Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 8374/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8374/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 9154/236/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8374/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. C. B.
Grefier M. V. B.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant N. C. și pe pârât A. L., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 05.12.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 10.12.2013, când, în aceeași compunere, a deliberat și a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 15.07.2013 sub nr._ reclamanta N. C. în contradictoriu cu pârâta A. L. a solicitat să se dispună stabilirea locuinței minorei N. M. I., născută la data de 28.10.2002, la domiciliul bunicii paterne și exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă, în calitate de bunica paternă, cu privire la minora N. M. I..
În fapt se arată că prin sentința civilă nr. 3467/2009 a Judecătoriei G., definitivă și irevocabilă, minora N. M. I., născută la data de 28.10.2002, a fost încredințată spre creștere și educare tatălui sau N. A. F., că la data de 24.11.2012, în urma unui accident tatăl minorei a decedat, astfel cum rezultă din actul de deces nr. 77 emis de Primăria Rossano Provinia Cosenza, Italia, că încă de la naștere minora se află în îngrijirea bunicii paterne, de care este foarte atașată, că viața minorei a fost marcată negativ de mai multe evenimnete, divorțul părținților, decesul tatălui, că bunica paternă a fost prezentă constant în viața minorei, că mama minorei nu a dezvoltat o relație cu minora, că minora nu poate fi ruptă în mod brutal de un mediu pe care l-a cunoscut permanent până la vârsta de 11 ani, că este în interesul minorei să se stabilească locuința acesteia la bunica paternă, care este singura persoană care se ocupă de creșterea și educarea ei.
Se solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, raportul psihologic întocmit împreună cu reprezentanții Direcției pentru Protecția Copilului, martorii C. F. și L. A..
În drept se invocă dispozițiile art 400 alin 3 C.pr.civ și art 38 din Legea 272/2004.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
La data de 05.12.2013 a fost audiată minora în camera de consiliu.
În temeiul art 258 C.pr.civ. instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și proba cu martorii indicați în acțiune.
Au fost audiați martorii L. A. și C. F., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Pârâta deși citată cu mențiunea personal la interogatoriu nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele aspecte:
Minora N. M. I. s-a născut la data de 28.10.2002 în timpul căsătoriei părinților săi, pârâta A. L. și N. A. F.. Ulterior, prin sentința civilă nr. 3467/08.12.2005 a Judecătoriei G. a fost desfăcută căsătoria părinților săi, iar copilul a fost încredințat spre creștere și educare tatălui său, mama fiind obligat la plata unei pensii de întreținere. Minora a locuit cu tatăl său și bunica paternă, reclamanta, la domiciliul reclamantei din din mun G., int. V. nr.2, jud G..
La data de 24.11.2012 în urma unui eveniment tragic, tatăl minorei a decedat, iar minora a rămas în grija bunicii paterne, care solicită în prezent să la fie încredințată spre creștere și educare nepoata lor.
Potrivit art 398 C.civ „(1) Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti. (2) Celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.”, iar potrivit art 400 alin 3 C.civ „ In mod exceptional, si numai daca este in interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtamantul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercita supravegherea copilului si indeplinesc toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura sa.”
Din înscrisurile depuse la dosar și referatul de anchetă socială reiese că atât mama cât și bunica paternă sunt recomandabili să crească și să educe fetița sub aspectul condițiilor materiale sau morale, ambele părți având spații de locuit și venituri corespunzătoare, precum și un profil moral adecvat.
Departajarea urmează a se face însă sub aspectul legăturilor afective dezvoltate cu fiecare dintre părți de către copil, care să-i permită a avea pe viitor un confort psihic și moral, un echilibru în viața sa.
Sub acest aspect se reține că prin sent. civ. a Judecătoriei G. mama minorei a obținut stabilirea dreptului de vizitare a fiicei sale, însă așa cum reiese din depozițiile martorilor audiați în cauză coroborate cu susținerile copilului făcute în camera de consiliu, instanța reține că pârâta nu și-a exercitat acest drept, că între mamă și fiică nu s-a stabilit o relație apropiată si nu a existat o comunicare continuă.
Astfel martorele arată că nu au văzut-o niciodată pe pârâtă venind la minoră și că relația dintre reclamantă și minoră este foarte strânsă fiind una de genul mamă – fiică. Martora C. F. a arătat că știe că minora a vizitat-o o singură dată pe mama sa, cu mult timp înainte de decesul tatălui său, însă nu s-a simțit confortabil. Tot din declarațiile celor două martore audiate reise că după decesul tatălui minora a locuit la bunica sa paternă, reclamanta, că nici după acest eveniment mama sa, pârâta, nu a manifestat o implicare mai mare în relația cu fiica sa. Din aceleași depoziții se reține că încă de la naștere, bunica paternă a fost o prezență constantă în viața nepoatei sale, că i-a asigurat acesteia constant afecțiune și spațiu locativ, că s-a preocupat să o ducă la grădiniță sau la școală, etc.
O importanță deosebită sub aspectul problemei supuse analizei, urmează a acorda instanța referatului de anchetă socială și poziției procesuale a pârâtei. Astfel, pârâta pe parcursul derulării prezentului litigiu nu a solicitat în nici un moment încredințarea minorei, manifestând un total dezinteres față de situația minorei. Mai mult, minora refuză să locuiască cu aceasta, refuz manifetat atât în fața instanței cu ocaziua audierii în camera de consiliu, cât și cu ocazia efectuării referatului de anchetă socială.
Cu privire la bunica paternă se reține că aceasta este singura care își manifestă dorința de a o crește pe minoră.
Față de aceste considerente, instanța în temeiul art 400 alin 3 din Codul civil va stabili locuința minorei N. M. I., născută la data de 28.10.2002, la domiciliul bunicii paterne, N. C., CNP_, din mun G., int. V. nr.2, jud G..
Cu privire la cererea de exercitare a autorității părintești asupra minorei exclusiv de către reclamanta, instanța reține că această măsură este una excepțională care se impune și în situația în care unul dintre părți manifestă dezinteres față de creșterea și educarea minorei, cum este și cazul de față, motiv pentru care instanța în temeiul art. art. 398 alin. (1) din Codul civil va dispune ca autoritatea părintească asupra minorei N. M. I., să fie exercitată în mod exclusiv de către bunica paternă, N. C., iar în baza art. 398 alin. (2) din Codul civil, pârâta A. L., va păstra dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a minorei.
Potrivit art 499 C.civ „tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea sa profesionala.”, iar potrivit art 529 C.civ „Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati.
(2) Cand intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pana la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumatate pentru 3 sau mai multi copii. (3) Cuantumul intretinerii datorate copiilor, impreuna cu intretinerea datorata altor persoane, potrivit legii, nu poate depasi jumatate din venitul net lunar al celui obligat.”
Potrivit art 530 C.civ „(1)Obligatia de intretinere se executa in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala. (2) Daca obligatia de intretinere nu se executa de bunavoie, in natura, instanta de tutela dispune executarea ei prin plata unei pensii de intretinere, stabilita in bani. (3) Pensia de intretinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau . din venitul net lunar al celui care datoreaza intretinere. Dispozitiile art. 529 alin. (2) si (3) raman aplicabile.”
În speță se reține că reclamanta contribuie de bună – voie și în natură la cheltuielile necesare creșterii și educării minorei, astfel încât se va stabili doar în sarcina pârâtei o prestație lunară în raport de venitul minim pe economie.
Prin urmare, instanța va obliga pârâta A. L. să contribuie la întreținerea minorei N. M. I., născută la data de 28.10.2002 cu suma de 141,5lei/lună începând cu data introducerii prezentei cereri până la majoratul minorei.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează a admite acțiunea, în temeiul art 400 alin 3 din Codul civil va stabili locuința minorei N. M. I., născută la data de 28.10.2002, la domiciliul bunicii paterne, N. C., din mun G., int. V. nr.2, jud G., în temeiul art. art. 398 alin. (1) din Codul civil va dispune ca autoritatea părintească asupra minorei N. M. I., să fie exercitată în mod exclusiv de către bunica paternă, N. C., în baza art. 398 alin. (2) din Codul civil, pârâta A. L., va păstra dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a minorei și va obliga pârâta A. L. să contribuie la întreținerea minorei N. M. I., născută la data de 28.10.2002 cu suma de 141,5lei/lună începând cu data introducerii prezentei cereri până la majoratul minorei.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta N. C., cu domiciliul în mun G., int. V. nr.2, jud G. în contradictoriu pârâta A. L., cu domiciliul în mun G., ., ., ., jud G..
În temeiul art 400 alin 3 din Codul civil stabilește locuința minorei N. M. I., născută la data de 28.10.2002, la domiciliul bunicii paterne, N. C., CNP_, din mun G., int. V. nr.2, jud G..
În temeiul art. art. 398 alin. (1) din Codul civil dispune ca autoritatea părintească asupra minorei N. M. I., să fie exercitată în mod exclusiv de către bunica paternă, N. C., CNP_.
În baza art. 398 alin. (2) din Codul civil, pârâta A. L., CNP_ păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a minorei.
Obligă pe pârâta A. L. să contribuie la întreținerea minorei N. M. I., născută la data de 28.10.2002 cu suma de 141,5lei/lună începând cu data introducerii prezentei cereri până la majoratul minorei.
În baza art. 448 alin. (1) pct. 1 și 4 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prezenta hotărâre este executorie de drept.
Cu cale de atac numai apelul în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Teh/Red. jud. BRC
5ex/06.01.2013
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4000/2013. Judecătoria GIURGIU | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
