Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 162/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 162/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 1640/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 162/2013
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul P. P. și pe pârâta L. S. Anișoara, autoritate tutelară P. ȘIPOTE, având ca obiect modificare măsuri privind copilul.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde reclamantul P. P. personal si asistat de avocat C., pârâta L. S. Anișoara personal CNP-_ și asistată de avocat C., lipsă fiind autoritate tutelară P. Șipote.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele:
- cauza are ca obiect modificare măsuri privind minorul;
- s-a depus prin serviciul de registratură al instanței de către P. Iași referatul de anchetă socială, efectuat la domiciliul pârâtei.
Avocat C. pentru pârâtă invocă disp. art. 5 Cod procedură civilă „ cererea se face la instanța domiciliului pârâtului” întrucât domiciliul paratei este în Iași
Avocat C., apărătorul reclamantului învederează instanței faptul să s-a menționat în cererea de chemare în judecată ultimul domiciliu cunoscut al paratei, întrucât aceasta ulterior a fost plecată în străinătate. Instanța poate retine cauza spre soluționare la această instanță, față de domiciliul minorei, iar în cazul în care instanța va considera cererea completatoare tardiv introdusă poate dispune disjungerea acesteia.
Avocat C. pentru pârâtă solicită citarea pârâtei la domiciliul indicat din Iași, acolo unde s-a și efectuat referatul de anchetă socială.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată, conform art. 137 alin. 1 C. pr. civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.09.2012 pe rolul Judecătoriei H. sub nr._, reclamantul P. P. a chemat în judecată pe pârâta L. S. Anișoara solicitând instanței să dispună modificarea măsurii privitoare la minora P. P. A., născută la data de 21.10.2001 instituită prin dispozițiile sent. civ. nr. 26/15.01.2007, urmând ca reclamantul să exercite în mod exclusiv autoritatea părintească cu privire la minoră, cu stabilirea locuinței minorei la reclamant și cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat în esență că prin sent. civ. nr. 26/15.01.2007 pronunțată în ds. civil nr._, rămasă definitivă prin dec. civ. nr. 34/06.03.2008, minora a fost încredințată spre creștere și educare pârâtei. Cu toate acestea, minora nu s-a aflat nici un moment în grija mamei deoarece a rămas în continuare la domiciliul său și nici pârâta nu a realizat demer4suri în sensul punerii în executare a hotărârii judecătorești. Mai arată reclamantul că minora este extrem de atașată de el, bucurându-se de afecțiune și de condiții deosebite de creștere și stabilitate.
În drept au fost indicate prev. art. 403 C. civ. și 274 C. pr. civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 02.11.2012 prin serviciul registratură (f. 19) pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a învederat că la momentul la care s-a produs separația în fapt a părților, reclamantul a dat dovadă de o violență exagerată, refuzând categoric să îi permită să ia minora, fapt ce continuă și în prezent. Mai mult decât atât, pârâta menționează că a făcut demersuri de a pune în aplicare dispoziția instanței, dar reclamantul a refuzat să dea curs solicitărilor. De asemenea, minora este atașată de ea și de fratele său, iar comunicarea și afecțiunea dintre copii ar fi în mod grav afectată în condițiile în care aceștia ar fi despărțiți.
Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat ca în cazul admiterii acțiunii să se stabilească în favoarea sa un program de vizitare a minorei (f. 21).
În drept a fost indicate prev. art. 115, 119 C. pr. civ. și 247 C. pr. civ.
În ședința publică din 03.12.2012 (f. 26), instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu 2 martori în cadrul căreia au fost audiați martorii P. V. (f. 37) și R. V. (f. 38) pentru reclamant.
Prin cererea depusă în ședința publică din 14.02.2013 reclamantul a arătat că își modifică acțiunea, solicitând deopotrivă modificarea măsurii stabilite prin sent. civ. nr. 26/15.01.2007 și cu privire la minorul P. P..
Prin întâmpinarea depusă la cererea de modificare a acțiunii (f. 52) pârâta a invocat excepția tardivității cererii și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei H.
La termenul din 11.02.2013 instanța a rămas în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale, conform disp. art. 137 alin. 1 C. pr. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Conform disp. art. 5 C. pr. civ., „cererea se face la instanța domiciliului pârâtului”, prin noțiunea de domiciliu înțelegându-se adresa unde pârâtul locuiește în mod efectiv la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
Reprezentând dreptul comun în materia competenței teritoriale, regula menționată mai sus se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.
Mai mult decât atât, conform disp. art. 159 pct. 3 c. pr. civ., „necompetența teritorială este de ordine publică dacă părțile nu o pot înlătura”.
Or, din interpretarea per a contrario a art. 19 C. pr. civ. (conform căruia părțile pot conveni ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competență teritorială, afară de cazurile prev. de art. 13,14,15 și 16” – iar prezenta cauză nu este o pricină referitoare la bunuri), instanța reține că, în speță, competența teritorială prev. de art. 5 C. pr.civ. are un caracter exclusiv, neputând fi eludată prin voința părților.
Reținând în acest context că domiciliul în fapt al pârâtei-reclamante se află în Iași, instanța constată că excepția invocată este întemeiată și urmează a o admite, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Hîrlău, invocată de către pârâtă .
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. O. M.
Tehn. M. D.
2 ex./18.02.2013
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 310/2013.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 1137/2013.... → |
|---|
