Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4465/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4465/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 801/236/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4465/2013
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. C. B.
Grefier M. V. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . SRL și pe pârât ., având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtă avocat I. V., lipsă fiind reclamanta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul pârâtei, solicită proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.
Instanța în baza art. 167 C.p.civ încuviințează pentru pârâtă proba cu înscrisuri și respinge proba cu interogatoriu, raportat la obiectul prezentului litigiu, somație de plată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, solicită respingerea cererii, învederând instanței că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de OG nr. 5/2001, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă. Precizează că aceste servicii nu au fost niciodată prestate, fara cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 21.01.2013, creditoarea . SRL a introdus cerere de emitere a ordonanței conținând somația de plată împotriva debitoarei ., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige debitoarea la plata către creditoare a sumei de 37.320,70lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. 61/20.12.2010, 62/06.01.2011, 63/24.01.2011, 65/04.02.2011, 66/14.02.2011, 67/18.02.2011, 68/27.02.2011, 77/30.03.2011 și 76/25.03.2011 precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a avut relații comerciale cu pârâtul – debitor având ca obiect transport marfă și că în baza convenției dintre părți s-au emis facturile fiscale nr. 61/20.12.2010, 62/06.01.2011, 63/24.01.2011, 65/04.02.2011, 66/14.02.2011, 67/18.02.2011, 68/27.02.2011, 77/30.03.2011 și 76/25.03.2011, totalizând 37.320,70lei.
Creditoarea mai arată că pârâtul nu a înțeles sa își respecte obligația asumată, neachitând nici până în prezent suma datorată. Suma solicitată de creditoare reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă constatată prin înscrisuri (facturile acceptate).
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile, OG 5/2001, cu modificările ulterioare.
În susținerea cererii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copii certificate, facturile fiscale nr. 61/20.12.2010, 62/06.01.2011, 63/24.01.2011, 65/04.02.2011, 66/14.02.2011, 67/18.02.2011, 68/27.02.2011, 77/30.03.2011 și 76/25.03.2011.
Debitorul a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
În fapt, arată că nici una din facturile depuse la dosar nu au fost acceptate de debitoare, nu poartă semnătura reprezentantului legal al debitoarei și nici ștampila acesteia, că reclamanta nu își întemeiază pretențiile pe vreun contract încheiat între părți care să ateste vreo obligație de plată a subscrisei, că reclamanta nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei.
Se mai arată că reclamanta nu a executat niciodată serviciile pretinse.
Cererea nu este motivată în drept.
Instanța, în baza art. 167 C.p.civ, a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Intre creditoare si debitor au avut loc relații comerciale, fiind emise facturile fiscale nr. nr. 61/20.12.2010, 62/06.01.2011, 63/24.01.2011, 65/04.02.2011, 66/14.02.2011, 67/18.02.2011, 68/27.02.2011, 77/30.03.2011 și 76/25.03.2011, totalizând 37.320,70lei.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Procedura somației de plată este o procedură simplificată, caracterizată prin celeritate, care presupune, astfel cum reiese din art. 1 din O.G. nr. 5/2001, îndeplinirea unor condiții speciale de admisibilitate.
Astfel, în primul rând creditoarea trebuie să aibă împotriva debitoarei o creanță a cărei obligație corelativă constă în plata unei sume de bani, fiind totodată necesar ca această obligație să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris sau determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, iar în al doilea rând, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește această condiție de admisibilitate, instanța o apreciază ca fiind îndeplinită doar în ceea ce privește facturile fiscale nr. 61/20.12.2010, 62/06.01.2011, 63/24.01.2011, 65/04.02.2011, 66/14.02.2011, 67/18.02.2011 și 68/27.02.2011 în cuantum de 27.941,49 RON. Potrivit art. 46 din codul comercial, în vigoare potrivit dispozițiilor art 230 lit c din Legea 71/2011, obligațiunile comerciale si liberatiunile se probează și cu facturi acceptate. Instanța constată că facturile fiscale nr. 61/20.12.2010, 62/06.01.2011, 63/24.01.2011, 65/04.02.2011, 66/14.02.2011, 67/18.02.2011 și 68/27.02.2011 sunt semnate și ștampilate de către debitoare.
În al doilea rând creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Totodată, alin. 4 al aceluiași articol dispune că o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute in actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Instanța constată că și această condiție este îndeplinită, întrucât existența creanței și câtimea acesteia rezultă din facturile fiscale nr. 61/20.12.2010, 62/06.01.2011, 63/24.01.2011, 65/04.02.2011, 66/14.02.2011, 67/18.02.2011 și 68/27.02.2011, debitoarea obligându-se prin semnarea acesteia la plata contravalorii mărfii furnizate de către creditoare. Debitul a devenit scadent la data prevăzută în cuprinsul înscrisului, dată care este anterioară prezentei acțiuni.
Instanța apreciază ca sumei de 9379,21 ron reprezentând contravaloare facturi fiscale nr. 77/30.03.2011 și 76/25.03.2011, nu îndeplinește condițiile prevăzute de OG5/2001, nefiind asumată printr-un înscris însușit de părți, nici una dintre cele două facturi nefiind semnată și ștampilată de creditoare.
Având în vedere aceste considerente, precum și dispozițiile art. 969 Cod civil, potrivit cu care convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, instanța apreciază că în cauză s-a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile doar cu privire la suma de 27.941,49 RON reprezentând contravaloare facturi fiscale nr. 61/20.12.2010, 62/06.01.2011, 63/24.01.2011, 65/04.02.2011, 66/14.02.2011, 67/18.02.2011 și 68/27.02.2011, pe care creditoarea o are împotriva debitoarei, obligația de plată a creanței fiind asumată de debitoare printr-un înscris (factură fiscală), astfel încât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din OG nr. 5/2001, modificată, pentru emiterea somației de plată.
Văzând și dispozițiile art. 6 din același act normativ, instanța va admite acțiunea astfel cum a fost formulată și va dispune obligarea debitoarei la plata către creditoare a sumei de 27.941,49 RONlei reprezentând facturi fiscale nr. 61/20.12.2010, 62/06.01.2011, 63/24.01.2011, 65/04.02.2011, 66/14.02.2011, 67/18.02.2011 și 68/27.02.2011.
Potrivit art. 6 alin. 2 din OG nr. 5/2001, instanța va fixa și termenul de plată a debitului care, potrivit alin. 3 al aceluiași articol, nu va fi mai mic de 10 zile și nu va depăși 30 de zile. Instanța apreciază că un termen de 30 zile este echitabil, luând totodată în considerare și aspectul că relațiile dintre comercianți trebuie să se desfășoare cu celeritate.
Pentru considerentele expuse mai sus, va respinge cererea creditorului privind obligarea debitorului la plata sumei de 9379,21 ron reprezentând contravaloare facturi fiscale nr. 77/30.03.2011 și 76/25.03.2011.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, întrucât debitoarea este partea care a căzut în pretenții, instanța va dispune obligarea acesteia la plata către creditoare a sumei de 44lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte acțiunea formulată de reclamanta creditoare . SRL, cu sediul procesual ales în București, sector4, ., în contradictoriu cu paratul debitor ., cu sediul în mun G., . (Incinta Zona Libera Corp Administrativ și hala sculărie P+2), parter, jud G., pe calea procedurii somației de plată.
Somează pe pârâtul debitor ca în termen de 30 (treizeci) de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe să plătească reclamantei creditoare suma de 27.941,49 RON, reprezentând contravaloare facturi fiscale nr. 61/20.12.2010, 62/06.01.2011, 63/24.01.2011, 65/04.02.2011, 66/14.02.2011, 67/18.02.2011 și 68/27.02.2011.
Respinge cererea creditorului privind obligarea debitorului la plata sumei de 9379,21 ron reprezentând contravaloare facturi fiscale nr. 77/30.03.2011 și 76/25.03.2011.
Obligă pe pârâtul debitor la plata către reclamanta creditoare a sumei de 44 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 09.05.2013.
Președinte, Grefier,
Teh/red jud BRC
4ex/12.06.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
