Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 271/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 271/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 2038/239/2012
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
Ședința publică de la 27 februarie 2013
SENTINȚA CIVILĂ NR.271
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. G.
Grefier: E. C.
Pe rol se află judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamantul N. D. G. și pe pârâta C. L. la fam. C. P., autoritate tutelară P. SCOBINȚI, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul asistat de avocat P. Ș., prezentă pârâta, lipsă fiind autoritatea tutelară.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Avocat P., apărătorul reclamantului, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, depune la dosarul cauzei chitanță reprezentând onorariu avocat.
Pârâta, având cuvântul, lasă soluția la aprecierea instanței și arară că nu este de acord ca minorii să meargă la reclamant.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă instanța declară dezbaterile închise rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de 22.11.2012, reclamantul N. D.G., domiciliat în ., jud. Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. L., domiciliată în ., jud. Iași, cu reședința la familia C. P., stabilirea unui program de vizitare și dreptul de a avea legături personale cu minorii N. I.-C., născut la data de 30.06.2003, N. P.-I., născut la data de 29.06.2005 și N. L.-P., născută la data de 17.06.2009. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta din data de 29.06.2000 și până la data de 16.12.2010, când părțile au divorțat prin sentința civilă nr.1224/16.12.2010 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._, prin această hotărâre judecătorească dispunându-se și încredințarea către pârâtă a minorilor N. I.-C., născut la data de 30.06.2003, N. P.-I., născut la data de 29.06.2005 și N. L.-P., născută la data de 17.06.2009. A mai arătat reclamantul că ulterior desfacerii căsătoriei, relațiile dintre acesta și pârâtă au rămas tensionate, pârâta nepermițându-i să viziteze copiii și să contribuie la creșterea și educarea acestora. Totodată, reclamantul a învederat că pârâta este influențată de părinții acesteia, învățându-i pe minori să se înstrăineze de tată, spunându-le lucruri neadevărate cu privire la persoana sa, reclamantul dorind să se implice în mod organizat în viața copiilor, pentru ca aceștia să-l cunoască mai bine și să-și poată da seama cu adevărat despre persoana și comportamentul său.
În continuare, reclamantul a arătat că dorește stabilirea unui program de vizită și dreptul de a avea legături personale cu minorii, după cum urmează: în prima și în cea de-a treia sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10.00-18.00, o săptămână în vacanța de iarnă, 3 zile în vacanța de primăvară și o lună în vacanța de vară, respectiv luna august.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.262 și următ. Din Codul civil, reclamantul solicitând, în dovedire, încuviințarea probei testimoniale și a celei cu înscrisuri, anexând la cererea de chemare în judecată copie de pe sentința civilă nr.1224/16.12.2010 a Judecătoriei H., precum și adeverința e venit nr.200/25.09.2012 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Iași-Punct de lucru H. ( filele 6-9).
Cererea a fost legal timbrată cu axă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei.
Pârâta C. L., legal citată, nu a formulat întâmpinare față de cererea introductivă de instanță.
În baza art.159 ind.1 alin.4 din Codul de pr.civ., instanța a verificat și constatat competența materială și teritorială de a soluționa cauza.
Reclamantul a fost asistat în cursul judecății de d-l avocat P. Ș., cu împuternicire avocațială la fila 4 dosar.
În temeiul dispozițiilor art.167 alin.1 din Codul de pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamant proba testimonială cu martorii N. D. și C. D., depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei ( filele38-39 dosar). De asemenea, din oficiu instanța a dispus efectuarea unui referat de anchetă socială la domiciliul părților, acesta fiind înaintat la dosarul cauzei de către P. Comunei Scobinți și atașat la filele 26-29 dosar.
În cursul judecății, reclamantul și-a precizat cererea, în sensul că stabilirea programului de vizitare și dreptul de a avea legături personale cu minorii să se realizeze la domiciliul său.
Prezentă în fața instanței de judecată la termenul de judecată din data de 30.01.2013, pârâta a învederat că este de acord cu acțiunea, respectiv cu programul de vizită propus de reclamant, dar numai dacă acesta se realizează la domiciliul său, apreciind că minorii ar trebui să meargă la tată atunci când vor mai crește. De asemenea, la interpelarea instanței, pârâta a învederat că nu dorește să propună proba cu martori, depunând însă la dosar o . înscrisuri, respectiv copie de pe sentința civilă nr.1224/16.12.2010 a Judecătoriei H., precum și trei caracterizări a celor trei minori aflați în întreținerea acesteia ( filele 30-37). De asemenea, pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa acesteia.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Conform art. 5 alin. 2 din Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 instanța reține incidența, în speță, a dispozițiilor Noului Cod Civil
În cadrul ocrotirii părintești, deplina egalitate în drepturi a părinților în ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de bază ale Codului Civil, prevăzut de art.483 din Codul civil, care dispune că autoritatea părintească este alcătuită din ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului, aceste drepturi și obligații corelative aparținând, în mod egal, ambilor părinți. Nu trebuie însă pierdut din vedere aspectul că exercitarea drepturilor părintești se realizează exclusiv în interesul copiilor minori, astfel cum prevăd atât dispozițiile art.483 alin.2, cât și prevederile 263 din Codul civil, care consacră în mod expres principiul interesului superior al minorului.
În ceea ce privește dreptul părintelui divorțat de a avea legături personale cu minorul, art.401alin.1 din Codul civil conține o dispoziție de principiu, potrivit căreia părintelui divorțat separat de copilul său prin stabilirea locuinței acestuia la celălalt părinte în urma desfacerii căsătoriei, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar potrivit alineatului 2 al aceluiași text de lege, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, în aplicarea prevederilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul persoanei la respectarea vieții de familie, consacră dreptul părintelui separat de copilul său de a menține legături personale cu minorul care locuiește împreună cu celălalt părinte.
Astfel, în situația în care părintele la care s-a stabilit locuința minorului împiedică pe celălalt părinte în exercitarea drepturilor sale, fie prin interzicerea, fie prin impunerea unui program de vizitare necorespunzător, de natură a reduce păstrarea legăturii cu minorul la un minim care practic o face ineficientă, se pot lua de către instanța de tutelă măsuri adecvate pentru ca părintele separat de copilul său să aibă posibilitatea de a avea legături personale cu acesta în mod firesc. Acest drept urmează a fi exercitat însa în așa fel încât să nu se influențeze negativ dezvoltarea minorului, urmând a se stabili un program prin care sa fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături, astfel cum prevede și art.496 alin.5 din Codul civil.
În cauza de față, instanța reține că din căsătoria părților, încheiată la data de29.07.2000, au rezultat trei copii minori, respectiv N. I. C., născut la data de 30.06.2003, N. P. I., năcut la data de 29.06.2005 și N. L. P., născută la data de 17.06.2009.
Prin sentința civilă nr.1224/16.12.2010, pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._, o dată cu desfacerea căsătoriei părților, cei trei minori au fost încredințați spre creștere și educare mamei lor, C. ( fostă N.) L., astfel cum rezultă din copia sentinței civile sus-menționate, aflate la filele 6-8 dosar.
Astfel cum rezultă din susținerile părților, precum și din referatul de anchetă socială efectuat în cauză de Autoritatea Tutelară P. comunei Scobinți, instanța reține că în prezent cei trei minori locuiesc împreună cu mama lor, pârâta C. L. și cu bunicii materni, la domiciliul acestora din urmă.
De asemenea, instanța reține că reclamantul este obstrucționat în exercitarea dreptului de a avea legături cu minorii, pârâta și părinții acesteia exercitând o influență negativă asupra minorilor prin tendințele sistematice de îndepărtare a acestora de reclamant, pârâta refuzând să permită reclamantului să-i viziteze pe copii, interzicând acestora să vorbească cu tatăl lor.
Astfel, martorul C. D. a învederat că împreună cu reclamantul a mers de mai multe ori la școala la care învață copiii pentru ca acesta din urmă să-i vadă și să vorbească cu ei, ocazie cu care minorii i-au spus că mama le-a interzis să vorbească cu el sau să primească ce le oferă. Totodată, martorul a arătat că i-a auzit pe copii spunând că doresc să vorbească cu tatăl lor, dar nu îndrăznesc întrucât „dacă aude mama îi va bate „( fila 39 dosar)
Având în vedere această situație de fapt, raportată la considerentele expuse mai sus, instanța reține că reclamantul este prejudiciat din punct vedere afectiv și al dreptului de a veghea la creșterea și educarea copiilor săi. Urmează astfel ca realizarea dreptului pe care îl are reclamantul de a păstra legături personale cu minorii – care implică totodată și îndeplinirea obligației legale de a veghea și el la creșterea și educarea copiilor, la învățătură și pregătirea lor profesională – să fie asigurată prin stabilirea unui program de vizitare corespunzător.
Sub acest aspect, instanța constată că reclamantul a solicitat, prin cererea introductivă de instanță, ca exercitarea dreptului său legal de a avea legături personale cu minorii să se realizeze după următorul program: în prima și în cea de-a treia sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10.00-18.00, o săptămână în vacanța de iarnă, 3 zile în vacanța de primăvară și o lună în vacanța de vară, respectiv luna august.
Totodată, instanța observă că pârâta C. L., prezentându-se în fața instanței de judecată la termenul din data de 30.01.2013 a precizat faptul că este de acord cu programul propus de reclamant, dar cu condiția ca exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorii să se realizeze la domiciliul său, și nu al reclamantului, pârâta justificându-și poziția procesuală prin faptul că minorii au o vârstă fragedă, considerând că aceștia ar trebui să meargă la locuința tatălui când vor crește mai mari ( fila 40 dosar).
Astfel, constatând că părțile au căzut de acord asupra programului de vizită solicitat de reclamant, instanța, analizând în concret modalitatea de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorii propusă de acesta, apreciază că acesta corespunde atât interesului superior al minorilor, în prezent în vârstă de 10, 8 și 4 ani, cât și dreptului părintesc al reclamantului, oferind tatălui și celor trei copii posibilitatea de a avea o relație firească, bazată pe afecțiune reciprocă, programul propus fiind apt de a conduce la o apropiere sufletească între tată și copii săi.
În ceea ce privește locul în care urmează a fi exercitat acest drept al reclamantului, instanța observă că părțile se află pe poziții diametral opuse, reclamantul dorind ca minorii să poată veni la domiciliul său, în timp ce pârâta se opune, precizând că este de acord cu programul propus, cu condiția deplasării tatălui la locuința minorilor.
Instanța apreciază, în acest sens, că se impune luarea minorilor la domiciliul reclamantului în timpul programului stabilit, date fiind relațiile tensionate dintre părți, situație ce periclitează realizarea legăturilor sufletești dintre tată și copii, părintelui reclamant trebuind să i se creeze posibilitatea de a avea legături personale cu minorii în mod firesc, fără a se simți stânjenit de prezența celuilalt părinte.
În considerarea acestei soluții, instanța a avut în vedere atât comportamentul necorespunzător al mamei, în sensul încercării sistematice de îndepărtare a copiilor de propriul lor tată, cât și faptul că reclamantul locuiește în condiții decente ( astfel cum rezultă din cuprinsul referatului de anchetă socială –filele 26-29), în aceeași localitate cu pârâta, astfel încât deplasarea minorilor la locuința tatălui nu presupune un efort deosebit pentru aceștia, un factor de oboseală, chiar dacă cei trei copii au vârste fragede, și nici nu este de natură a împiedica programul normal al acestora.
Față de ansamblul acestor considerente, instanța va admite cererea formulată de reclamantul N. D. G. în contradictoriu cu pârâta C. L., cu citarea Autorității Tutelare P. Comunei Scobinți și, în consecință, va încuviința ca reclamantul să aibă legături personale cu minorii N. I.-C., născut la data de 30.06.2003, N. P.-I., născut la data de 29.06.2005 și N. L.-P., născută la data de 17.06.2009 în sensul de a-i lua pe minori la domiciliul său în prima și în cea de-a treia sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10.00-18.00, o săptămână în vacanța de iarnă, 3 zile în vacanța de primăvară și o lună în vacanța de vară, respectiv luna august.
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 din Codul de pr.civ., va obliga pârâta la plata sumei de 508,03 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru, timbru judiciar ( filele 17-18) și onorariu de avocat ( chitanța nr.561/31.10.2012-fila 43).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul N. D.G., domiciliat în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta C. L., domiciliată în ., jud. Iași ,cu citarea Autorității Tutelare P. Comunei Scobinți, jud. Iași, cu citarea Autorității Tutelare P. Scobinți, jud. Iași.
Încuviințează ca reclamantul să aibă legături personale cu minorii N. I.-C., născut la data de 30.06.2003, N. P.-I., născut la data de 29.06.2005 și N. L.-P., născută la data de 17.06.2009, în sensul de a-i lua pe minori la domiciliul său astfel:
-în prima și în cea de-a treia sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10.00-18.00
-o săptămână în vacanța de iarnă
-3 zile în vacanța de primăvară
- o lună în vacanța de vară, respectiv luna august.
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 din Codul de pr.civ., obligă pârâta la plata sumei de 508,03 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat. Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2013.
P., GREFIER,
AMG/EC/5EX
05.03.2013
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 1452/2013.... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 310/2013.... → |
|---|
