Acţiune în constatare. Sentința nr. 735/2013. Judecătoria HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 735/2013 pronunțată de Judecătoria HUNEDOARA la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 796/243/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA HUNEDOARA
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 735/2013
Ședința publică de la 22.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florincaș G.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta M. T. C. în contradictoriu cu pârâtele ., . -SUCURSALA HUNEDOARA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă niciuna din părți, lipsă fiind și mandatara reclamantei, av. H. D. C. și mandatarul pârâtelor av.O. C. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură al instanței, mandatara reclamantei, av. H. D. C. a depus o cerere prin care solicită apelarea cauzei după ora 11,00.
Față de cererea mandatarei reclamantei, av. H. D. C., instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă mandatara reclamantei, av. H. D. C., și av. U. A. A. în substituirea mandatarului pârâtelor av. O. C. F., lipsind reclamanta și mandatarul pârâtelor av. O. C. F..
Mandatara reclamantei, av. H. D. C. depune la dosar convenția de credit nr._/12.12.2007, planuri rambursare credit, act adițional nr.1/28.09.2010 la convenția de credit nr._/12.12.2007, formular pentru aprobarea soluțiilor conform OUG 50 Faza I, cerere prin care reclamanta arată că renunță la judecata acțiunii, privind constatarea clauzelor abuzive din convenția de credit nr._/10.04.2008 și înscris intitulat concluzii scrise, reprezentând precizare de acțiune.
Av. U. A. A. i-a cunoștință de conținutul precizării de acțiune de la dosar.
Instanța acordă cuvântul mandatarilor părților cu privire la probațiune.
Mandatara reclamantei, av. H. D. C. solicită proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Av. U. A. A. solicita încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei.
Mandatara reclamantei, av. H. D. C. arata ca se opune admiterii cererii luării unui interogator reclamantei, întrucât nu este o cerere pertinentă și concludentă cauzei, prin înscrisurile depuse la dosar fiind lămurite toate aspectele.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantă, prin mandatar în conformitate cu art. 167 alin.1 Codul de procedură civilă, considerând-o legală, pertinentă si concludentă soluționării cauzei.
Instanța respinge cererea privind luarea unui interogatoriu reclamantei, întrucât potrivit prev. art. 218 c.pr.civ., nu se pot obține lămuriri suplimentare care să poată duce la dezlegarea pricinii.
Analizând întrebările din cuprinsul interogatoriului, raportat la celelalte înscrisuri depuse la dosar și obiectul cauzei, instanța respinge cererea, concluzionând că nu este concludentă și utilă cauzei proba cu interogatoriu, și nu ajută la dezlegarea pricinii.
Mandatara reclamantei, av. H. D. C. arată că nu mai formulează alte cereri, nu mai are alte probe de propus și solicită cuvântul în fond.
Av. U. A. A. arată, de asemenea, că nu mai formulează alte cereri, nu mai are alte probe de propus și solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât pe excepția prescripției dreptului reclamantei de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc pentru perioada decembrie 2007 – 13.02.2010 privind convenția de credit nr._/12.12.2007, cât și asupra fondului cauzei.
Av. U. A. A. solicită admiterea excepției prescripției dreptului reclamantei de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc pentru perioada decembrie 2007 – 13.02.2010 privind convenția de credit nr._/12.12.2007, pentru motivele arătate în întâmpinare.
Mandatara reclamantei, av. H. D. C. solicită admiterea excepției prescripției dreptului reclamantei de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc pentru perioada decembrie 2007 – 13.02.2010 privind convenția de credit nr._/12.12.2007
Pe fondul cauzei, av. H. D. C. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și ulterior precizată.
Solicită instanței să ia act de renunțarea reclamantei la judecata cererii formulata împotriva pârâtelor, având ca obiect constatarea clauzelor abuzive din convenția de credit nr._/10.04.2008.
Cu cheltuieli de judecata, depune chitanța nr._/22.04.2013 în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Av. U. A. A. solicită, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
Solicită instanței să ia act de renunțarea reclamantei la judecata cererii formulata împotriva pârâtelor, având ca obiect constatarea clauzelor abuzive din convenția de credit nr._/10.04.2008.
Nu solicită cheltuieli de judecata.
În temeiul art. 150 C. proc. civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORIA
asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr._ reclamanta M. T. C. în contradictoriu cu pârâtele . București și . - Sucursala Hunedoara, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate, în principal nulitatea parțială a convenției de credit nr._/12.12.2007 și a actului adițional nr.1/28.09.2010 la convenția de credit_/12.12.2007, a convenției de credit nr._/10.04.2008 și a actului adițional nr.1/28.09.2010 la convenția de credit_/10.04.2008 cu privire la clauza privind comisionul de risc prevăzută în condițiile speciale ale convenției, precum și a comisionului de risc transformat în comision de administrare.
Să dispună restituirea comisionului de risc și ulterior transformat în comision de administrare calculat de la data de 27.12.2007, respectiv 25.04.2008 până la data rambursării integrale la care să se adauge dobânda legală calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective. Valoarea totală a comisionului de risc și a comisionului de administrare calculată de la începutul planului de rambursare credit, valoare care va fi calculată/reactualizată în continuare până la data rambursării integrale.
Să dispună eliminarea clauzele abuzive din convenția de credit nr._/12.12.2007 și din actul adițional nr.1/28.09.2010 la convenția de credit_/12.12.2007, din convenția de credit nr._/10.04.2008 și din actul adițional nr.1/28.09.2010 la convenția de credit_/10.04.2008 referitoare la comisionul de risc si la comisionul de administrare credit.
În subsidiar solicită să se dispună restituirea sumei care a fost achitată cu titlu de comision de risc redenumit comision de administrare în ultimii 3 ani și în continuare până la data înlăturării clauzei abuzive din contract privind comisionul de risc redenumit comision de administrare și achitării integrale a debitului.
Să se desființeze planul de rambursare credit, în ceea ce privește clauzele menționate anterior.
Reclamanta solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că prin aceste clauze contractuale, banca creează in detrimentul său si contrar cerințelor bunei credințe, care trebuie sa guverneze raporturile dintre părți, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților, în sensul că banca în mod unilateral a introdus prin actul adițional comisionul de administrare de credit, aplicat la soldul creditului, plătibil la scadenta, întrucât D. reprezintă costurile totale ale creditului, criterii care rămân la latitudinea băncii.
Reclamanta susțin că riscul se referă la un eveniment a cărui producere are caracter virtual, potențial în viitor, nu actual, iar acoperirea lui în bani este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Din acest motiv, garantarea unei obligații de plată se face prin constituirea unor mijloace de garanție, nu prin perceperea unor comisioane, iar riscurile se evaluează în mod individual, în funcție de situația fiecărui debitor în parte.
Reclamanta mai înfățișează că a garantat împrumutul acordat de bancă, cu garanții reale imobiliare care depășesc valoarea creditului, iar perceperea unui comision de risc este ilicită și necuvenită. Mai arată că, deprecierea garanției afectează atât patrimoniul împrumutatului cât și urmașilor săi.
În ceea ce privește comisionul de administrare prevăzut în actele adiționale consideră reclamanta că acesta a înlocuit comisionul de risc și a fost redenumit comision de administrare, fapt nelegal întrucât prin Ordonanța nr.50/2010 se stipulează în mod expres că nu pot fi introduse alte comisioane. În raportările la Biroul de Credit pârâta nu a menționat termenul comision de risc și nu a raportat contravaloarea lui la rubrica ,, valoarea lunară programată’’ până în luna octombrie 2010.
În concluzie, susține reclamanta că termenul comision de risc apare numai în convențiile de credit în timp ce în evidențele contabile ale pârâtei dispare ca identitate fiind diluat în rata efectivă a dobânzii, amânat și recunoscut ca o ajustare a veniturilor din dobânzi astfel încât, nu reprezintă nici un comision clar, nici o dobândă clară ci este o dobândă mascată și deghizată.
Totodată se arata ca sunt incidente in cauza prevederile legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive si anexa la lege.
Menționează reclamanta că, în convenția încheiată ,,comisionul de risc’’ a fost incomplet și insuficient definit, atâta timp cât banca s-a limitat a stabili că reprezintă o sumă care se percepe lunar, procentual la soldul creditului, pentru punerea la dispoziție a creditului.
În continuare reclamanta arată că, riscurile pe care banca și le-a asumat pe perioada derulării contractului sunt de fapt asigurate încă de la început, împrejurare în care nu se mai justifică perceperea unui comision lunar în acest sens.
Au mai înfățișat reclamanta că potrivit art.1092 C.civ ,, orice plată presupune o datorie’’, iar în situația în care obligația de plată este desființată, dar plata a fost efectuată, ea nu este valabil făcută fiind lipsită de cauză.
Reclamanta mai arată că, în ceea ce privește dobânda legală pe care a solicitat-o, legea prezumă în cazul neexecutării unei obligații ce are ca obiect o sumă de bani, ca lipsa de folosință a acesteia provoacă debitorului un prejudiciu.
Văzând prev. art.948,art.968, art.966 C.Civil și potrivit art. 14 din Legea nr.193/2000, consideră reclamanta că, contractul și actele adiționale au fost încheiate având în conținutul lor clauze ilicite fapt ce atrage nulitatea absolută a acestora.
Chiar si directiva europeană nr.48/23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori, prevede ca băncile trebuie sa respecte legislația europeană și națională în domeniul protecției consumatorilor care conține norme imperative obligând băncile la o anumită conduită echitabilă față de consumatori.
In probațiune reclamanta a depus înscrisuri: confirmare de primire (f.6), act adițional nr.1/28.09.2010 (f.7), act adițional nr.1/28.09.2010 la convenția de credit_/10.04.2008 (f.16), plan de rambursare (f.25), notificare (f.14) convenția de credit nr._/12.12.2007(f.67).
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 15 lit. j din legea 146/1997 si art. 1 alin 2 din OG 32/1995.
Pârâta ..A. a depus întâmpinare (f.60), prin care solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca nefondată.
În ceea ce privește susținerea reclamanților cu privire la contractul de credit, ca fiind unul de adeziune si a faptului că clauzele acestuia nu puteau fi negociate, susține parata că aceasta a dat dovada de buna credința si a transmis reclamantei un act adițional de implementare a dispozițiilor OUG 50/2010. De asemenea, pârâta a introdus în contractul de credit art. 13.1, care prevede faptul că „la cererea împrumutatului, banca poate aproba modificarea clauzelor convenției”, deci în cazul în care împrumutații ar fi dorit modificarea anumitor clauze contractuale, ar fi putut solicita băncii acest lucru, caz în care s-ar fi încheiat un act adițional.
Reclamanta nu a făcut această dovada, dar a solicitat instanței de judecată, nu modificarea clauzelor contractuale ci eliminarea acestora în totalitate.
In ceea ce privește clauzele prev. la pct. 5 lit.”a” din condiții speciale, art. 3.5 din Condițiile generale, susține parata ca nici acestea nu sunt abuzive, reclamanta cunoscându-le si acceptându-le la încheierea contractului. Mai arată că acest comision de risc este parte integrantă a D., iar atâta timp cât aceștia au fost de acord cu dobânda anuala efectiva, este evident că au fost de acord si cu acest comision de risc, care este un cost al creditului.
Clauzele referitoare la comisionul de risc sunt clar precizate și sunt dimensionate în funcție de valori concrete, verificabile la soldul creditului.
Susține pârâta că nu și-a asigurat excesiv riscul la care se supune prin perceperea unei sume de bani lunar, deșii împrumutul este acordat în CHF și este ipotecar, deoarece orice monedă și orice activ sunt supuse riscului devalorizării într-o perioadă de 300 de luni.
Buna credință a societății pârâte rezultă și din faptul că reclamanta nu au putut face dovada că acest comision de risc ar fi suferit modificări pe perioada de derulare a contractului, așa încât acesta are valoarea avută în vedere de reclamante la semnarea contractului, atunci când au fost de acord cu o dobândă anuală efectivă.
Comisionul de risc este parte componentă a prețului, lucru care evident ar conduce la aplicarea art.4 a Directivei europene nr.93/13/CEE, directivă care a exclus prețul contractului de la caracterul controlului abuziv, lucru întărit de faptul că, comisionul de risc este parte integrantă a D..
Prin urmare, apreciază pârâta că în cauză în lipsa dovedirii unei eventuale vicieri a consimțământului reclamantei, la data încheierii Convenției, trebuie aplicat principiul prev. de art. 969 C. civil, potrivit căruia convențiile legal făcute, au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună credință.
În ceea ce privește constatarea cauzelor abuzive din actul adițional susține pârâta că este nefondată.
Ulterior apariției OUG nr.50/2010, pârâta a procedat la modificarea contractelor de credit, astfel încât ele să fie în concordanță cu dispozițiile noii norme, reclamantele fiind notificate cu privire la modificarea Convenției de credit pe care au semnat-o, astfel încât aceasta să aibă conținutul dorit de legiuitor.
Potrivit art.36 alin.1 din OUG nr.50/2010, pentru creditul acordat, creditorul poate percepe un comision de administrare credit, iar conform art.3, în cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
Apreciază pârâta că, clauza privind introducerea unui comision de administrare în cuprinsul unui contract de credit nu poate fi considerată una abuzivă, și este absolut firesc ca acest comision să rămână valabil, atâta timp cât acesta face parte din costul total al creditului, adică din D..
De asemenea solicita instanței în primul rând, să pună în vedere reclamanților să-si precizeze acțiunea, indicând exact sumele pe care le solicită.
În al doilea rând solicită să se respingă acest capăt de cerere ca nefondat, iar în subsidiar în cazul în care se consideră că reclamantele sunt îndreptățite la restituirea unor sume reprezentând comision de risc/administrare, invoca excepția prescripției, susținând că, au trecut mai mult de 3 ani de la data la care sumele puteau fi solicitate de către reclamante.
În drept au fost invocate Legea 193/2000, Directiva 93/13/CEE.
Instanța a încuviințat parților proba cu înscrisurile depuse.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pe excepție:
Potrivit art. 137 alin.1 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului reclamantei de a solicita restituirea sumelor achitate pentru perioada decembrie 2007 – 13.02.2010 în ce privește convenția de credit nr._/12.12.2007 .
Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 – privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Potrivit disp. art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul prescripției este de 3 ani.
De asemenea, conform art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar conform art. 12 din același decret, în cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Normele care reglementează prescripția extinctivă sunt imperative, iar instituția prescripției extinctive este de ordine publică.
În speță, reclamanta solicită obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute cu titlu de comision de risc începând cu data de 27.12.2007 până la data înlăturării clauzelor abuzive din contracte și data achitării integrale a debitului.
Termenul de prescripție a dreptului la acțiune al reclamantei pentru sumele plătite în luna decembrie 2007 s-a născut în decembrie 2007 și s-a împlinit în luna decembrie 2010, pentru sumele plătite în luna ianuarie 2008 s-a născut în luna ianuarie 2008 și s-a împlinit în luna ianuarie 2011, pentru sumele plătite în luna februarie 2008 s-a născut în februarie 2008 și s-a împlinit în luna februarie 2011plătite în luna martie 2008 s-a născut în martie 2008 și s-a împlinit în luna martie 2011,pentru sumele plătite în luna aprilie 2008 s-a născut în aprilie 2008 și s-a împlinit în luna aprilie 2011, pentru sumele plătite în luna mai 2008 s-a născut în mai 2008 și s-a împlinit în luna mai 2011, pentru sumele plătite în luna iunie 2008 s-a născut în iunie 2008 și s-a împlinit în luna iunie 2011, pentru sumele plătite în luna iulie 2008 s-a născut în iulie 2008 și s-a împlinit în luna iulie 2011, pentru sumele plătite în luna august 2008 s-a născut în august 2008 și s-a împlinit în luna august 2011, pentru sumele plătite în luna septembrie 2008 s-a născut în septembrie 2008 și s-a împlinit în luna septembrie 2011, pentru sumele plătite în luna octombrie 2008 s-a născut în octombrie 2008 și s-a împlinit în luna octombrie 2011, pentru sumele plătite în luna noiembrie 2008 s-a născut în noiembrie 2008 și s-a împlinit în luna noiembrie 2011, pentru sumele plătite în luna decembrie 2008 s-a născut în decembrie 2008 și s-a împlinit în luna decembrie 2011, pentru sumele plătite în luna ianuarie 2009 s-a născut în luna ianuarie 2009 și s-a împlinit în luna ianuarie 2012, pentru sumele plătite în luna februarie 2009 s-a născut în luna februarie 2009 și s-a împlinit în luna februarie 2012, pentru sumele plătite în luna martie 2009 s-a născut în luna martie 2009 și s-a împlinit în luna martie 2012, pentru sumele plătite în luna aprilie 2009 s-a născut dreptul la acțiune la în luna aprilie 2009 și s-a împlinit în luna aprilie 2012, pentru sumele plătite în luna mai 2009 s-a născut în luna mai 2009 și s-a împlinit în luna mai 2012, pentru sumele plătite în luna iunie 2009 s-a născut în luna iunie 2009 și s-a împlinit în luna iunie 2012, pentru sumele plătite în luna iulie 2009 s-a născut în luna iulie 2009 și s-a împlinit în luna iulie 2012, pentru sumele plătite în luna august 2009 s-a născut în luna august 2009 și s-a împlinit în luna august 2012, pentru sumele plătite până în luna de septembrie 2009 s-a născut în luna de septembrie 2009 și s-a împlinit în luna de septembrie 2012, pentru sumele plătite până în luna de octombrie 2009 s-a născut în luna de octombrie 2009 și s-a împlinit în luna de octombrie 2012, pentru sumele plătite până în luna de noiembrie 2009 s-a născut în luna de noiembrie 2009 și s-a împlinit în luna de noiembrie 2012, pentru sumele plătite în luna decembrie 2009 s-a născut în luna de decembrie 2009 și s-a împlinit în luna de decembrie 2012, pentru sumele plătite în luna ianuarie 2010 s-a născut în luna de ianuarie 2010 și s-a împlinit în luna ianuarie 2013, pentru sumele plătite până la data de 13.02.2010 s-a născut în data de 13.02.2010 și s-a împlinit în data de 13.02.2013.
Cererea a fost introdusă la Judecătoria Hunedoara la data de 14.02.2013, deci după împlinirea termenului de prescripție calculat de la data plăților efectuate la care am făcut referire mai sus, respectiv pentru perioada decembrie 2007 – 13.02.2010, nu s-a făcut dovada suspendării sau întreruperii cursului prescripției, potrivit legii.
Pentru aceste considerente instanța, în baza art. 1 alin. 1 din Decretul 167/1958, urmează a admite excepția prescripției dreptului la acțiune, va constata că sunt prescrise sumele solicitate de reclamantă reprezentând comision de risc/administrare pentru perioada decembrie 2007 – 13.02.2010 privind convenția de credit nr._/12.12.2007, pe cale de consecință va respinge cererea având ca obiect aceste pretenții, ca fiind prescrisă.
Pe fond:
Reclamanta M. T. C., a încheiat cu .- Sucursala Hunedoara, convenția de credit nr._/12.12.2007 prin care a contractat un împrumut in valoare de_ CHF, care urma a fi rambursat în 286 luni, de la data încheierii convenției (f.67) .
Văzând actul adițional nr.1/28.09.2010 la convenția de credit nr._/12.12.2007 (f.7) rezulta că a fost semnat de reclamantă, astfel ca aceasta si-a dat acordul privind modificarea clauzelor contractuale.
Analizând clauzele contractuale considerate de către reclamantă ca fiind abuzive ,instanța reține că la pct. 5 lit. „a” din secțiunea Condiții Speciale si la pct. 3.5 din Condițiile Generale a fost stabilit un comision de risc de 0,22% aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar in zilele de scadența, pe toata perioada de derulare a convenției de credit.
Prevederile legale instituite de către codul civil in cuprinsul art. 969 conferă putere de lege contractelor legal făcute, ceea ce înseamnă ca legea recunoaște forța deplina doar in cazul contractelor care au fost legal întocmite si semnate.
Potrivit art. 948 cod civ, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil si liber exprimat al parții care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.
Conform art. 968 cod civ, cauza este nelicita atunci când este prohibita de legi si atunci când este contrara bunelor moravuri si ordinii publice.
In cazul de fata cauza contractului sinalagmatic încheiat intre parți cuprinde doua componente si este diferita pentru fiecare contractant. Pentru bancă, scopul proxim, imediat este reprezentat de restituirea creditului, iar scopul mediat, motivul determinant al încheierii contractului este obținerea de profit. Pentru împrumutați scopul imediat îl constituie obținerea unei sume de bani, iar scopul mediat este folosirea acestora in interes personal cum este menționat la art. 1 lit. a din contract.
Una din condițiile de valabilitate a cauzei este aceea de a fi licita si morala.
Conform art. 966 cod civ, obligația nelicita nu poate avea nici un efect, iar art. 968 cod civ. stabilește „cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrara bunelor moravuri si ordinii publice.” Potrivit art. 14 din legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte care au fost încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi, au dreptul de a se adresa organelor judecătorești in conformitate cu prev. Codului civil si ale codului de procedura civila. In concluzie, încheierea unui contract cu încălcarea prev. legii 193/2000, face ca acel contract sa aibă o cauză ilicită, ceea ce atrage nulitatea absoluta a contractului.
Analizând clauzele contractuale invocate de către reclamantă, raportat la considerentele de drept dezvoltate anterior, instanța constata ca scopul mediat al încheierii contractului din punctul de vedere al băncii îl reprezintă obținerea de profit, banca urmărind aceasta finalitate chiar cu riscul nerespectării legii. Astfel contractul de credit in cauza a fost transformat in mod tacit de banca . adeziune, deoarece a constat ., ale cărui clauze nu au putut fi negociate de către reclamante, întregul contract fiind impus in forma respectiva de banca.
Conform prev art. 4 din legea 193/2000 prin care a fost transpusa Directiva 84/450/CE, o clauza contractuala care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Împrejurarea ca anumite aspecte ale contractului sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicare legii pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a acestuia evidențiază ca a fost prestabilit unilateral de către comerciant, iar daca acesta pretinde ca o clauza a fost negociata este sarcina sa să prezinte probe in acest sens. In cauza dedusa judecații nu s-a făcut dovada ca respectivele clauze invocate in acțiune ar fi fost negociate de către banca împreuna cu clienții, iar faptul ca ambele parți au cunoscut la data semnării întinderea obligațiilor cuprinse in contract, nu înseamnă ca respectivul contract a fost negociat, din moment ce clientul nu a avut posibilitatea de a modifica prin negociere anumite clauze.
Motivul perceperii comisionului de risc/administrare precizat in contract ar trebui sa descrie o situație clara, previzibila, care sa dea posibilitatea consumatorului sa anticipeze situația respectiva și în consecința să adopte o conduită corespunzătoare, eventual să preîntâmpine o situație care îl poate prejudicia. Clauza trebuie sa fie astfel formulata încât consumatorul sa poată anticipa daca o anumita situație intervine, o anumita consecință se produce, necesitatea fiind evidentă si in cazul apariției unui litigiu, întrucât părțile si inclusiv instanța nu vor putea stabili adevărul. Este evident ca un motiv întemeiat poate fi considerat doar unul care sa fie apreciat la fel, in mod obiectiv de către orice persoana, condiții care nu sunt îndeplinite nici măcar formal de către banca .
In ceea ce privește comisionul de risc prevăzut la pct. 5 lit. a si pct. 3.5 din contract, s-a stabilit ca pentru creditul acordat se va aplica un comision de risc in valoare de 0,22 % pe an, clauze care prin raportare la prev legii 193/2000 apar ca abuzive din următoarele considerente:
Comisionul de risc este incomplet și insuficient definit, banca limitându-se la a stabili ca reprezintă o suma care se percepe lunar, procentual la soldul creditului, pentru punerea la dispoziție a creditului. Nici in condițiile generale la pct. 3.5 nu se realizează o definire mai clara a acestui comision. Nu se prevede astfel criteriul in funcție de care se stabilește valoarea procentuala a comisionului, care este necesitatea practica a perceperii acestei sume lunar, având in vedere ca suma reprezentând credit a fost pusa la dispoziție, integral, o singura data. In plus nu sunt identificate riscurile pe care banca și le asumă si care in consecința ar trebui sa le suporte, daca aceste riscuri sunt continue, daca au caracter de permanență, sau pot apare numai in anumite situații, care sunt aceste situații si criteriile de evaluare a lor. Pe de alta parte creditele sunt prevăzute cu garanție reala imobiliara, dublata de o polița de asigurare cesionata in favoarea băncii, astfel ca din punct de vedere al riscului de neplata banca este garantata mai mult decât satisfăcător, având in vedere ca imobilele aduse in garanție au fost evaluate la o valoare peste suma primita de debitori.
Totodată pentru punerea la dispoziție a sumei de bani si utilizarea acesteia de către debitori banca percepe dobânda, lunar pana la rambursare, alături de dobânda curenta fiind prevăzute si o . dobânzi penalizatoare si alte comisioane, menționate în condițiile generale ale convenției la secțiunile 3 „costuri”, secțiunea 4- plăți, secțiunea 5 – plăți efectuate cu întârziere, secțiunea 6- rambursări anticipate, secțiunea 7 –obligațiile părților, secțiunea 8-scadența anticipată, secțiunea 9-garanții, secțiunea 10 - costuri suplimentare.
Prin urmare se constata ca riscurile pe care banca si le asumă pe perioada derulării contractului sunt de fapt asigurate încă de la început, in aceste condiții putându-se chiar aprecia ca nu exista riscuri in sarcina băncii, astfel ca nu se justifica nici perceperea unui comision in acest sens. Eventualele costuri pe care banca le suporta pentru procurarea sumelor si punerea la dispoziție a acestora către clienți, sunt elemente exterioare contractului si au legătura cu obiectul de activitate al societății, iar nu cu derularea contractului de împrumut.
Conform principiului bunei credințe care trebuie să cârmuiască convențiile legal făcute între părți, un risc în derularea unei convenții trebuie asumat de fiecare dintre participanții la raportul juridic si trebuie sa fie suportat in același mod de ambele parți, ori in situația de fata se constata ca toate riscurile sunt suportate de către debitori. A nu se pierde din vedere aspectul ca si debitorii își asuma o . riscuri pe perioada derulării contractului, care nu sunt suportate de banca, acestea fiind tot in sarcina lor. Echitatea si echilibrul contractual al parților nu sunt astfel corect reprezentate in cadrul acestor contracte de credit, fiind reținute in sarcina debitorilor o . costuri, intre care si comisionul de risc, pentru care nu exista o definiție clara si o justificare legitima si corecta, creându-se astfel un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, sub aspectul expres al riscurilor potențiale asumate de acesta în acordarea creditului.
Chiar și directiva europeană în această materie nr. 48/2008 din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori, prevede că băncile trebuie să respecte legislația europeană și națională în domeniul protecției consumatorilor, care conține norme imperative, obligând băncile la o anumită conduită prudentă, diligentă și oarecum prietenoasă, evident, în limitele legii, față de consumatori, evitându-se orice fel de diferende și litigii potențiale.
Așa fiind, de regulă, în contractele de credit bancar cu consumatorii împrumutați, nu doar banca este cea care are drepturi, consumatorul împrumutat persoană fizică având doar obligații, ci fiecare dintre părți are drepturi și obligații corelative, iar corolarul drepturilor băncii nu îl mai reprezintă, în mod necesar și sine qua non, obligațiile debitorului, persoană fizică.
Consumator are drepturi legale și contractuale de sine stătătoare, inclusiv, între altele, dreptul de a negocia clauzele contractului de credit bancar, ținându-se cont de prevederile legale imperative, care apără interesele consumatorilor.
Art. 6 din legea 193/2000 prevede următoarele: clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua. Acest articol nu reprezintă altceva decât transpunerea efectelor nulității absolute in legea 193/2000, deoarece nulitatea reprezintă o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila.
Deoarece art. 14 din legea 193/2000 face trimitere la codul civil si la codul de procedarea civila, instanța apreciază ca in cauza cererea reclamantelor este întemeiata existând un caz de nulitate absoluta parțială, care este dat de caracterul abuziv al unor clauze contractuale ce se sancționează cu desființarea acelor clauze si restituirea prestațiilor efectuate.
La judecarea cauzei se va avea in vedere si interpretarea pe care a dat-o CJCE articolului 6 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, articol ce a fost transpus de art. 6 din legea 193/2000. astfel in cauza C-243/08 (Pannon GSM Zrt vs E. Sustine G.) si cauza C-240/98 (Murciano Quintero), Curtea a stabilit ca art. 6 trebuie interpretat in sensul ca o clauza contractuala abuziva nu creează obligații pentru consumator si nu este necesar ca respectivul consumator sa fi contestat in prealabil cu succes o astfel de clauza. Instanța naționala are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze de îndată ce dispune de elementele de drept si de fapt necesare, iar atunci când considera ca o astfel de clauza este abuziva nu o aplica.
F. de toate argumentele expuse instanța apreciază ca banca prin includerea clauzelor invocate de reclamantă in cuprinsul contractului de credit încheiat cu aceastea, au fost încălcate prev legii 193/2000, clauzele respective fiind lovite de nulitate absoluta.
Nulitatea lipsește de cauza juridica in mod retroactiv obligația de achitare a sumei reprezentând comisionul de risc. De fapt aceste sume reprezintă o plata nedatorata, care stă ca temei al restituirii prestațiilor bănești. Contractul încheiat intre parți nu este un contract cu executare succesiva ci un contract încheiat uno ictu. Astfel parata si-a executat dintr-o data si imediat, obligația de a pune la dispoziția reclamanților suma solicitata, acestora revenindu-le obligația corelativa de a restitui suma la termenele scadente convenite. Aceasta modalitate convenționala de rambursare nu schimba natura juridica a contractului si nici a obligației de restituire – înțelegând prin aceasta o plata in accepțiunea art. 1092 cod civil, ca executare voluntara a unei obligații. In privința invocării de către parata a imposibilității uneia dintre parți de a returna folosința asigurata de cealaltă parte, instanța constata ca echivalentul folosinței este reprezentat de dobânda si nu de comisionul de risc sau administrare.
Susținerea pârâtelor ca art. 4 al directivei 93/13/CEE a exclus prețul contractului de la controlul caracterului abuziv nu este fondata, întrucât comisionul de risc nu face parte din prețul contractului. Banca avea obligația de a-si constitui provizioane de risc de credit conf. art. 11 din Regulamentul BNR nr. 5/2002, care se va realiza prin includerea pe cheltuieli a sumei reprezentând nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit. Având in vedere ca aceste provizioane sunt incluse pe cheltuieli, ele cad in sarcina băncii, ele nu constituie venituri si nu pot fi percepute de la împrumutat. Din punct de vedere fiscal provizioanele sunt deductibile la calculul profitului impozabil, iar unitățile financiare au posibilitatea sa suporte astfel de provizioane si implicit eventualele pierderi, pentru care s-a realizat constituirea lor, nefiind justificata încasare de sume cu aceeași destinație de la împrumutați, ( art. 22 pct. 1 lit. d din legea 571/2003). In plus parata avea si posibilitatea de a încheia un contract de asigurare a creditului, dar in pofida acestor posibilități, parata a preferat sa transfere toate riscurile in sarcina clientului, cu toate ca din punctul de vedere al acestuia riscurile erau acoperite încă de la semnare, prin garanție imobiliara si contract de asigurare cesionat băncii.
Chiar si in situația in care s-ar considera ca acest comision este parte componenta a prețului, el nu este supus excepției prev de art. 4 din directivă din moment ce nu este prevăzut clar si inteligibil in cuprinsul contractului.
In concluzie, instanța reținând aplicabilitatea prevederilor legale mai sus menționate, va admite în parte acțiunea formulata de reclamantă si in consecință se va constata nulitatea absoluta parțiala a convenției de credit nr._/12.12.2007 încheiată între părți în privința următoarelor clauze care vor fi desființate:
- pct. 5 lit. a) „comisionul de risc” din „Condițiile speciale” ale convenției
- pct. 3.5 „comisionul de risc” din Secțiunea 3 a Condițiilor Generale
Va constată nulitatea absoluta a clauzele cuprinse în actul adițional nr.1/28.09.2010 la convenția de credit nr._/12.12.2007 (f.7), privind:
- art.3 pct.5.1 lit.b,, comision de administrare credit”,
Totodată se va desființa si „planul de rambursare credit” in ceea ce privește clauzele menționate.
Pe cale de consecința se va dispune obligarea paratelor sa plătească reclamantei sumele achitate de aceasta cu titlu de comision de risc/administrare începând cu data de 14.02.2010 si pana la anularea clauzelor din convenții și actele adiționale, sume care vor fi calculate si individualizate in raport de plățile efectuate. Totodată va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei dobânda legală aferentă întregului debit datorat, începând cu data introducerii acțiunii 14.02.2013 și până la achitarea lui integrală și efectivă.
Pentru termenul de judecată din 22.04.2013, reclamanta a depus prin mandatar o cerere prin care arată că renunță la judecata acțiunii, privind constatarea clauzelor abuzive din convenția de credit nr._/10.04.2008.
Având în vedere cererea de renunțare la judecată formulată de reclamantă, in temeiul art.246 C.proc.civ, instanța va lua act de renunțarea acesteia la judecata cererii formulata împotriva pârâtelor, având ca obiect constatarea clauzelor abuzive din convenția de credit nr._/10.04.2008.
Potrivit art. 274 cod. proc. civ, se va retine culpa procesuală a paratelor si vor fi obligate acestea sa achite reclamantei suma de 2000 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariul avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului reclamantei de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc pentru perioada decembrie 2007 – 13.02.2010 privind convenția de credit nr._/12.12.2007 și constată că sunt prescrise pretențiile reclamantei, reprezentând comision de risc/administrare pentru perioada decembrie 2007 – 13.02.2010 privind convenția de credit nr._/12.12.2007 și pe cale de consecință respinge cererea având ca obiect aceste pretenții, ca fiind prescrisă.
Admite în parte acțiunea formulată de și precizată reclamanta M. T. C. cu domiciliul procesual ales în Hunedoara, ., județul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtele ., cu sediul în București sector 2, Soseaua P., nr.42, . 10, și . - Sucursala Hunedoara, cu sediul in Hunedoara, ., . Hunedoara, și în consecință:
Constată nulitatea absoluta parțiala a convenției de credit nr._/12.12.2007 încheiată între părți în privința următoarelor clauze:
- pct. 5 lit. a) „comisionul de risc” din „Condițiile speciale” ale convenției
- pct. 3.5 „comisionul de risc” din Secțiunea 3 a Condițiilor Generale
Constată nulitatea absoluta a clauzele cuprinse în actul adițional nr.1/28.09.2010 la convenția de credit nr._/12.12.2007, privind:
- art.3 pct.5.1 lit.b,, comision de administrare credit”,
Desființează clauzele contractuale menționate mai sus.
Desființează „planul de rambursare credit” in ceea ce privește clauzele menționate.
Obliga paratele sa plătească reclamantei sumele achitate de aceasta cu titlu de comision de risc/administrare începând cu data de 14.02.2010 si pana la anularea clauzelor, sume care vor fi calculate si individualizate in raport de plățile efectuate.
Obligă pe pârâte să plătească reclamantei dobânda legală aferentă întregului debit datorat, începând cu data introducerii acțiunii 14.02.2013 și până la achitarea lui integrală și efectivă.
Respinge în rest cererea.
În temeiul art.246 C.proc.civ, instanța ia act de renunțarea reclamantei la judecata cererii formulata împotriva pârâtelor, având ca obiect constatarea clauzelor abuzive din convenția de credit nr._/10.04.2008.
Obliga paratele, in solidar, să achite reclamantei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
FLORINCAȘ G. M. M.
Red. F.G/25.04.2013
Thred. M.M/26.04.2013/5ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1907/2013. Judecătoria HUNEDOARA | Pretenţii. Sentința nr. 1450/2013. Judecătoria HUNEDOARA → |
|---|
