Plângere contravenţională. Sentința nr. 2069/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2069/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 16103/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2069/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier E. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent D. A. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravențională CP_ .
Dezbaterile pe fond din prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 15.02.2013, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de azi, 22.02.2013, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.10.2012, sub nr. de dosar_, petentul D. A. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/28.09.2012, întocmit de un agent constatator din cadrul IPJ G..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal contestat este nelegal, dispozițiile art. 16 din O.G. 2/2001 nefiind respectate, întrucât fapta contravențională nu ar fi fost descrisă în mod corespunzător. Petentul a susținut și că nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni.
De asemenea, petentul a arătat că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa și că sancțiunea nu a fost aplicată în funcție de gravitatea faptei contravenționale.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a depus, în copie, procesul verbal contestat.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar potrivit art.36 din O.G. nr.2/2001 și art.1, alin.2 din O.G. nr.32/1995.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat, prin reprezentant, în instanță.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/28.09.2011 s-a dispus sancționarea contravențională a petentului cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei, reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul înmatriculat_, transportând un număr de 7 persoane în plus față de numărul de locuri prevăzut în certificatul de clasificare, fapta fiind prevăzută de art. 4 pct. 72 din H.G. 69/2012.
Procesul verbal nu a fost semnat de petent, la rubrica „alte mențiuni” agentul constatator consemnând că petentul susține că cele 7 persoane menționate anterior nu se afla în autovehicul.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța nu poate reține susținerile petentului în sensul că fapta contravențională săvârșită de acesta nu ar fi descrisă corespunzător.
Astfel, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost descrisă succint, dar corespunzător de agentul constatator, descrierea acesteia permițând instanței să se pronunțe cu privire la legalitatea, temeinicia și gradul de pericol social al faptei comise.
De asemenea, instanța constată că obiecțiunile petentului au fost consemnate de agentul constatator. Totodată, instanța reține și că, chiar și în ipoteza în care respectivele obiecțiuni nu ar fi fost consemnate, petentul are posibilitatea să dezvolte prin plângerea contravențională formulată toate posibilele motive de nelegalitate sau netemeinicie ale procesului verbal contestat.
În consecință, analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, privind modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancționare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost percepută în mod direct de agentul constatator, acesta observând în mod nemijlocit că în autoturismul condus de petent sunt 7 persoane în plus față de numărul de locuri prevăzut de certificatul de clasificare.
Instanța constată că prezumția de veridicitate a procesului verbal nu este întărită de niciun alt mijloc de probă.
Astfel, martorul A. F. A., fiind audiat de instanță, a precizat că la momentul săvârșirii faptei contravenționale se afla în microbuzul condus de petent. Martorul a arătat că, în momentul în care agentul constatator a urcat în mașină, două persoane erau în picioare pentru a coborî. Martorul a menționat că existau și câțiva minori care stăteau în brațele părinților lor. Martorul a susținut și că agentul constatator nu a observat că în microbuz existau două locuri libere, adică exact locurile celor două persoane care se pregăteau pentru a coborî, precum și că acesta nu a verificat în mod temeinic numărul persoanelor aflate în microbuz pentru a stabili cu exactitate situația de fapt.
Instanță reține cu privire la situația de fapt și faptul că petentul a formulat obiecțiuni cu privire la cele reținute de agentul constatator, precizând că 7 persoane menționate în procesul verbal nu se afla în autovehicul.
În consecință, prin raportare la probele administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că nu se poate pronunța, cu certitudine, cu privire la temeinicia situației de fapt reținute de agentul constatator, existând un dubiu cu privire la aceasta.
Prin urmare, instanța nu poate aprecia cu certitudine, dincolo de orice dubiu rezonabil, dacă fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa.
În concluzie, întrucât dubiul reținut de instanță cu privire la situația de fapt profită petentului, instanța va admite plângerea acestuia și va anula procesul verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul D. A., cu domiciliul în ., nr. 45, sector 4, București în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție G., cu sediul în municipiul G., județul G..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/28.09.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2013.
Președinte, R. M. N. | ||
Grefier, E. C. B. |
Red.jud.NRM.
Dact.E.B.
Ex.4/19.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3762/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3822/2013.... → |
|---|
