Plângere contravenţională. Sentința nr. 372/2016. Judecătoria HUŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 372/2016 pronunțată de Judecătoria HUŞI la data de 19-05-2016 în dosarul nr. 372/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDHUS:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA HUȘI – JUDETUL V.
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 372/2016
Ședința publică de la 19 Mai 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier T. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . cu sediul social in ., jud. V. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE V., cu sediul in mun. V., ..1, judetul V., având ca obiect plângere contravențională P.V.. nr._/25.01.2016 încheiat de I.P.J.V.
La apelul nominal făcut azi la pronuntare, au lipsit partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul ca dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in sedinta publica din 06 mai 2016, fiind consemnate in incheierea din acea zi, care face parte integranta din prezenta hotarare si cand, din lipsa de timp pentru deliberare, instanta a amanat pronuntarea pentru azi, 19.05.2016.
Deliberand, instanta da urmatoarea sentinta:
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță la data 27.01.2016 la nr._, petenta S.C. C. A. S.R.L., reprezentată legal de A. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., a solicitat înlocuirea cu avertisment a sancțiunii amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 15.01.2016.
În motivarea cererii petenta a arătat că a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 2000 de lei pe motiv că, la controlul efectuat de reprezentanții intimatului la sediul său din localitatea Râșești, jud. V., la data de 15.01.2016, s-a constatat că societatea nu avea nicio formă de asigurare contra efracției.
Petenta a precizat că volumul vânzărilor la magazinul controlat de agenții constatatori sunt destul de mici și nu i-au permis achiziționarea unui sistem de alarmă ori a unui sistem de supraveghere video până la data constatării faptei.
Petenta a menționat în plângere că își ia angajamentul ca, în termenul cel mai scurt să contacteze o firmă specializată și să instaleze un sistem de alarmă, însă amenda de 2000 de lei îi taie posibilitățile financiare.
Pentru aceste motive, petenta a solicitat reanalizarea de către instanță a pericolului social al faptei reținute în sarcina sa și înlocuirea sancțiunii amenzii de 2000 de lei cu avertismentul.
Petenta și-a întemeiat în drept plângerea pe dispozițiile art. 31 și urm. din O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar înscrisuri.
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță, dar a depus întâmpinare, în care a solicitat respingerea plângerii formulate de petentă ca neîntemeiată, arătând că procesul – verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic încheiat, iar fapta reținută în sarcina petentei corespunde realității.
Intimatul a arătat că petenta și-a recunoscut fapta în plângerea adresată instanței, firma a fost înființată în anul 2008, potrivit C.U.I. din data de 29.08.2008, iar certificatul de înregistrare depus de petentă a fost eliberat la data de 12.05.2015. Prin urmare, intimata consideră că petenta a avut suficient timp la dispoziție pentru a lua măsurile necesare asigurării pazei la punctul de lucru, iar sancțiunea amenzii a fost aplicată în mod legal și justificat, avertismentul fiind o sancțiune insuficientă pentru realizarea scopului preventiv și represiv al sancțiunii.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 C.proc.civ., art. 1, 2 și 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003.
Din analiza actelor și lucrărilor aflate la dosar instanța reține următoarele:
La data de 15.01.2016 a fost încheiat de către intimat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 alin. 3 și art. 58 lit. a și sancționată de art. 59 alin. 2 lit. b din Legea nr. 333/2003, constând în aceea că, la controlul efectuat de reprezentanții intimatului la punctul de lucru al petentei din localitatea Râșești, jud. V., la data de 15.01.2016, s-a constatat că acesta nu avea nicio formă de asigurare contra efracției.
Petentei i-a fost aplicată sancțiunea contravenționala a amenzii în cuantum de 2000 de lei.
În privința elementelor de formă ale procesului verbal instanța observă că acesta îndeplinește toate condițiile de valabilitate reglementate de lege, cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data și locul săvârșirii faptei, semnătura agentului.
Pe fond, instanța reține că, potrivit art. art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003: “La unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor.”
Art. 58 lit. a din aceeași lege prevede: “Constituie contravenții la prezenta lege următoarele fapte: a) neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) și (3), art. 5 alin. (1), art. 17 și la art. 18 alin. (2) și (3).”, iar art. 59 stabilește: “(1) Contravențiile prevăzute la art. 58 se sancționează după cum urmează: (…) b) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, contravențiile prevăzute la lit. a)-d) și f)(…)
(2) Sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice.”
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că agentul constatator a făcut o corectă încadrare juridică a faptei reținute în sarcina petentei, sancțiunea aplicată încadrându-se în limitele legale.
În favoarea intimatului operează prezumția privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția are însă un caracter relativ care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedeasca faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în masura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Astfel, în hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În cauza de față, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului – verbal de constatare a contravenției nu a fost înlăturată de probele administrate, petenta nedovedind că avea, în momentul controlului efectuat de poliție, o formă de asigurare contra efracției. Mai mult, aceasta a recunoscut în plângere acest fapt, motivând că nu deținea mijloacele financiare necesare achiziționării unui astfel de sistem din cauza vânzărilor reduse.
Prin urmare instanța constată că procesul – verbal contestat a fost întocmit în mod legal și temeinic.
În ceea ce privește argumentul intimatului că societatea petentă a fost înființată în anul 2008, potrivit C.U.I. din data de 29.08.2008, iar certificatul de înregistrare depus de petentă a fost eliberat la data de 12.05.2015, prin urmare, aceasta a avut suficient timp la dispoziție pentru a lua măsurile necesare asigurării pazei la punctul de lucru, instanța constată că petenta a depus la dosar în copie mai multe înscrisuri care contrazic acest fapt. Astfel, din Decizia asociatului unic al S.C. C. – A. S.R.L. cu data certă dată de O.R.C. de pe lângă Tribunalul V. la data de 09.07.2012, din Încheierea Judecătorului Delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul V. din data de 15.07.2009, din Rezoluția nr. 503 din 11.07.2012 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul V., rezultă că societatea petentă a avut suspendată activitatea în perioada 10.07.2009 – 09.07.2015, prin urmare în toată această perioadă nu a realizat venituri și, nefuncționând, nu necesita o formă de protecție antiefracție.
Art. 21 din O.G. nr.2/2001 prevede “Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Având în vedere aceste prevederi legale și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, instanța constată că sancțiunea amenzii în cuantum de 2000 de lei, aplicată petentei, este prea severă în raport cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina sa. Instanța are în vedere că activitatea petentei a fost în cea mai mare parte a timpului suspendată, veniturile obținute de aceasta din vânzări au fost mici având în vedere perioada scurtă de funcționare și faptul că aceasta funcționează în mediul rural unde veniturile sunt mici, fapt confirmat de înscrisurile depuse la dosar de petentă (declarația privind impozitul pe profit, registrul de casă și balanța de verificare). De asemenea, din procesul – verbal de recepție depus în copie la dosar de petentă rezultă că aceasta a contactat firma .., care i-a instalat la data de 12.02.2016 un sistem antiefracție la punctul de lucru din localitatea Râșești, prin urmare petenta a înțeles necesitatea acestuia și a remediat deficiențele constatate de reprezentanții intimatului.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că un avertisment este suficient pentru evitarea pe viitor a comiterii unei astfel de contravenții de către petentă, va admite plângerea formulată și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale aplicate acesteia cu avertismentul, menținând celelalte dispoziții ale procesului – verbal contestat.
Instanța va atrage atenția petentei ca, pe viitor, să nu mai săvârșească astfel de fapte.
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C. A. S.R.L., cu sediul social în ., jud. V., CUI_, reprezentată legal de A. C., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit la data de 15.01.2016 de intimatul I.P.J. V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 2000 de lei, aplicate petentei prin procesul – verbal . nr._, întocmit la data de 15.01.2016 de intimatul I.P.J. V., cu avertismentul.
Atrage atenția petentei ca, pe viitor, să nu mai săvârșească astfel de fapte.
Menține celelalte dispoziții ale procesului – verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Huși.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2016.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, T. V. |
BG/VT/13.06.2016
EX.4- . 1 ex. petent
1 ex. ag.const.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 325/2016. Judecătoria HUŞI | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 305/2016.... → |
|---|
