile petentului în sensul că procesul-verbal nu indică locul săvârșirii prezumtivei contravenții sunt nefondate, fiind cert stabilit faptul comiterii acesteia pe DN1c E576 „în loc. J.”, potrivit mențiunii exprese din cuprinsul descrierii existente în procesul-verbal CP nr._ încheiat la data de 11.11.2014, situație în care instanța constată că în concret nu se ridică nici un dubiu cu privire la faptul că pretinsa depășire a limitelor legale de viteză s-a comis în interiorul localității J. unde limita legală de viteză este de 50 km/h.

De asemenea, alegațiile contestatorului din perspectiva nedescrierii corespunzătoare a faptei sunt lipsite de suport probator, instanța reținând pe de-o parte că petentul nu a indicat și dovedit care ar fi aceste împrejurări și cum ar influența acestea aprecierea gravității faptei, nici nu a dovedit o posibilă vătămare pe care ar fi suferit-o partea și care nu se poate remedia decât prin anularea procesului-verbal atacat, conform art. 16 din OG nr. 2/2001, și că oricum se constată că în concret agentul contestator a indicat suficiente elemente ale stării de fapt pe baza cărora prezumtiva contravenție să poată fi individualizată într-o manieră relevantă.

Toate aceste aspecte analizate, care vizează în fond legaliatea întocmirii procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.11.2014 converg spre concluzia că în cauză au fost respectate exigențele legale în materie, procesul-verbal atacat bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că starea de fapt este corect consemnată în actul constatator întrucât, raportat la obiectul dedus judecății, fapta de a circula pe drumurile publice cu depășirea vitezei maxime admise se constată exclusiv prin mijloace tehnice verificate metrologic, doar acestea putând face dovada vitezei reale iar susținerile petentului sub aspectului modului de funcționare a aparatului radar și a vitezelor înregistrate au fost constatate de către instanță a fi neîntemeiate.

Analizând proba video depusă la dosar de intimată (f. 18 dos. Judecătoria Cluj-N.), obținută în baza unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, instanța constată că autovehiculul marca Land Rover cu nr. de înmatriculare_ condus de petent pe DN 1C E576 în loc. J. la data de 11.11.2014, a fost înregistrat cu aparatul radar instalat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_ circulând cu o viteză de 125 km/h în interiorul unei localități unde limita legală este de 50 km/h, fapta întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Potrivit acestor reglementări conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar art. 49 alin. 1 și 2 din OUG nr.195/2002 prevăd că “(1) Limita maxima de viteză în localități este de 50 km/h”.

În acest context, reținându-se că în zonă limita de viteză era de 50 km/h, iar petentul a fost înregistrat cu o viteză de 125 km/h, se constată că acesta a fost legal sancționat potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, text potrivit căruia „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, iar potrivit art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a IV-a de sancțiuni presupune „de la 9 la 20 puncte-amendă”, petentului fiindu-i aplicate în concret numărul minim de 9 puncte amendă, aferente unei sancțiuni a amenzii în cuantum de 810 lei.

De asemenea, față de fapta reținută în sarcina petentului, instanța constată că în mod legal s-a dispus suspendarea dreptului contravenientului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, aplicarea acestei sancțiuni complementare realizându-se de drept, în baza legii, fără a face obiect al individualizării sau aprecierii oportunității aplicării sale, fie de către agentul constatator, fie de către instanța de judecată. Astfel, potrivit art. 95 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, “(1) Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amenda ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2)”, iar conform acestui articol de lege, “(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. (2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: a) aplicarea punctelor de penalizare; b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat”.

Astfel, reținând a fi legală încadrarea juridică a faptei și cuantumul amenzii aplicate, instanța constată că potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională, aceasta are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.

Sub acest aspect, se reține că sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei aplicată contravenientului este legală, agentul constatator stabilind numărul minim de puncte-amendă, respectiv 9, pentru clasa de sancțiuni aplicabilă contravenției reținute în sarcina petentului, iar instanța apreciază că sancțiunea amenzii astfel aplicată este necesară pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce-i revin în materia regimului circulației pe drumurile publice.

Pentru a reține acesta instanța are în vedere pe de-o parte scopul OUG nr. 195/2002 de asigurare a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, dar și prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, niciunul dintre criteriile prevăzute de acest din urmă articol nefiind de natură a fundamenta aplicarea sancțiunii avertismentului întrucât fapta de a circula cu viteză peste limita legală prezintă în sine o gravitate in abstracto, prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce și care la o viteză ridicată sunt greu de evitat motiv pentru care reține că în esență conduita petentului a fost de natură să pună în pericol siguranța sa, a celorlalți participanți la trafic și a locuitorilor din zonă.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către contestatorul P. C. I. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.11.2014, actul de constatare și sancționare a contravenției atacat fiind legal și temeinic.

Pe cale de consecință, va respinge și restul pretențiilor petentului, inclusiv, în temeiul art. 453 NCPC, va respinge solicitarea acestuia de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de contestatorul P. C. I. având CNP_, domiciliat în mun. Cluj-N., . . jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 11.11.2014 de IPJ Cluj – BRDNE.

Respinge restul pretențiilor formulate de către petent.

Respinge cererea acestuia de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cerere care se depune la Judecătoria G..

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

G. I. L. C. L. P.

Red. /Dact.GIL

4 exp./09.06.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 540/2015. Judecătoria GHERLA