Plângere contravenţională. Sentința nr. 761/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 761/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 1101/235/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 761/2015
Ședința publică din data de 30 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. I. R.
GREFIER: C. I.
Pe rol fiind pronunțarea în cauza civilă privind pe petentul C. A. I., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 iunie 2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30 iunie 2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 27.03.2015, sub numărul_, petentul C. A. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.03.2015, întocmit de intimat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu este cert că viteza reținută în cuprinsul procesului verbal este cea reală, fiind cunoscut că aparatele radar au o marjă de eroare de aproximativ 10 km/h. A mai arătat că este relevant și faptul dacă echipajul de poliție avea ordin de serviciu pentru controlul traficului în zona în care am fost oprit, în caz contrar, aparatul radar putea chiar să nu fie în funcțiune.
Petentul a învederat instanței că este angajat al S.C. Vim Spectrum S.R.L., în calitate de reprezentant vânzări, și că la momentul controlului se afla într-o deplasare în interes de serviciu. În aceste condiții, suspendarea dreptului de a conduce îi afectează activitatea, putând duce chiar la pierderea locului de muncă.
Plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, a fost depusă copia procesului verbal contestat.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.4).
La data de 08.05.2015, prin registratura instanței, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca nefondată (f.12-15).
În motivarea acesteia, s-a arătat că sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
S-a învederat instanței că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social, datorită urmării care s-ar fi putut produce, lipsa unei urmări concrete a faptei nefiind un argument pentru înlăturarea sau reindividualizarea sancțiunii.
Contravenția a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, și anume aparatul radar, iar în privința atestatului de operator radar al agentului, s-a învederat instanței că prevederile de la pct. 4.2. din Ordinul nr. 301/2005 au fost abrogate.
În ceea ce privește dovada funcției de autotestare, intimatul a arătat că această funcție este activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, iar în cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate și funcționarea cinemometrului va fi blocată.
Referitor la marja de eroare, s-a precizat că aceasta nu reprezintă altceva decât o cerință metrologică pe care cinemometrul trebuie să o îndeplinească pentru a fi omologat. Dacă în urma procesului de verificare metrologică, erorile cinemometrului se încadrează în normele de metrologie legală, aparatul respectiv este certificat, iar din acest moment viteza măsurată de aparat este legal stabilită, fără a se aplica niciun fel de corecții.
De asemenea, s-a mai învederat instanței că agenții de poliție nu își desfășoară activitatea zilnică de constatare și sancționare a contravențiilor în baza unui ordin de serviciu, ci în temeiul art. 26 alin. 1 pct. 10 și pct. 18, art. 28 alin. 1 din Legea nr. 218/2002, precum și în temeiul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 360/2002.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. 3, art. 249 și art. 315 alin. 1 C.proc.civ., O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, au fost anexate întâmpinării: istoricul contravențional al petentului (f.14, 15) și CD conținând înregistrarea radar și buletinul de verificare metrologică (f.16).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 17.06.2015 (f.20, 21), petentul a invocat faptul că circulau mai multe mașini în coloană și nu este exclus să fi fost înregistrată viteza altui autoturism. Cu privire la înregistrarea video, a arătat că aceasta nu cuprinde toate valorile vitezelor pentru a se putea analiza defalcat pe diferite viteze. A precizat că litera L, care ar fi făcut dovada că viteza maximă reținută de aparatul radar a fost atinsă, lipsește.
La termenul de judecată din data de 23.06.2015, instanța, în temeiul art. 258 C.proc.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile și înregistrarea video aflate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/20.03.2015 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., petentului C. A. I. i-au fost aplicate sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 877,5 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a reținut faptul că în data de 20.03.2015, ora 15.48, în calitate de conducător auto, petentul a condus autoturismul marca Ford, cu numărul de înmatriculare_, prin localitatea Bunești, la km 50 + 400 m, cu viteza de 108 km/h, fiind depistat și înregistrat cu aparatul radar Autovision montat pe autospeciala MAI_.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, fără a formula obiecțiuni.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Deși petentul nu a contestat legalitatea întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța are dreptul și obligația, deopotrivă, de a verifica legalitatea procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în ceea ce privește motivele de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu. Făcând aplicarea acestui articol în prezenta cauză, reține că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care să impună anularea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși a fost încheiat de un agent al forței publice, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate în privința vitezei cu care a circulat mașina condusă de petent la momentul constatării săvârșirii faptei, întrucât aceasta nu poate fi percepută în mod direct de către agent. Din acest punct de vedere, incumbă intimatului sarcina de a face dovada, prin probe neîndoielnice, că cele consemnate corespund realității.
În scopul dovedirii stării de fapt redate în cuprinsul procesului verbal contestat, intimatul a depus la dosar înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului, aflată pe hard disk (f.16).
În urma vizionării înregistrării video, instanța constată că în data de 20.03.2015, la ora 15.48, autoturismul cu număr de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 108 km/h, surprinsă astfel la momentul 15.48.43.
Așadar, viteza reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție rezultă cu certitudine din această înregistrare. Se observă în mod clar că autoturismul țintă (cel mai apropiat de aparatul radar) este cel condus de către petent și cel pentru care a fost înregistrată viteza de 108 km/h. În ceea ce privește lipsa literei L, instanța arată că acest aspect este lipsit de relevanță, atâta timp cât în dreptul literei T apare viteza înregistrată.
Instanța mai constată că cinemometrul din cauză, care este un model aprobat de Biroul Român de Metrologie Legală, a fost verificat metrologic, potrivit Buletinului de verificare metrologică depus de intimat pe același suport CD. Din buletin mai reiese și că cinemometrul este destinat a efectua măsurători atât în regim staționar, cât și de deplasare.
Referitor la susținerile petentului, în sensul că la întocmirea procesului verbal nu s-a luat în considerare marja de eroare cu care funcționează cinemometrul, instanța reține că prevederile NML 021-05 privind erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt luate în considerare doar la momentul avizării cinemometrului și eliberării buletinului de verificare metrologică, iar nu și ulterior, respectiv cu prilejul utilizării în concret a aparatului radar, consecința fiind aceea că din viteza înregistrată nu se scade nicio eroare, măsurările efectuate după verificarea metrologică a aparatului fiind legale și precise, fără a se putea interveni prin calcule matematice asupra valorilor exprimate.
În ceea ce privește solicitarea petentului de a se depune ordinul de serviciu al agentului constatator, instanța apreciază că nu este necesară prezentarea ordinului de serviciu a celor aflați în misiune, întrucât, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr.195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face direct de polițistul rutier și nu se poate adăuga la aceste dispoziții legale prezentarea ordinului de serviciu, așa cum a solicitat petentul.
Asupra locului unde a fost surprinsă fapta, instanța reține că acesta poate fi constatat în mod direct de către agentul constatator, deci realitatea acestui aspect se prezumă în mod relativ, sarcina probei contrare aparținând petentului. Întrucât petentul nu a făcut dovada contrară, de fapt nici nu a contestat acest aspect, instanța constată că la momentul înregistrării cu aparatul radar, petentul circula în localitate, unde limita de viteză este de 50 km/h (art. 49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002).
În consecință, constată că starea de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este una reală, fiind probată, în mod neechivoc, de înregistrarea video și înscrisurile depuse de intimat în probațiune. Astfel, se reține că petentul, în calitate de conducător auto, a rulat cu o viteză de 108 km/h în localitatea Bunești, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă de lege este de 50 km/h, faptă apreciată de legiuitor ca fiind contravenție, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 (depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic).
Sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate, instanța va ține cont de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, precum și de art. 120 alin. 3 lit. e) din O.U.G. 195/2002. Astfel, constată că limitele sancțiunii amenzii sunt de natură a reflecta un grad ridicat de pericol social al faptei incriminate. De asemenea, consideră că prin circularea în localitate cu o viteză de 108 km/h, petentul a pus în pericol viața, integritatea și siguranța celorlalți participanți la trafic, dar și viața și bunurile sale.
Raportat la gravitatea contravenției reținute, faptul că sancționarea contravențională a petentului, în mod repetat, pentru nerespectarea regulilor de circulație privind viteza nu a avut un efect educativ (istoricul contravențional – f. 14 verso și f. 15) și că amenda aplicată a fost stabilită la nivelul minimului special, apreciază că cele învederate de petent – și anume aceea că, dată fiind calitatea sa de reprezentant vânzări, suspendarea dreptului de a conduce ar putea duce chiar la pierderea locului de muncă – nu sunt suficiente pentru a determina reindividualizarea sancțiunilor aplicate.
În consecință, va respinge plângerea formulată ca nefondată și va menține dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.03.2015, încheiat de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul C. A. I., având CNP_ și domiciliul în C.-N., ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C.-N., ., jud. C., ca nefondată.
Menține dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.03.2015, încheiat de intimat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. I. RusuCristina I.
aflat în concediu de odihnă,
semnează grefier șef C. F.
Red./ dact. - D.I.R./ C.I. – 4 ex. – 7 august 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 745/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 735/2015.... → |
|---|
