Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 310/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 310/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 1430/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 310/2013
Ședința publică de la 06 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A.-M. G.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta H. (fostă C.) V. L. și pe pârâtul C. V. S., autoritate tutelară P. . P. ZĂRNEȘTI, având ca obiect stabilire program vizitare minor legături personale cu minorii.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat T. care reprezintă reclamanta lipsă, lipsă pârâtul.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care invederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța în temeiul disp.art.137 alin.1 Cod procedură civilă invocă din oficiu excepția necompetentei teritorială a Judecătoriei Hîrlău, având în vedere obiectul dosarului și domiciliul pârâtului.
Avocat T., apărătorul reclamantului, având cuvântul pe excepția necompetentei teritorială a Judecătoriei Hîrlău, lasă soluția la aprecierea instanței.
Dezbaterile s-au declarat închise iar cauza a rămas în pronunțare pe excepție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de 28.08.2012 sub nr._ reclamanta H. ( fostă C.) V.-L., domiciliată în comuna Ceplenița, ., cu reședința în Spania, Tavernes de la Valldigna, Valencia, Caie-Germanias NR.105, etaj 3, ., în contradictoriu cu pârâtul C. V.-S., domiciliat în localitatea Zărnești, ., scara B, ., stabilirea unui program de vizitare a minorilor C. M.-D., născută la data de 04.06.2004 și C. S.-A., născut la data de 22.08.2006, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, din mariajul părților rezultând minorii sus-menționați. Prin sentința civilă nr.1100/04.05.2011 a Judecătoriei Zărnești, jud. B., s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, exercitarea în comun a autorității părintești față de minori, locuința acestora fiind stabilită la tată. A mai arătat reclamanta că în luna iulie a venit în țară mergând la domiciliul pârâtului pentru a-și vedea copii, acesta permițându-i cu greu să stea câteva ore cu minorii, nefiind de acord ca reclamanta să ia pentru câteva zile pe minori la domiciliul acesteia. Învederând că pârâtul se folosește de minori pentru a –i impune reclamantei să stea cu el, precum și faptul că pârâtul încearcă să controleze orice contact al mamei cu copiii, reclamata a solicitat stabilirea următorului program care să-i permită să aibă legături personale cu minorii, fără intervențiile abuzive ale pârâtului: zilnic, între orele 18.00-21.00 să poată lua legătura telefonic cu minorii; să poată lua pe minori la domiciliul său o lună pe an în vacanță în luna iulie și august ; să poată lua pe minori la domiciliul său câte o zi la sărbătorile de P., C. și Anul Nou și câte un weekend în fiecare lună, în condițiile în care reclamanta se va afla în țară.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.401 din Codul civil, reclamanta solicitând, în dovedire, încuviințarea probei testimoniale, a celei cu interogatoriul pârâtului, precum și a probei cu înscrisuri, anexând în acest sens, dovada reședinței reclamantei în Spania, copie de pe sentința civilă nr.1100/04.05.2011 a Judecătoriei Zărnești, copie de pe decizia civilă nr.146/A din data de 05.12.2011 a Tribunalului pentru Minori și Familiei B. și copie de pe decizia civilă nr.394/R din 28.02.2012 a Curții de Apel B. ( filele 5-16).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbre în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Pârâtul a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat, în esență, că nu este de acord cu acțiunea introductivă de instanță, susținând că nu se opune ca reclamanta să-i viziteze pe minori, dar acest lucru să aibă loc numai la domiciliul pârâtului.
În dovedire, pârâtul a anexat copie de pe decizia civilă nr.394/R din 28.02.2012 a Curții de Apel B., adresa nr._/21.06.2012 emisă de IPJ Iași -Poliția Orașului H. și o caracterizare a pârâtului de la locul de muncă ( filele 24-29).
În cursul judecății, în baza art.167 alin.1 din Codul de pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamantă proba testimonial, precum și solicitarea de efectuare a referatelor de anchetă socială la domiciliul, precum și la reședința reclamantei.
La solicitarea instanței, P. orașului Zărnești, precum și P. comunei Ceplenița, au înaintat la dosarul cauzei referatele de anchetă social, acestea fiind atașate la filele 3-32 și 42-43 dosar.
La termenul de judecată din data de 19.12.2012, instanța a procedat la audierea martorului H. V., propus de reclamantă, depoziția dată de acesta fiind atașată la fila 66 dosar.
De asemenea, la solicitarea reclamantei, instanța a dispus emiterea unei adrese către Autoritatea Tutelară de la reședința acesteia din Spania, în vederea întocmirii referatului de anchetă socială.
Din oficiu, în baza art.137 alin.1 și art.159 ind.1 alin.2 și5 din Codul de pr.civ.,instanța a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei H. în soluționarea prezentei cauze și, după punerea acesteia în discuția contradictorie a părților, a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.
Analizând excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 158 alin.1 Cod procedură civilă, când în fata instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată sa stabilească instanța competentă ori, daca este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
În ceea ce privește competența teritorială, potrivit art.5 C.proc.civ, cererea de chemare în judecată se face la instanța domiciliului pârâtului, actor sequitur forum rei, iar în continuare, potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanța reședinței sale din țară, iar dacă nu are nici reședința cunoscută, la instanța domiciliului sau reședinței reclamantului, aceasta reprezentând regula de drept comun.
Sunt însă și situații în care, pe lângă instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului mai sunt competente și alte instanțe, respectiv cele reglementate de art.6, art.7 alin.2, art.8, art.9,art.10 si art.11 C.proc.civ.
Normele de competență teritorială au un caracter dispozitiv, dacă pricinile sunt privitoare la bunuri, cu excepția cazurilor prevăzute de art.13-16 C.proc.civ. și au un caracter imperativ în materie de persoane.
Competența teritorială este așadar exclusivă în pricinile privitoare la persoane.
Legea stabilește în anumite cazuri instanța competentă teritorial să judece astfel de cauze, ca în materia divorțului, iar în alte pricini privitoare la persoane, pentru care legea nu stabilește expres instanța competentă din punct de vedere teritorial, se aplică regula de drept comun înscrisă în art.5 C.proc.civ.
În astfel de cauze, cum este cazul prezentei spețe ce are ca obiect stabilire program vizitare minor, norma de competență aplicabilă este cea înscrisă în art.5 C.proc.civ., însa competența teritorială are caracter absolut, caracter care rezultă din interpretarea per a contrario a art.159 pct.3 C.proc.civ coroborat cu art.19 C.proc.civ.
Potrivit art. 19 C.proc.civ., părțile pot conveni, prin înscris sau prin declarație verbală în fața instanței, ca pricinile privitoare la bunuri sa fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competență teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 si 16.C.proc.civ. Altfel spus, acest argument de text interpretat per a contrario înseamnă că atunci când o cauză nu se referă la bunuri, competența teritorială are caracter absolut, cu toate consecințele ce decurg din acesta.
Potrivit art. 159 pct.3 C.proc.civ., necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Față de cele ce preced și față de împrejurarea că pârâtul C. V.-S. domiciliază în orașul Zărnești, județul B., instanța urmează ca în temeiul art.158 alin.3 C.proc.civ. raportat la art.159 pct.3 C.proc.civ coroborat cu art.5 C.proc.civ, să admită excepția de necompetență teritoriala a Judecătoriei H. invocată din oficiu și, în consecință, să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărnești, jud. B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei H., invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărnești, jud. B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2013.
Președinte, Grefier,
AMG/EC/3ex
11.032.013
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 271/2013.... | Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 162/2013.... → |
|---|
