Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 4641/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4641/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 17722/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
CAUZE CU MINORI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4641
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Grefier C. F. P.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamant M. F. I. și pe pârâta M. C. E., autoritate tutelară P. M. G., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat Scarlatache B. pârâta personal și asistată de avocat M. G., lipsă fiind autoritatea tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care;
Apărătorul reclamantului depune la dosarul cauzei o cerere precizatoare prin care învederează instanței că a ajuns la o înțelegere cu privire la stabilirea programului de vizită a minorului, solicitând totodată încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei.
Interpelată fiind pârâta prezentă personal și asistată arată că este de acord cu cererea precizatoare.
Instanța, apreciind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei încuviințează pentru reclamant proba cu interogatoriul pârâtei, și, în temeiul art. 219 C.pr.civ., procedează la luarea interogatoriului pârâtei, identificată cu C.I. . nr._, la cererea reclamantului, depozițiile acesteia fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de ridicat sau probe de administrat în cauză;
Instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtei, având cuvântul pe fondul cauzei, arată că este de acord, fără cheltuieli de judecată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea adresată pe rolul instanței și înregistrată la data de 26.11.2012 sub nr._ /2011, reclamantul M. F. I. chemat în judecată pe pârâta M. C. E., solicitând ca, prin hotărâre judecătorească să se dispună stabilirea unui program de vizitare a minorului M. D. A., născut la data de 19.06.2010.
În fapt, motivează acțiunea arătând în esență că, în urma relației de căsătorie a rezultat minorul M. D. A., născut la data de 19.06.2010, iar ulterior părțile au înțeles să pună capăt căsniciei, sens în care s-a eliberat certificatul de divorț nr. 4741/11.06.2012 emis de BNP Asociați U..
De asemenea, precizează reclamantul că, după desfacerea căsătoriei, părțile au încheiat o convenție cu privire la exercitarea autorității părintești, pensia de întreținere, locuința și modalitatea legăturilor cu minorul, stabilindu-se locuința minorului la mamă, arătând totodată că, au fost probleme în ceea ce privește stabilirea locului și orei săptămânale de vizitare, al duratei acestei, precum și al modului său de interacționare cu minorul, solicitând astfel, modificarea programului de vizitare, după cum urmează: prima și a doua săptămână de la ora 09,00, până duminică la ora 18,00, la domiciliul său; a doua și a treia zi de C. și Paști, la domiciliul său; o săptămână de zile în vacanța de vară, al domiciliul său; o lună de zile din vacanța de vară, la domiciliul său.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispoz. art. 401 C.civ.
În dovedirea cererii a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei, în xerocopie următoarele acte: convenție autentificată sub nr. 821/11.06.2012 emis de BNP Asociați U., certificat de divorț nr. 4741/11.06.2012 emis de BNP Asociați U., Încheiere de admitere a cererii de divorț nr. 6404/09.05.2012 emisă de BNP Asociați U..
La data de 28.03.2013 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal respingerea acțiunii ca nefondată, iar în subsidiar admiterea în parte a cererii reclamantului, în sensul ca acesta să aibă legături personale cu minorul în domiciliul acestuia în prima și a treia duminică din lună, de la orele 10,00 până la orele 18,00, a doua zi de C., a doua zi de Paști și a doua zi de naștere a minorului, de la orele 10,00 până al orele 18,00.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că a fost căsătorită cu reclamantul, iar din relația lor a rezultat minorul M. D. A., născut la data de 19.06.2010, ulterior, despărțindu-se în fapt în luna octombrie 2011, dată la care s-a mutat împreună cu copilul la părinții săi, încercând să păstreze relații cât mai civilizate cu fostul său soț, acesta însă refuzând constant să-și viziteze copilul, motivând că nu este bine primit de părinții acesteia, iar de la momentul depunerii actelor de divorț, respectiv luna mai 2012, reclamantul i-a solicitat acesteia să-l vadă e minor doar de două ori, respectiv pe data de 19 iulie, ziua de naștere a copilului, când a stat cu acesta aproximativ 30 de minute în parc și pe data de 06 octombrie, când i-a solicitat să vină cu copilul în parc pentru a-i da un cadou cumpărat din concediu.
În subsidiar, pârâta a arătat că nu este de acord cu modalitatea solicitată de reclamant, fiind de acord ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul la domiciliul acestuia, astfel: prima și a treia săptămână din lună, duminică de la orele 10,00 până la orele 18,00, a doua zi de C., a doua zi de Paști și a doua zi după ziua de naștere a minorului, de la orele 10,00 până al orele 18,00.
În drept invocă dispoz. art. 401 C.civ. și art. 115 C.pr.civ.
În ședința publică din data de 16.05.2013 reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a arătat programul de vizitare al minorului M. D. A., astfel:
Procedând la judecarea cauzei, s-au administrat probele cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, depozițiile acesteia fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
La solicitarea instanței a fost efectuată ancheta socială la domiciliul părților, fiind întocmit referatul nr. 5817/25.03.2013 de către P. municipiului G..
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, sâmbăta de la orele 10,00 până la orele 18,00 și duminica de la orele 10,00 până la orele 18,00; a doua zi de Paști și de C. de la orele 10,00 până la orele 18,00; a doua zi după ziua de naștere a minorului, respectiv pe data de 20.06.2006 a fiecăruia an ,de la orele 10,00 la orele 18,00, de fiecare dată în afara domiciliului pârâtei.
Din relația părților a rezultat minorul M. D. A., născut la data de 19.06.2010, iar la data de 11.06.2012 părțile au căzut de comun acord să pună capăt căsniciei, fiind eliberat certificatul de divorț nr. 4741/11.06.2012 emis de BNP Asociați U..
De asemenea, instanța reține că reclamanta dispune de condiții corespunzătoare creșterii și educării copilului, beneficiind de sprijinul părinților său în acest sens.
Potrivit art. 505 alin 1 C.civ. în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent, sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc, iar potrivit alin 2 dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă.
De asemenea, conform prevederilor art. 483 Cod civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri, care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Părinții vor exercita autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl vor asocia pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
Autoritatea părintească se va exercita până la data când copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu, ambii părinți răspunzând pentru creșterea copiilor lor minori.
Potrivit noului Cod civil, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri și însușirilor copilului. De asemenea, părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios. In acest scop, părinții sunt obligați: să coopereze cu copilul, să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea, să informeze copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia, să ia toate masurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului si să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formarii profesionale a copilului. Măsurile disciplinare nu pot fi luate de părinți decât cu respectarea demnității copilului. Sunt interzise pedepsele fizice, precum și orice alte măsuri care pot afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea emoțională a copilului. Legiuitorul răspunde, astfel, unor cerințe impuse de textele Convenției Europene a Drepturilor Omului și de jurisprudența Curții de la Strasbourg în privința pedepselor și măsurilor coercitive aplicate minorilor atât în cadrul familial, cât și în mediul școlar. România devine astfel unul dintre statele europene care interzice în mod clar, prin lege, pedepsele fizice și măsurile coercitive care ar putea leza fizic, psihic, ori emoțional copiii. Părinții îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri în alegerea unei religii, în condițiile legii. In acest scop, părinții vor ținea seama de opinia, vârsta și gradul de maturitate al copilului. Ei nu îl vor putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios. Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să-și aleagă singur credința religioasă. Părinții au dreptul și îndatorirea de supraveghere a copilului minor. Prin stabilirea în art. 493 cod civil a acestor drepturi și obligații în sarcina părinților, legiuitorul a vrut să accentueze necesitatea unei implicări conștiente și responsabile a părinților în îndrumarea continuă a copilului, atât în ceea ce privește dezvoltarea sa intelectuală, cât și conduita sa în societate, în mediul școlar și în relațiile cu alte persoane. Această obligație este apoi preluată în art.494 din Codul civil, atunci când se punctează în mod particular limitele exercitării acestei supravegheri din partea părinților. Astfel, părinții nu pot, în afara unor motive temeinice, să împiedice corespondența și legăturile personale ale copilului cu bunicii săi ori cu frații și surorile sale sau cu orice alte persoane, chiar dacă nu sunt rude cu el. Potrivit art. 495 Cod civil, părinții pot cere oricând instanței de tutelă înapoierea copilului. Instanța va avea în vedere interesul superior al copilului, putând proceda la respingerea cererii numai dacă înapoierea este în mod vădit contrară interesului superior al copilului.
Potrivit art. 496 din Codul civil, copilul minor va locui la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. în caz de neînțelegere între părinți, instanța va fi cea care va hotărî, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psiho-socială și, ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit 10 ani. Locuința copilului stabilită în condițiile reglementate de art. 496 nu poate fi schimbată fără acordul părinților, exceptând cazurile anume stabilite de lege.
În ceea ce privește părintele cu care copilul nu locuiește în mod statornic, acesta își păstrează dreptul de a avea legături personale cu minorul la locuința sa. În cazul în care este în interesul superior al copilului, instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept.
Dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte. În cazul în care părinții nu se pot înțelege, ei se vor adresa din nou instanței de judecată, aceasta hotărând, desigur tot potrivit interesului superior al copilului. Și în cadrul acestei proceduri, instanța va avea în vedere concluziile raportului de anchetă psiho-socială, îi va asculta pe părinți și, în mod obligatoriu, pe copil.
Cu încuviințarea instanței de tutelă, părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia.
S-au avut în vedere și dispozițiile art. 5, art. 16, art. 30 alin. 2, art. 31, art. 32 din Legea 272/2004, potrivit cărora copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică și morală, cu echilibru socio-afectiv, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea reclamantei de a permite pârâtului să aibă legături personale cu minorul, instanța urmează să-l admită, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 401 C.civ. modalitățile de exercitare a drepturilor părintești recunoscute aceluia dintre părinți căruia nu i-au fost încredințați copiii (dreptul de a avea legături personale cu copilul, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copilului, pe scurt, potrivit terminologiei curente, „dreptul de a avea legături personale cu copilul") se stabilesc pe cale convențională de către părinții aflați în divorț sau divorțați și, numai îh subsidiar, de către instanța de judecată, fie în cadrul procesului de divorț, fie în cadrul unei acțiuni ulterioare.
Ca forme concrete de înfăptuire, părintele poate vizita copilul la domiciliul părintelui în a cărui grijă se află, poate găzdui copilul la domiciliul său, inclusiv îh perioada vacanțelor școlare. În principiu, faptul că părinții domiciliază în localități diferite nu are o semnificație deosebită, putându-se permite părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul să-l ia cu sine pentru scurte perioade de timp; totuși, o atare măsură nu poate fi dispusă dacă, indiferent din ce împrejurări (vârsta fragedă a copilului, starea precară a sănătății sale, etc.), ar contraveni interesului superior al copilului (art. 16 din Legea nr. 272/2004).
Astfel, cum prevede art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în cauzele soluționate de către instanțele judecătorești, iar în conformitate cu art. 31 alin. 1 și 2 din același act normativ, ambii părinți sunt responsabili de creșterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
Interesul superior al copilului se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situațiile lor materiale, posibilitățile concrete de a se ocupa de copil, iar aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței pentru a conchide, în raport de ansamblul criteriilor, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea minorei.
Astfel, instanța subliniază că dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul izvorăște din însăși natura relațiilor de familie stabilite între cei doi, drept ce poate fi restrâns sau retras numai în condițiile vătămării intereselor copilului.
Față de programul de vizitare ce va fi stabilit, instanța reține manifestarea de acord a pârâtei cu privire la vizitarea minorului, conform răspunsului la interogatoriul administrat acesteia, în concordanță cu art. 506 din Codul civil. Cu toate acestea, în lumina dispozițiilor art. 6 lit. a) și art. 31 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 263 din Codul civil, instanța subliniază criteriul unic ce va fi avut în vedere în astfel de situații: interesul superior al minorului.
Având în vedere vârsta minorului, instanța apreciază ca adecvat programul de vizitare solicitat de către părți, atât din perspectiva părintelui separat de copil, cât și din perspectiva interesului superior al minorului.
Instanța subliniază faptul că este de datoria părinților a se înțelege cu privire la modul în care se realizează aceste legături personale ale minorului cu tatăl său, părțile fiind libere a stabili de comun acord și alte perioade în care reclamantul poate vedea minorul. Acest ultim aspect trebuie să fie în concordanță cu relațiile firești dintre părinți și copil, consacrate și în dispozițiile legale ale art. 483 din Codul civil, potrivit cărora părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
Astfel, în considerarea argumentelor de mai sus, instanța va obliga pârâta să-i permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul M. D. A., născut la data de 19.06.2010,după următorul program: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, sâmbăta de la orele 10,00 până la orele 18,00 și duminica de la orele 10,00 până la orele 18,00; a doua zi de Paști și de C. de la orele 10,00 până la orele 18,00; a doua zi după ziua de naștere a minorului, respectiv pe data de 20.06.2006 a fiecăruia an ,de la orele 10,00 la orele 18,00, de fiecare dată în afara domiciliului pârâtei.
În baza art. 274 C.pr.civ. va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată și precizată de reclamantul M. F. I., domiciliat în municipiul G., .. 610, ., . în contradictoriu cu pârâta M. C. E., domiciliată în municipiul G., șos. București, .. 41, jud. G..
Obligă pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul M. D. A., născut la data de 19.06.2010,după următorul program: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, sâmbăta de la orele 10,00 până la orele 18,00 și duminica de la orele 10,00 până la orele 18,00; a doua zi de Paști și de C. de la orele 10,00 până la orele 18,00; a doua zi după ziua de naștere a minorului, respectiv pe data de 20.06.2006 a fiecăruia an ,de la orele 10,00 la orele 18,00, de fiecare dată în afara domiciliului pârâtei.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.05.2013.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 2179/2013.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 957/2013.... → |
|---|
