Plângere contravenţională. Sentința nr. 729/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 729/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 2233/336/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 729/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: I. L. G.
GREFIER: L. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul T. S. și pe intimatul I. C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, în temeiul art. 131 din codul de procedură civilă și OG nr. 2/2001, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a printat de pe suportul CD înaintat de intimat o copie a buletinului de verificare metrologică (f. 6), după care:
Instanța procedează la identificarea petentului T. S., posesor al CI . nr._, având CNP_ cu domiciliul în M. ..
Instanța acordă cuvântul părții prezente asupra estimării duratei cercetării procesului.
Petentul lasă la aprecierea instanței, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul art. 238 din Codul de procedură civilă, ascultând și concluziile părții prezente, estimează că prezenta cauză se poate soluționa azi.
Instanța acordă cuvântul asupra unor cereri prealabile sau excepții în cauză.
Petentul arată că nu are de formulat cereri prealabile sau excepții, iar în probațiune, solicită depunerea buletinului de verificare metrologică.
Instanța arată că acesta a fost depus din oficiu la dosar.
La interpelarea instanței, petentul arată că nu mai are alte cereri în probațiune.
Instanța, nemaifiind alte cereri, propuneri sau excepții de formulat în cauză, declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul în dezbateri.
Petentul solicită a se avea în vedere că nu s-a ținut cont de marja de eroare de +/- 4%, că într-adevăr a avut peste limita legală de viteză, dar nu peste 100 km/h cât a înregistrat aparatul radar. Totodată, solicită să se aibă în vedere că agentul constatator a fost B. O. iar în procesul verbal de contravenție este trecut M. P., deși legea prevede că trebuie să fie același. Petentul solicită admiterea plângerii, chiar cu păstrarea amenzii, dar suspendarea permisului de conducere nu ar fi trebuit să aibă loc. Mai arată că este șofer de meserie, iar fără permis nu poate să lucreze.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 04.12.2014 pe rolul Judecătoriei V. de Sus, cauza fiind declinată spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei G., contestatorul T. Ș. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., anularea ca nelegal și netemeinic a procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 03.12.2014, arătând în motivare că știa că pe acel tronson de drum limita de viteză era de 70 km/h, și nu a observat indicatorul cu resticția de viteză, invocând eroarea maximă tolerată a aparatelor radar și dovedirea aprobării controlului din data și ora constatării contravenției.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru (f. 6).
În probațiune contestatorul a depus înscrisuri (f. 4-5).
La data de 03.02.2015 intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. a depus la dosar întâmpinare (f. 17-18 dos. Judecătoria V. de Sus) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat, sub aspectul legalității, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, intimatul a învederat faptul că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ. Totodată intimatul a precizat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori a vreuneia dintre persoanele prevăzute de art. 315 C.proc.civ. și că se opune administrării oricărei probe cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil. A arătat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea tuturor normelor în vigoare, în contextul scopului urmărit prin OUG nr. 195/2002, de asigurare a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 223 art. 315 C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune intimatul a depus înscrisuri și înregistrarea video (f. 19-20).
Prin răspunsul al întâmpinare (f. 25 dos. Judecătoria V. de Sus) contestatorul a reiterat prevderile privind eroarea de +/-4% și faptul că deși în întâmpinare se menționează ca dată a săvârșirii pretinsei contravenții data de 12.03.2014, aspect care nu corespunde adevărului, fapta datând din 03.12.2014.
În cauză, fiind considerate utile, pertinente și concludente soluționării cererii, în temeiul art. 167 alin. 1 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba video.
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Instanța constată că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, să soluționeze prezenta acțiune, prezumtiva faptă contravențională fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială, respectiv în localitatea G. și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut de art. 31 alin. 1 din același act normativ.
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 03.12.2014de către I. C. – Serviciul Rutier - BRDNE, petentul T. Ș. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 870 lei și avertisment, fiind dispusă și măsura reținerii permisului de conducere, reținându-se faptul că la aceeași dată a fost înregistrat de aparatul radar Autovision montat pe autospeciala MAI_ în timp ce conducea autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1CE 576 prin mun. G., cu o viteză de 103 km/h, pe un sector de drum unde limita legală de viteză este de 50 km/h, fără a avea asupra sa actul de identitate.
Faptele au fost încadrate juridic în dispozițiile art. 121 alin. 1, respectiv art. 147 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, și sancționate potrivit art. 102 alin. 3 lit. e), respectiv art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, cu amendă în cuantum de 810 lei, respectiv avertisment.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile art. 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor art. 16 din același act normativ care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește susținerile petentului sub aspectul legalității utilizării aparatului radar, instanța constată că potrivit pct. 5.1. din ORDINUL nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", cu modificările și completările ulterioare, “atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare”. Așadar, în ceea ce privește omologarea aparatului radar de către Biroul de Metrologie Legală, se reține că acesta nu reprezintă o condiție de sine stătătoare a legalității cinemometrului aflat deja în funcțiune, întrucât funcționarea în condiții normale și în parametri corespunzători a aparatelor radar se face prin verificări specifice, atât la aprobarea de model inițială, cât și la verificarea periodică, potrivit tabelului 1 din actul normativ indicat. În acest context instanța mai reține, sub aspectul verificării tehnice periodice a aparatului radar, că intimatul a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr._ din 13.03.2014 (f. 6), având rezultatul verificării „Admis”, fiind astfel îndeplinit condiția verificării metrologice pentru aparatul radar utilizat în constatarea pretinsei fapte contravenționale, verificarea fiind valabilă pentru o perioadă de un an de la data de eliberării sale, astfel că la data constatării prezumtivei fapte contravenționale, cinemometrul respecta aceste prevederi legale.
Se reține totodată a fi îndeplinită și condiția prevăzută la pct. 5.2.1. din Normele Metrologice Legale NML 021-05 privind indicarea datelor de identificare ale autovehiculului pe care este amplasat cinemometrul, fiind menționate atât în buletinul de verificare metrologică, cât și în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, datele de identificare ale autovehiculului pe care este amplasat cinemometrul – respectiv autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_, aceste date fiind indicate ca atare și în cuprinsul buletinului de verificare metrologică. Tot astfel, în ceea ce privește exigența indicării seriei și a datelor de identificare ale aparatului radar, instanța reține că pe procesul-verbal de contravenție este indicat numărul de înmatriculare pe care este amplasat cinemometrul, iar buletinul de verificare metrologică a fost emis tocmai pentru acest cinemometru de control rutier tip AUTOVISION, iar împrejurarea dacă în concret la momentul înregistrării autovehiculul pe care era amplasat aparatul radar era sau nu în mișcare rezultă din înregistrarea video de la dosar (f. 20 dos. Judecătoria V. de Sus), aspectul fiind fără relevanță juridică, aparatul fiind omologat a măsura viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, după cum este menționat expres în același buletin de verificare metrologică.
Sub aspectul contestării de către petent a vitezei de circulație cu care a fost surprins a se deplasa și invocarea dispozițiilor NML 021-05 privind eroarea maximă tolerată de 4%, instanța reține caracterul lor neîntemeiat. Astfel, se reține în esență că orice contestare de către petent a vitezei înregistrate de aparatul radar este lipsită de fundament juridic întrucât, având în vedere specificul acestor fapte contravenționale, o constatare a acestui tip de contravenție se poate realiza exclusiv prin mijloace tehnice verificate metrologic, contravenientul aflându-se într-o imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție sub aspectul valorii vitezei consemnate pe baza înregistrărilor legal efectuate de polițistul rutier. Așadar, în această situație sarcina probei revine organului constatator care trebuie să dovedească săvârșirea contravenției prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute de lege, fapta neputând fi constată cu propriile simțuri de către agentul constatator ori de către parte, prin urmare orice susțineri ale petentului cu privire la o anumită viteză, alta decât cea rezultată din probele cu valoare tehnică, neputând fi acceptate sub aspect probatoriu.
Tot astfel, instanța constată că potrivit art. 4.3 din Norma de metrologie legală NML 021-05, cinemometrele pot fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate. Din analiza art. 5.2 și 5.3 din normele mai sus indicate instanța reține că atestarea legalității aparatului radar se realizează prin eliberarea buletinului de verificare metrologică, iar cu acest prilej instituția abilitată analizează și dacă înregistrările radar se încadrează în erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei.
În aceste împrejurări, instanța reține că intimatul a depus la dosar copia buletinului de verificare metrologică (f. 6), din care rezultă că aparatul radar utilizat la constatarea contravenției are rezultatul verificării „Admis”, valabil 1 an de la data verificării, fiind așadar în termenul de valabilitate al verificării periodice, motiv pentru care se reține că în concret înregistrările radar se încadrează în erorile maxime tolerate, întrucât cerințele de metrologie cuprinse în NML 021-05 (printre care se numără și erorile tolerate) nu se aplică și în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor. De obicei, valoarea adevărată a unei măsuri nu poate fi determinată experimental, ea înlocuindu-se cu o valoare convențional adevărată care se obține cu ajutorul unor mijloace de măsurare deosebit de precise. Practic, se consideră că diferența dintre valoarea adevărată și cea convențional adevărată este neglijabilă și deci, cele două noțiuni sunt echivalente. Abaterea valorii măsurate de la valoarea adevărată reprezintă eroarea de măsurare, eroare care nu poate fi nici mai mare, dar nici mai mică decât cea prevăzută în norma de metrologie legală pentru ca aparatul de măsurare să poată fi avizat metrologic. Odată avizat, se consideră că aparatul respectiv efectuează o măsurare a cărei valoare este convențional adevărată, consecința fiind aceea că din viteza înregistrată nu se scade eroarea, iar măsurările efectuate, după verificarea metrologică a aparatului, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni.
De asemenea, în ceea ce privește dovedirea aprobării controlului din data și ora constatării contravenției, respectiv abilitarea agentului constatator de a încheia procesul-verbal de contravenție, ori faptul că procesul-verbal a fost întocmit de către un alt agent de poliție decât cel care a constatat pretinsa faptă, instanța reține că urmare a modificării Normelor Metrologice Legale NML 021-05 prin ORDINUL nr. 187 din 14 iulie 2009, a fost abrogată prevederea de la pct. 4.2. care condiționa valoarea probatorie a înregistrărilor efectuate de aparatul radar de calitatea de operator calificat a agentului constatator. Față de această modificare legislativă rămân incidente prevederile cu caracter general cuprinse la art. 109 al. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, text potrivit căruia “constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier”, coroborat cu art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare al acestei ordonanțe, care arată că „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”. În acest sens se reține că potrivit datelor cuprinse în Dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 50 din 28.08.2008, agentul constatator M. P. S. care a întocmit procesul-verbal atacat are calitatea de polițist rutier, având astfel abilitatea legală de a constata și sancționa fapte contravenționale în acest domeniu. Totodată, sub aspectul existenței unui ordin de serviciu pentru agentul constatator, instanța reține că nu există nicio dispoziție legală care să condiționeze sub acest aspect posibilitatea constatării și sancționării contravențiilor de către agenții de politie rutieră. Dimpotrivă, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, polițistul rutier are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale normelor în materie, iar potrivit art. 179 din H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al OUG nr. 195/2002, politia rutieră poate acționa pentru prevenirea si constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranță, pe drumurile publice, a tuturor participanților la trafic. Rezultă că, tocmai legea abilitând polițistul rutier să acționeze în sensul arătat, nu este necesară existența, în plus, a unui ordin de serviciu sau un „control aprobat” care să prevadă aceeași abilitare, cu atât mai mult cu cât nicio dispoziție legală în vigoare nu condiționează legalitatea unui proces-verbal de constatare a contravenției de existenta unui asemenea ordin. În plus, legea nu impune necesitatea existenței unei identități între agentul de poliție care surprinde fapta prin manevrarea aparatului radar și cel care întocmește procesul-verbal de contravenție, din moment ce prezumtiva faptă este constatată în baza unor mijloace tehnice obiective, iar nu în temeiul unor constatări personale realizate prin ipoteză de către un alt agent constatator, astfel încât apărarea petentului sub acest aspect este lipsită de temeinicie.
De asemenea, faptul că în întâmpinare intimatul ar fi trecut în susținerea poziției procesuale o altă dată a comiterii pretinsei contravenții nu este de natură să influențeze legalitatea actului sancționator, data întocmirii acestui act și a comiterii prezumtivei fapte nefiind contestate de către petent.
Toate aceste aspecte analizate, care vizează în fond legaliatea întocmirii procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.12._ converg spre concluzia că în cauză au fost respectate exigențele legale în materie, procesul-verbal atacat bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că starea de fapt este corect consemnată în actul constatator întrucât, raportat la obiectul dedus judecății, fapta de a circula pe drumurile publice cu depășirea vitezei maxime admise se constată exclusiv prin mijloace tehnice verificate metrologic, doar acestea putând face dovada vitezei reale iar susținerile petentului sub aspectului modului de funcționare a aparatului radar, invocând dispozițiile NML 021-05 privind erorile tolerate la înregistrare, au fost constatate de către instanță a fi neîntemeiate.
Analizând proba video depusă la dosar de intimată (f. 20), obținută în baza unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, instanța reține că autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ condus de petent la data de 03.12.2014 pe DN 1C E 576, prin mun. G., a fost înregistrat cu aparatul radar instalat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_ circulând cu o viteză de 103 km/h pe un sector de drum unde limita legală de viteză este de 50 km/h, fapta întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Potrivit acestor reglementări conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar art. 49 alin. 1 și 2 din OUG nr.195/2002 prevăd că “(1) Limita maxima de viteză în localități este de 50 km/h”.
În acest context, reținându-se că în zonă limita de viteză era de 50 km/h, iar petentul a fost înregistrat cu o viteză de 103 km/h, se constată că acesta a fost legal sancționat potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, text potrivit căruia „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, iar potrivit art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a IV-a de sancțiuni presupune „de la 9 la 20 puncte-amendă”, petentului fiindu-i aplicate în concret numărul minim de 9 puncte amendă, aferente unei sancțiuni a amenzii în cuantum de 810 lei.
De asemenea, față de fapta reținută în sarcina petentului, instanța constată că în mod legal s-a dispus suspendarea dreptului contravenientului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, aplicarea acestei sancțiuni complementare realizându-se de drept, în baza legii – fiind cerută expres de textul art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 -, fără a face obiect al individualizării sau aprecierii oportunității aplicării sale, fie de către agentul constatator, fie de către instanța de judecată. Astfel, potrivit art. 95 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, “(1) Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amenda ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2)”, iar conform acestui articol de lege, “(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. (2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: a) aplicarea punctelor de penalizare; b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat”.
Din perspectiva contravenției prevăzute de art. 147 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, se reține că textul de lege statuează următoarele: „conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare”, art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002privind circulația pe drumurile publice, republicată, statuând în sensul că “participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege”. De asemenea, potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din aceeași ordonanță de urgență, reprezintă contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni “nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2)”, iar conform art. 98 alin. 4 lit. c) din OUG nr. 195/2002, clasa a III-a de sancțiuni cuprinde de la 6 la 8 puncte-amendă, petentului fiindu-i aplicată în concret sancțiunea avertismentului, fără ca partea să invoce de altfel motive de nelegalitate sau netemeinicie sub aspectul acestei contravenții.
Astfel, reținând a fi legală încadrarea juridică a faptelor și cuantumul amenzii aplicate, respectiv natura sancțiunii principale aplicate pentru cea de-a doua contravenție, instanța constată că potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională, aceasta are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
Sub acest aspect, se reține că sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei aplicată contravenientului este legală, agentul constatator stabilind numărul minim de puncte-amendă, respectiv 9, pentru clasa de sancțiuni aplicabilă contravenției reținute în sarcina petentului, iar instanța apreciază că sancțiunea amenzii astfel aplicată este necesară pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce-i revin în materia regimului circulației pe drumurile publice. Pentru a reține acesta instanța are în vedere pe de-o parte scopul OUG nr. 195/2002 de asigurare a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, dar și prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, niciunul dintre criteriile prevăzute de acest din urmă articol nefiind de natură a fundamenta aplicarea sancțiunii avertismentului, față de istoricul contravențional al contestatorului (f. 17-18 dos. Judecătoria V. de Sus) precum și întrucât fapta de a circula cu viteză peste limita legală prezintă în sine o gravitate in abstracto, prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce și care la o viteză ridicată sunt greu de evitat motiv pentru care reține că în esență conduita petentului a fost de natură să pună în pericol siguranța sa, a celorlalți participanți la trafic și a locuitorilor din zonă.
În ceea ce privește măsura complementară aplicată constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile, instanța reține că aceasta este individualizată de către legiuitor și atrasă de drept de textul de lege corespunzător, practica judiciară fiind în sensul că instanțele de judecată nu pot să intervină și să reducă sau să înlăture sancțiunea complementară, chiar dacă prin ipoteză ar înlocui cu avertismentul sau ar reduce sancțiunea principală a amenzii.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către contestatorul T. Ș. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.12.2014 de I. C. – Serviciul Rutier - BRDNE, actul de constatare și sancționare a contravenției atacat fiind legal și temeinic.
În temeiul art. 453 NCPC, va lua act că părțile nu au solicitat plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T. Ș. având CNP_, cu domiciliul în . jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. cu sediul în C.-N., ., jud. C., împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 03.12.2014 de I. C. – Serviciul Rutier - BRDNE.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cerere care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. L. C. L. P.
Red. /Dact.GIL
4 exp./26.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 781/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 784/2015.... → |
|---|
