Ordin de protecţie. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 30954/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința din camera din camera de consiliu de la 29 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. H.
Grefier M. G. P.
MINISTERUL PUBLIC A FOST REPREZENTAT DE
PROCUROR P. V.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantele M. M. și M. V. în contradictoriu cu pârâții M. A. și M. N., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu se prezintă av. D. S. pentru reclamante, av. M. asistând pe pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.
Av. D. depune la dosar adeverință medicală eliberată pe numele reclamantei M. V. pentru a face dovada imposibilității prezenței sale în sala de judecată, nefiind deplasabilă.
Apărătorul ales al reclamantelor depune la dosar copia contractului de asistență juridică încheiat cu reclamanta M. V., precizând că nu a adus și originalul contractului, apreciind că este un act personal, la a cărui prezentare în instanță se poate opune. Depune și copia titlului de proprietate a numitului M. C., soțul reclamantei M. V., decedat la acest moment.
Se prezintă înscrisurile depuse la dosar și apărătorului ales al pârâților pentru a lua cunoștință.
Instanța procedează la audierea martorului P. A., identificat cu CI . nr._, depoziția acestuia fiind consemnată în declarația semnată și atașată la dosarul cauzei.
Av. M. pentru pârâți depune la dosar o adeverință medicală eliberată pe numele reclamantei M. V. prin care face dovada faptului că aceasta suferă de cataractă, afecțiune medicală ce nu conduce la concluzia că este nedeplasabilă.
Apărătorul ales al pârâților depune la dosar înscrisuri reprezentând facturi de plată ale utilităților aferente imobilului casă de locuit a reclamantelor. Susține că a întreprins demersuri pentru a obține alte înscrisuri, însă solicită acordarea unui nou termen, nefiind comunicate înscrisurile solicitate autorităților. Susține că înscrisurile au fost comunicate apărătorului ales al reclamantelor potrivit dispozițiilor art. 169 Noul Cod de procedură civilă.
Av. D. confirmă cele susținute de apărătorul ales al pârâților cu privire la comunicarea actelor, precizând că prin înscrisurile depuse la dosar la acest termen de judecată de către pârâți, se nasc suspiciuni cu privire la valabilitatea contractelor încheiate de către aceștia cu furnizorii de utilității, afirmând faptul că este posibil ca aceștia să se fi folosit de o identitate falsă sau de înscrisuri false.
Interpelați fiind apărătorii aleși ai părților dacă în cele două dosare înregistrate pe rolul Judecătoriei Iași, având ca obiect „punere sub interdicție” cu privire la cele două reclamante din prezenta cauză, s-a dispus numirea unui curator, se arată că până la acest moment nu s-a dispus numirea vreunui curator.
Av. M. solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune înscrisurile ce urmează a le fi comunicate de către autorități, ca urmare a demersurilor efectuate în acest sens.
Instanța respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată, având în vedere obiectul cauzei și termenele de judecată acordate în cauză, timp suficient pentru ca părțile să depună la dosar înscrisurile de care înțeleg să se folosească în prezenta cauză.
Instanța înapoiază apărătorului ales al pârâților înscrisurile depuse la dosar și pune în vedere acestuia să le certifice pentru conformitate cu originalul.
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă av. D. S. pentru reclamante, av. M. asistând pe pârâți.
Av. M. depune la dosar înscrisurile certificate pentru conformitate cu originalul.
Interpelate fiind părțile cu privire la cererile pe care înțeleg să le mai formuleze în cauză, av. M. solicită instanței să ia o declarație a pârâților prezenți în instanță.
Instanța învederează apărătorului ales al pârâților faptul că aceștia își pot exprima poziția procesuală față de prezenta cauză prin întâmpinare, act procedural ce nu a fost formulat în cauză, și prin concluziile pe fondul cauzei.
Av. D., având cuvântul cu privire la solicitarea apărătorului ales al pârâților, arată că se opune, având în vedere faptul că nu pot fi audiate părțile din cauză, pârâții având posibilitatea să formuleze întâmpinare și concluzii.
Av. M. lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a o pronunța cu privire la solicitarea formulată, precizând că își asumă răspunderea pentru faptul că nu a formulat întâmpinare în cauză. Consideră însă că ar fi util pentru soluționarea cauzei și consemnarea poziției procesuale a pârâților relativ la prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public susține că nu se justifică cererea de audiere a pârâților, având în vedere și faptul că aceștia au posibilitatea să formuleze concluzii pe fondul cauzei.
Instanța respinge cererea de audiere a pârâților formulată de apărătorul ales al acestora ca neîntemeiată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la concluzii.
Av. D. pentru reclamante susține cererea de emitere a unui ordin de protecție împotriva pârâților este legală și întemeiată. Reclamantele sunt supuse la violențe fizice, psihice, verbale și economice.. Susține că prin probatoriul administrat în cauză s-a făcut dovada faptului că reclamantele, persoane încadrate în grad de handicap, sunt supuse la violențe și amenințări din partea pârâților. Chiar dacă pârâții nu au domiciliul în Românești, aceștia vin des în vizită și chiar locuiesc întru-una din camerele casei reclamantelor, în special în preajma momentului în care acestea trebuie să încaseze pensia. Pârâții le interzic reclamantelor să aibă legături cu vecinii și cu alte persoane. Din înscrisurile depuse la dosar, adresele emise către avocatul poporului, referatele de anchetă socială efectuate la domiciliul pârâtului au concluzionat faptul că este necesar a se emite un ordin de protecție împotriva pârâților pentru a le interzice să se mai apropie de reclamante. Pârâții au încercat internarea reclamantelor la spitalul de psihiatrie și au formula acțiuni de punere sub interdicție a acestora. Comportamentul violent al pârâților reiese și din sechestrarea factorului poștal în casă în momentul în care acesta a refuzat să le înmâneze pensia reclamantelor.
Av. D. susține că prin întreg probatoriul administrat în cauză s-a făcut dovada necesității emiterii unui ordin de protecție, motiv pentru care solicită admiterea cererii cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Av. M. susține că prin cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de către reclamantă se arată faptul că de peste trei ani de zile acestea sunt supuse la abuzuri fizice și psihice din partea pârâților. Înscrisurile depuse la dosar în dovedirea celor susținute datează de la începutul anului, singurul înscris recent fiind din cursul lunii septembrie, de la momentul la care s-au prezentat organele de poliție și asistenții medicali pentru a o însoți pe reclamanta M. M., care s-a opus, la Spitalul de psihiatrie pentru efectuarea raportului de expertiză psihiatrică.
Este normal ca după patru zile de la incident reclamantele să susțină că au fost abuzate, când, de fapt s-a încercat convingerea reclamantei M. M. de a merge la spitalul pentru efectuarea analizelor medicale. Ulterior acestui moment nu există nicio dovadă a susținerile reclamantelor potrivit cărora ar fi abuzate de către pârâți. Chiar dacă se susține faptul că reclamantele au fost deposedate de actele de stare civilă, s-a constatat faptul că actul de identitate a uneia dintre reclamante se afla în posesia martorei audiate la termenul anterior, vecină cu reclamantele. Pârâții au solicitat actele de identitate de la reclamante pentru că acestea erau expirate, era nevoie să le reînnoiască și să participe la comisia de evaluare pentru acordarea pensiei de handicap.
Relativ la susținerile apărătorului ales al reclamantelor potrivit cărora pârâții l-ar fi sechestrat pe factorul poștal, av. M. solicită instanței înlăturarea acestor susțineri. Susține că factorul poștal este nou venit în . la care s-a prezentat la locuința reclamantelor pentru a le înmâna pensia, a încercat să le înmâneze suma de 400 de lei în bancnote de câte 1 leu, susținând că se va întoarce a doua zi pentru a le înmâna restul de bani. În acel moment pârâta M. A. a intervenit pentru a discuta cu noul factor poștal în acest sens. Dacă ar fi fost vorba de o sechestrare, factorul poștal cu siguranță ar fi formulat plângere penală.
În ceea ce privește subvenția pentru agricultură a reclamantei M. V., av. M. susține că se poate constata faptul că în mai multe rânduri au fost extrași bani de la un bancomat din Slatina, locul unde se află celelalte două fiice ale reclamante M. V. care sunt măicuțe.
Av. M. susține că pârâții sunt cei care le ajută pe reclamate în treburile gospodărești, iar în timpul în care pârâtul M. N. vine la domiciliul reclamantelor și locuiește acolo pentru a le ajuta la muncile câmpului, are nevoie de o cameră a sa pe care o țin încuiată având în vedere că are și alte obiecte personale acolo. Fiul pârâților este cel care apare în actele oficiale ca fiind persoana care are grijă de reclamante, având în vedere faptul că pârâții nu puteau îndeplinii condițiile cerute de lege pentru acest lucru, având un venit lunar ridicat ce nu le putea permite să îndeplinească calitatea de asistenți personali ai reclamantelor. Reclamanta M. M. este în evidențele spitalului de psihiatrie cu boli psihice ce nu îi permit să se îngrijească singură.
Av. M. susține că pârâții au hotărât să le ajute pe reclamante tocmai din cauza faptul că acestea nu au condițiile de trai pe care și le-ar putea permite având în vedere veniturile pe care le încasează. Au probleme de sănătate, când au mers pârâții pentru a le vizita au constatat faptul că erau într-o situație deplorabilă, au încercat să le ajute însă au apărute problemele. Prin cererile de punere sub interdicție pârâții nu au încercat decât să le vină în ajutor, cu bună credință, fiind vorba de mama și sora pârâtului.
Solicită respingerea cererii de emitere a unui ordin de protecție, apreciind că nu s-a făcut dovada celor susținute în acțiune. Depune la dosar note de concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de emitere a unui ordin de protecție.
Susține că din întregul probatoriu administrat în cauză reiese faptul că între părți există unele neînțelegeri, există o stare de tensiune, însă nu s-a făcut dovada abuzurilor fizice la care se susține că au fost supuse reclamantele de către pârâți. Martorii audiați au susținut faptul că există stări conflictuale între părți de la lucruri minore, inevitabile în momentul în care pârâții vin în vizită, însă cu intenția de a le ajuta pe reclamante. Susține că nu se justifică emiterea unui ordin de protecție.
Av. D. pentru reclamante, în replică, susține că martorul audiat la acest termen de judecată a dat răspunsuri precise la întrebările adresate de către apărătorul ales al reclamanților, iar la întrebările adresate de către instanță, de cele mai multe ori a răspuns că nu are cunoștință.
Susține că s-a făcut dovada prin înscrisuri a faptului că fiului pârâților, asistentul personal la reclamantelor, a avut desfăcut contractul de muncă încheiat în acest sens pentru neîndeplinirea obligațiilor.
Av. M. susține că în fapt pârâții erau cei care avea grijă de reclamante, nu fiul acestora.
Declarând dezbaterile încheiate, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 26.09.2013 reclamantele M. M. și M. V. au chemat în judecată pe pârâții M. N. și M. A., solicitând instanței ca in temeiul Legii nr. 217/2003 sa emita un ordin de protectie prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu urmatoarele obligatii si interdictii pentru pârâți:
- obligarea agresorilor la interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod și la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamante și față de locuința acestora.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că solicită emiterea ordinului de protecție întrucât au fost supuse abuzurilor fizice și psihice de peste trei ani din partea agresorilor pârâți, în toată perioada indicată aceștia bătându-le in mod repetat, insultându-le și amenințându-le. Simpla lor prezență în preajma pun pe reclamante într-o stare de agitație, nervozitate și frică, fiind efectiv terorizate. Folosind forța în urmă cu 3 ani le-au deposedat de actele de stare civilă. Utilizând cărțile de identitate, încasează drepturile bănești, pensiile și îndemnizațiile acordate de stat. Mai mult, folosind cartea de identitate a reclamantei M. M., pârâții i-au aplicat o viza de flotant la adresa din mun. Iași unde nu a locuit niciodata.
Pârâții le-au blocat accesul de ieșire din casă, fiind permanent izolate și sechestrate, usile casei și poarta de acces in curte fiind inchise cu chei, lant si lacat. Au amenintat că vor da foc la casa daca vor anunta cuiva situația. Au ridicat toată recolta de fructe și legume, au încasat și alte venituri din arenda unor terenuri ce aparțin întregii familii. Prin utilizarea unor înscrisuri ce nu reflectă realitatea au solicitat și obținut de la Direcția de Asistență Comunitară Iasi numirea fiului lor M. M. D. în calitate de asistent personal al reclamantei M. M. .
Faptul neglijării permanente și abuzului a fost constatat atât de către Avocatul poporului cât și de către DGASPC Iași, DAC Iasi. Urmare anchetei efectuate de DAC se dovedește neîndeplinirea atribuțiilor de asistent persoanl ale lui M. M. și astfel s-a decis încetarea contractului de muncă al asistentului iar îndemnizația de handicap să fie trimisă prin mandat poștal.
La 24.09.2013 factorul poștal s-a prezentat la domiciliul reclamantelor pentru plata pensiei însa întrucât actele de identitate au fost luate de pârâți suma de bani nu a fost predată. Pârâta a menționat că refuză predarea cărților de identitate. Au precizat reclamantele că urmare abuzurilor și relelor tratamente au apelat la instituția Avocatului Poporului, au formulat plângere penală, sesizând furtul de documente, actele de stare civilă, au sesizat relele tratamente la care sunt supuse, abuzurile fizice, verbale și sechestrarea la domiciliu. Rezultatul anchetei arată că ambele reclamante prezintă semnele evidente ale unor persoane abuzate psihic, fizic și emoțional că abuzatorii au luat pensiile și îndemnizațiile reclamantelor lăsându-le fără surse de venit. Din discuțiile purtate cu specialiști și autorități locale a rezultat că reclamantele sunt persoane responsabile, cu capacitate de înțelegere și apreciere la justa valoare a situației lor, cât și percepere realistă și adaptată a contextului actual, manifestându-și dorința de autonomie și de încetare a oricărei relații cu numiții M. N. și M. A..
S-a recomandat autorităților locale introducerea unei acțiuni privind ordin de protecție împotriva soților pârâți.
In drept s-a invocat Legea nr. 217/2003, NCPC.
Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru.
Cererea a fost întocmita si potrivit formularului de cerere prevăzut in anexa la Legea nr. 217/2003.
Alăturat s-au depus înscrisuri.
Pârâtii s-au prezentat in instanța, nu au depus întâmpinare și au arătat că nu sunt de acord cu acțiunea.
In cauza s-a administrat proba cu înscrisuri, proba testimoniala la solicitarea ambelor părți.
Analizând probele administrate în cauză instanta retine urmatoarele:
Reclamanta M. M. este fiica reclamantei M. V. și, totodată sora pârâtului M. N.. Pârâta M. A. este soția pârâtului M. N.. Reclamantele locuiesc în ., iar pârâții locuiesc în mun. Iași, aceștia din urmă efectuând vizite reclamantelor și locuind perioade scurte în același imobil în care locuiesc reclamantele. Din declarațiile ambilor martori a rezultat că pârâtul este cel care lucrează și administrează terenul rămas de pe urma defunctului M. C., tatăl primei reclamante și al pârâtului.
Martora Socaliuc M. a arătat că acordă ajutor reclamantelor cărora le duce câte o găleată de apă sau le ajută pe timpul iernii la curățarea zăpezii. A relatat că reclamantele se descurcă singure, pârâții venind în vizită fără să fie invitati mai ales în preajma zilei când se achită pensia. Aceștia cultivă terenul și culeg rodul fără a avea acordul reclamantelor. Tot pârâții au dus pe reclamante la medicina legală fără voia acestora. A relatat martora că alte două rude s-au implicat în îngrijirea reclamantelor și că acestea se află în conflict cu pârâții. Până la schimbarea factorului poștal in cursul anului 2013 reclamantele incasau pensiile, dar ulterior noul factor poștal nu a fost de acord să le plătească reclamantelor drepturile bănești fără actele de identitate. Martora a precizat că factorul poștal i-ar fi relatat că după ce dădea pensia reclamantelor, pârâta lua banii din mâinile reclamantelor.
Martorul P. A. a relatat că a fost angajat de pârât pentru activități obișnuite în gospodăria reclamantelor, ajutând la tăiatul lemnelor sau la alte munci mai grele, reclamantele descurcându-se singure numai la cele ce nu necesită efort deosebit. A relatat martorul că a auzit-o pe M. V. plângându-se de dureri de cap aceasta afirmând că ar fi fost lovită anterior cu pumnii in cap de către M. M.. Martorul a mai arătat că părțile colaborează, între acestea fiind doar certuri din motive mărunte, banale.
Conform raportului de expertiză nr. 3615/PSH din 10.09.2013 reclamanta M. M. prezintă diagnosticul de deficiență mintală medie, neavând capacitatea psihică de a se auto-conduce, de a decide în propriul beneficiu, de a își îndeplini drepturile și obligațiile civile.
Potrivit verificărilor efectuate în programul ECRIS rezultă că pentru ambele reclamante s-a solicitat de către pârâta M. A. punerea sub interdicție.
Apreciază instanța că probatoriul a confirmat că cele două reclamante sunt persoane aflate în dificultate, necesitând atenție, îngrijire specială, acestea nefiind în măsură să se autogospodărească singure. Pârâții au inițiat una din procedurile ce asigură ocrotirea reclamantelor și anume procedura punerii acestora sub interdicție, pe acest fond apărând și starea conflictuală între pârâți, pe de o parte, și reclamante și alte rude ale reclamantelor, pe de altă parte.
Deși reclamantele au relevat în cerere faptul că pârâții exercită violență psihică, fizică, verbală, aspectele nu au fost confirmate de probatoriul administrat în cauză. Dimpotrivă, din depoziția unui martor rezultă abuzul fizic exercitat de una din reclamante asupra celeilalte. Reclamantele sunt deranjate de prezența pârâților în contextul în care alte rude ale acestora și-au arogat rol protector fără a iniția însă nici un demers legal în ce le privește pe reclamante. Starea conflictuală are la bază demersul inițiat de pârâți cu privire la punerea reclamantelor sub interdicție, acestea având însă posibilitatea în cadrul acestei proceduri de a indica persoana care urmează a fi numită tutore pentru a se îngriji de persoanele și bunurile lor în cazul în care ar fi puse sub interdicție judecătorească.
În ceea ce privește faptul că pârâții și-ar fi însușit pensiile și orice alte sume de bani cuvenite reclamantelor, acestea fiind lăsate fără mijloace de subzistență, instanța apreciază că nici aspectele în cauză nu au fost dovedite, declarațiile date de reclamante in acest sens nefiind suficiente. Deși se susține că pârâții ar fi încasat sumele de bani cuvenite reclamantelor, a fost relatat un singur incident care a avut loc la 21.08.2013, din care rezultă că factorul poștal ar fi achitat sumele reclamantelor, acestea fiind luate apoi de pârâtă. Explicația dată de pârâtă, în sensul că factorul poștal a profitat de starea reclamantelor pentru a le achita o sumă mai mică decât cea cuvenită și în bancnote de cupiură mică pentru a face dificilă operația de numărare a banilor, pare una plauzibilă în contextul în care nivelul de trai al reclamantelor este unul extrem de scăzut și nu a suferit modificări de-a lungul timpului, deși reclamantele și-au încasat anterior personal pensiile.
În ce privește administrarea terenului și casei părintești, instanța constată că dreptul locativ al reclamantelor nu a fost îngrădit, acestea locuind într-una din camere. Pe de altă parte, imobilele fac parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului M. C., reclamantele și pârâtul fiind coproprietari în indiviziune cu privire la imobile.
Deși se susține că reclamantele ar fi rămas fără mijloace de subzistență, instanța constată că nu s-a dovedit că prezența pârâților în ultima perioadă în preajma reclamantelor ar fi afectat nivelul de trai al acestora sau că anterior acestea ar fi avut condiții mai bune de trai sau s-ar fi autogospodărit în mod corespunzător. De altfel, constatările asistenților sociali din cadrul DGASPC Iași, DAC Iași și Primăriei Românești mai ales cu privire la posibilitățile reclamantelor de autogospodărire sunt contrazise flagrant de concluziile expertizei medico-legale cu privire la incompetența psihică a reclamantelor.
Intervenția instanței nu poate fi dispusă decât în condițiile art. 23 al.1 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003 (*republicata*)pentru prevenirea si combaterea violentei in familie care arată că ,,persoana a cãrei viațã, integritate fizicã sau psihicã ori libertate este pusã în pericol printr-un act de violențã din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlãturãrii stãrii de pericol, sã emitã un ordin de protecție, prin care sã se dispunã, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmãtoarele mãsuri - obligații sau interdicții …,,
Din această dispoziție legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protectie trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate, existenta unei forme de violenta exercitata de unul din membrii familiei . In cauza instanta constata ca nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile anterior enumerate. Reclamantele nu au dovedit prin probele administrate violenta fizica, verbala sau psihologica la care ar fi fost supuse de către pârâți, acestea urmărind în fapt îndepărtarea pârâților cu scopul de împiedica soluționarea dosarelor privind punere sub interdicție.
Pentru toate aceste motive, instanța apreciază cererea reclamantelor ca neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge. Având în vedere soția dată cu privire la cererea principală, instanța va respinge și cererea accesorie privind cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de instituire ordin de protectie, formulata de reclamantele M. M. CNP_ și M. V., CNP_, domiciliate în ., în contradictoriu cu pârâtii M. N. și M. A., domiciliați în Iași, ..
Respinge cererea privind cheltuieli de judecată, formulată de reclamante.
Ia act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 3 zile de la pronunțare, apelul depunându-se la Judecătoria Iași .
Pronunțată în ședință publică, azi 29.10.2013.
Președinte, Grefier,
HL PM
RED/TEHN: HL
6EX/22.11.2013
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Căsătorie minor. Sentința nr. 9873/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
