Plângere contravenţională. Sentința nr. 745/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 745/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 1041/235/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 745/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: I. L. G.
GREFIER: L. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul P. I. și pe intimatul I. C., având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal și asistat de av. P. M., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, în temeiul art. 131 din codul de procedură civilă și OG nr. 2/2001, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a printat de pe suportul CD înaintat de intimat o copie a buletinului de verificare metrologică (f. 25) după care:
Instanța procedează la identificarea petentului P. I., posesor al CI . nr._, având CNP_, cu domiciliul în V. de Sus nr. 26C ..
Instanța acordă cuvântul părții prezente asupra estimării duratei cercetării procesului.
Avocata petentului apreciază o durată de două termene de judecată pentru soluționarea cauzei, raportat la solicitarea unei expertize tehnice asupra aparatului cinemometrului, pentru a verifica dacă avea sau nu dereglări tehnice funcționale, raportat la viteza înregistrată de 103 km/h. Petentul nu spune că nu a avut viteză peste 50 km/h, dar nu avea peste 100 km/h, după cum îi arăta și acul indicatorului său. Din înregistrarea video depusă rezultă că organul constatator se afla în mișcare, iar când a încetinit pentru a porni în urmărirea petentului, se poate observa că viteza mașinii de poliție era de 128 km/h, apoi de 108 km/h. Astfel că apreciază că erau dereglări tehnice la cinemometru.
Instanța, deliberând asupra cererii reprezentantei petentului, o respinge ca nefiind justificată și ca fiind excedentară cadrului procesual cu care a fost învestită instanța, proba vitezei fiind realizată prin înregistrarea video de la dosar, nu prin susținerile părții, iar câtă vreme pretinsele dereglări tehnice vizau viteza autovehiculului de poliție, iar nu viteza cu care se deplasa contestatorul, se reține că aceste apărări depășesc limitele investirii instanței.
La interpelarea instanței, avocata petentului învederează că nu are de formulat cereri prealabile sau excepții, neavând alte cereri în probațiune.
Instanța arată părții prezente prin avocat faptul că înscrisurile pe care le solicită a fi depuse ca probe sub aspectul utilizării aparatului radar, astfel cum au fost indicate la fila 4 din dosar, vor fi analizate odată cu fondul cauzei, acestea ținând de legalitatea procesului verbal de contravenție.
Instanța, nemaifiind alte cereri, propuneri sau excepții de formulat în cauză, declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul în dezbateri.
Avocata petentului solicită anularea procesului verbal de contravenție, cu consecința anulării sancțiunilor secundare, respectiv suspendarea permisului de conducere și punctele de penalizare. În procesul verbal de contravenție s-a reținut că în data de 15.03.2015 petentul a circulat cu autoturismul_ pe varianta orașului G. cu viteza de 103 km/h. Din jurisprudența CEDO s-a reținut că persoana acuzată beneficiază de prezumția de nevinovăție, organul constatator trebuie să facă dovada celor reținute. Din înregistrarea aparatului radar, în numeroase rânduri, nu rezultă numărul de înmatriculare al autovehiculelor, conform Normelor metrologice din 2005-pct. 3.5.1 spune că înregistrarea trebuie să cuprindă un minim de date. Raportat la acest aspect, nu s-a făcut dovada contravenției, în subsidiar, solicită să se aibă în vedere dispozițiilor Normei metrologice NML 021-05 – pct.- 3.1.1 privind eroarea de +/- 4% care profită petentului, nu se poate conchide decât că petentul a avut peste 50 km/h, nu peste 100 km/h, agentul constatator trebuind să facă dovada acestei viteze dincolo de orice îndoială.
Avocata petentului, pentru cele expuse, solicită admiterea plângerii, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței depuse. (f. 26)
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 25.03.2015 pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ contestatorul P. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., anularea ca nelegal și netemeinic a procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 15.03.2015, respectiv anularea amenzii și a măsurii complementare aplicate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii petentul a arătat că nu circula cu o viteză de 103 km/h, ci doar de 96 km/h după cum îi indica aparatul de bord și că nu i-a fost arătată înregistrarea video a contravenției, ceea ce dă naștere unei suspiciuni cu privire la modalitatea de înregistrare. A invocat descrierea lacunară a faptei, care în realitate nu există dat fiind că circula cu o viteză de sub 100 km/h, și că în procesul-verbal de contravenție nu sunt menționate obiecțiunile sale.
În drept a invocat OUG nr. 195/2002, NML 021-05/23.11.2005, OG nr. 2/2001.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru (f. 5).
În probațiune contestatorul a depus înscrisuri (f. 6).
La data de 29.04.2015 intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. a depus la dosar întâmpinare (f. 13-16) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat, sub aspectul legalității, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, intimatul a învederat faptul că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ. Totodată intimatul a precizat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori a vreuneia dintre persoanele prevăzute de art. 315 C.proc.civ. și că se opune administrării oricărei probe cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil. A arătat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea tuturor normelor în vigoare, în contextul scopului urmărit prin OUG nr. 195/2002, de asigurare a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 223 art. 315 C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune intimatul a depus înscrisuri și înregistrarea video (f. 17, f. 25).
În cauză, fiind considerate utile, pertinente și concludente soluționării cererii, în temeiul art. 167 alin. 1 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba video.
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei,instanța reține următoarele:
Instanța constată că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, să soluționeze prezenta acțiune, prezumtiva faptă contravențională fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială, respectiv în localitatea Bunești și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut de art. 31 alin. 1 din același act normativ.
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 15.03.2015 de către I. C. – Poliția mun. G., petentul P. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 877,5 lei și reținerea permisului de conducere, întrucât la aceeași dată a fost înregistrat de aparatul radar Autovision în timp ce conducea autovehiculul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1C– varianta de ocolire G., km 4+300 m, în localitatea Bunești, cu o viteză de 103 km/h, înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_, fapta fiind încadrată juridic în dispozițiile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și sancționată potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile art. 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, neputând a fi identificată nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor art. 16 din același act normativ care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește susținerile petentului sub aspectul legalității utilizării aparatului radar, instanța constată că potrivit pct. 5.1. din ORDINUL nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", cu modificările și completările ulterioare, “atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare”. Așadar, în ceea ce privește omologarea aparatului radar de către Biroul de Metrologie Legală, se reține că acesta nu reprezintă o condiție de sine stătătoare a legalității cinemometrului aflat deja în funcțiune, întrucât funcționarea în condiții normale și în parametri corespunzători a aparatelor radar se face prin verificări specifice, atât la aprobarea de model inițială, cât și la verificarea periodică, potrivit tabelului 1 din actul normativ indicat. În acest context instanța mai reține, sub aspectul verificării tehnice periodice a aparatului radar, că intimatul a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr._ din 24.04.2014 (f.25), având rezultatul verificării „Admis”, fiind astfel îndeplinit condiția verificării metrologice pentru aparatul radar utilizat în constatarea pretinsei fapte contravenționale, verificarea fiind valabilă pentru o perioadă de un an de la data de eliberării sale, astfel că la data constatării prezumtivei fapte contravenționale, cinemometrul respecta aceste prevederi legale.
Se reține totodată a fi îndeplinită și condiția prevăzută la pct. 5.2.1. din Normele Metrologice Legale NML 021-05 privind indicarea datelor de identificare ale autovehiculului pe care este amplasat cinemometrul, fiind menționate atât în buletinul de verificare metrologică, cât și în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, datele de identificare ale autovehiculului pe care este amplasat cinemometrul – respectiv autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_, aceste date fiind indicate ca atare și în cuprinsul buletinului de verificare metrologică. Tot astfel, în ceea ce privește exigența indicării seriei și a datelor de identificare ale aparatului radar, instanța reține că pe procesul-verbal de contravenție este indicat numărul de înmatriculare pe care este amplasat cinemometrul, iar buletinul de verificare metrologică a fost emis tocmai pentru acest cinemometru de control rutier tip AUTOVISION, iar împrejurarea dacă în concret la momentul înregistrării autovehiculul pe care era amplasat aparatul radar era sau nu în mișcare rezultă din înregistrarea video de la dosar (f. 17), aspectul fiind fără relevanță juridică, aparatul fiind omologat a măsura viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, după cum este menționat expres în același buletin de verificare metrologică.
Sub aspectul contestării de către petent a vitezei de circulație cu care a fost surprins a se deplasa și invocarea dispozițiilor NML 021-05 privind eroarea maximă tolerată de 4%, instanța reține caracterul lor neîntemeiat. Astfel, se reține în esență că orice contestare de către petent a vitezei înregistrate de aparatul radar este lipsită de fundament juridic întrucât, având în vedere specificul acestor fapte contravenționale, o constatare a acestui tip de contravenție se poate realiza exclusiv prin mijloace tehnice verificate metrologic, contravenientul aflându-se într-o imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție sub aspectul valorii vitezei consemnate pe baza înregistrărilor legal efectuate de polițistul rutier. Așadar, în această situație sarcina probei revine organului constatator care trebuie să dovedească săvârșirea contravenției prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute de lege, fapta neputând fi constată cu propriile simțuri de către agentul constatator ori de către parte, prin urmare orice susțineri ale petentului cu privire la o anumită viteză, alta decât cea rezultată din probele cu valoare tehnică, neputând fi acceptate sub aspect probatoriu.
Tot astfel, instanța constată că potrivit art. 4.3 din Norma de metrologie legală NML 021-05, cinemometrele pot fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate. Din analiza art. 5.2 și 5.3 din normele mai sus indicate instanța reține că atestarea legalității aparatului radar se realizează prin eliberarea buletinului de verificare metrologică, iar cu acest prilej instituția abilitată analizează și dacă înregistrările radar se încadrează în erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei.
În aceste împrejurări, instanța reține că intimatul a depus la dosar copia buletinului de verificare metrologică (f. 25), din care rezultă că aparatul radar utilizat la constatarea contravenției are rezultatul verificării „Admis”, valabil 1 an de la data verificării, fiind așadar în termenul de valabilitate al verificării periodice, motiv pentru care se reține că în concret înregistrările radar se încadrează în erorile maxime tolerate, întrucât cerințele de metrologie cuprinse în NML 021-05 (printre care se numără și erorile tolerate) nu se aplică și în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor. De obicei, valoarea adevărată a unei măsuri nu poate fi determinată experimental, ea înlocuindu-se cu o valoare convențional adevărată care se obține cu ajutorul unor mijloace de măsurare deosebit de precise. Practic, se consideră că diferența dintre valoarea adevărată și cea convențional adevărată este neglijabilă și deci, cele două noțiuni sunt echivalente. Abaterea valorii măsurate de la valoarea adevărată reprezintă eroarea de măsurare, eroare care nu poate fi nici mai mare, dar nici mai mică decât cea prevăzută în norma de metrologie legală pentru ca aparatul de măsurare să poată fi avizat metrologic. Odată avizat, se consideră că aparatul respectiv efectuează o măsurare a cărei valoare este convențional adevărată, consecința fiind aceea că din viteza înregistrată nu se scade eroarea, iar măsurările efectuate, după verificarea metrologică a aparatului, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că procesul-verbal nu menționează obiecțiunile pe care le-a formulat, aspect ce ar atrage nulitatea absolută, se reține că aceasta este nefondată întrucât, în materia răspunderii contravenționale, dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2011 sunt interpretate în sensul că necomunicarea de către agentul constatator a dreptului pe care îl are petentul de a formula obiecțiuni se sancționează cu nulitatea relativă. Această sancțiune poate interveni doar în situația în care nerespectarea normei legale atrage o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție. Or în cauză eventuala vătămare rezultată din imposibilitatea formulării de obiecțiuni poate fi înlăturată prin invocarea acestora în fața instanței, la fel cum prin plângerea formulată, s-a administrat nemijlocit proba video pe care o solicitase petentul a-i fi prezentată în chiar momentul opririi în trafic. Ori sub acest ultim aspect instanța mai reține că agentul constatator nu are obligația de a prezenta la acel moment înregistrarea video, și nici posibilitatea tehnică nu există, înregistrarea fiind salvată automat fără a se putea interveni asupra eacesteia, normele tehnice fiind în sensul că aparatul radar continuă să funcționeze, fără a fi mutat de pe modul înregistrare. Oricum, sub ambele aceste aspecte, petentul a avut posibilitatea de a invoca obiecțiuni pe calea plângerii contravenționale formulată potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001, astfel că această prerogativă a dreptului la apărare nu a fost golită de conținut, ci a putut fi exercitată efectiv în fața instanței.
Analizând în continuare motivul de nulitate a procesului-verbal atacat din perspectiva nedescrierii corespunzătoare a faptei, instanța reține că în concret agentul contestator a indicat suficiente elemente ale stării de fapt pe baza cărora prezumtiva contravenție să poată fi individualizată sub toate aspectele, aceasta fiind încadrată spațio-temporar, indicându-se expres viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent și limita de viteză din localitate, individualizarea acestui autoturism, motiv pentru care susținerile contestatorului sub acest aspect vort fi respinse ca neîntemeiate, de altfel contestatorul nici nu a indicat care anume elemente ale stării de fapt ar fi fost omise a se consemna de către agentul statului.
De asemenea, analizând susținerile repezentantului părții sub aspectul existenței unor îndoieli cu privire la funcționarea aparatului radar din perspectiva vitezei de deplasare a autospecialei de poliție, instanța reține că apărarea nu vizează pretinse nereguli privind viteza cu care a fost înregistrat contestatorul, aceasta fiind singura care face obiect al investirii instanței. Oricum, dincolo de acest aspect, instanța constată, din înregistrarea video de la dosar, că până la momentul înregistrării video a petentului patrula de poliție circula regulamentar cu o viteză de +/- 50 km/h, și că după înregistrare s-a activat funcția de blocare a înregistrării, valorile care apar pe afișaj după acest moment și care vizează doar autospeciala de poliție nemaifiind valorile în timp real și neprezentând relevanță juridică.
Toate aceste aspecte analizate, care vizează în fond legaliatea întocmirii procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.03.2015 converg spre concluzia că în cauză au fost respectate exigențele legale în materie, procesul-verbal atacat bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că starea de fapt este corect consemnată în actul constatator întrucât, raportat la obiectul dedus judecății, fapta de a circula pe drumurile publice cu depășirea vitezei maxime admise se constată exclusiv prin mijloace tehnice verificate metrologic, doar acestea putând face dovada vitezei reale iar susținerile petentului sub aspectului modului de funcționare a aparatului radar, invocând dispozițiile NML 021-05 privind erorile tolerate la înregistrare, au fost constatate de către instanță a fi neîntemeiate.
Analizând proba video depusă la dosar de intimată (f. 17), obținută în baza unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, instanța reține că autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_ condus de petent la data de 15.03.2015 a fost înregistrat cu aparatul radar instalat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_ circulând cu o viteză de 103 km/h pe DN 1C – varianta de ocolire G., km 4+300 m, în localitatea Bunești, unde limita legală este de 50 km/h, fapta întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Potrivit acestor reglementări conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar art. 49 alin. 1 și 2 din OUG nr.195/2002 prevăd că “(1) Limita maxima de viteză în localități este de 50 km/h.”
În acest context, reținându-se că în zonă limita de viteză era de 50 km/h, iar petentul a fost înregistrat cu o viteză de 101 km/h, se constată că acesta a fost legal sancționat potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, text potrivit căruia „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, iar potrivit art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a IV-a de sancțiuni presupune „de la 9 la 20 puncte-amendă”, petentului fiindu-i aplicate în concret numărul minim de 9 puncte amendă, aferente unei sancțiuni a amenzii în cuantum de 877,5 lei.
De asemenea, față de fapta reținută în sarcina petentului, instanța constată că în mod legal s-a dispus suspendarea dreptului contravenientului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, aplicarea acestei sancțiuni complementare realizându-se de drept, în baza legii – fiind cerută expres de textul art.102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 -, fără a face obiect al individualizării sau aprecierii oportunității aplicării sale, fie de către agentul constatator, fie de către instanța de judecată. Astfel, potrivit art. 95 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, “(1) Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amenda ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2)”, iar conform acestui articol de lege, “(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. (2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: a) aplicarea punctelor de penalizare; b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat”.
Astfel, reținând a fi legală încadrarea juridică a faptei și cuantumul amenzii aplicate, instanța constată că potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională, aceasta are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
Sub acest aspect, se reține că sancțiunea amenzii în cuantum de 877,5 lei aplicată contravenientului este legală, agentul constatator stabilind numărul minim de puncte-amendă, respectiv 9, pentru clasa de sancțiuni aplicabilă contravenției reținute în sarcina petentului, iar instanța apreciază că sancțiunea amenzii astfel aplicată este necesară pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce-i revin în materia regimului circulației pe drumurile publice. Pentru a reține acesta instanța are în vedere pe de-o parte scopul OUG nr. 195/2002 de asigurare a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, dar și prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, niciunul dintre criteriile prevăzute de acest din urmă articol nefiind de natură a fundamenta aplicarea sancțiunii avertismentului, față de istoricul contravențional al contestatorului (f. 15), precum și întrucât fapta de a circula cu viteză peste limita legală prezintă în sine o gravitate in abstracto, prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce și care la o viteză ridicată sunt greu de evitat motiv pentru care reține că în esență conduita petentului a fost de natură să pună în pericol siguranța sa, a celorlalți participanți la trafic și a locuitorilor din zonă.
În ceea ce privește măsura complementară aplicată constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile, instanța reține că aceasta este individualizată de către legiuitor și atrasă de drept de textul de lege corespunzător, practica judiciară fiind în sensul că instanțele de judecată nu pot să intervină și să reducă sau să înlăture sancțiunea complementară, chiar dacă prin ipoteză ar înlocui cu avertismentul sau ar reduce sancțiunea principală a amenzii.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către contestatorul P. I. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.03.2015 de I. C. – Poliția mun. G., actul de constatare și sancționare a contravenției atacat fiind legal și temeinic.
În temeiul art. 453 NCPC, va respinge cererea petentului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. I. având CNP_, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. P. M. C. în G., . jud. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. cu sediul în C.-N., ., jud. C., împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 15.03.2015 de I. C. – Poliția mun. G..
Respinge cererea contestatorului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cerere care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. L. C. L. P.
Red. /Dact.GIL
4 exp./26.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 594/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 761/2015.... → |
|---|
