Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9504/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9504/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 12638/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 9504
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. M. F.
Grefier L. M. T.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantă-pârâtă P. A. M. și pe pârât-reclamant P. M. A.-LA SPITALUL CLINIC M. DE URGENȚĂ DR.I.CZIHAC-ASISTENT MEDICAL LA CLINICA DE ORTOPEDIE, având ca obiect ordonanță președințială stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde, reclamanta, personal și asistată de către doamna avocat N. O. și pârâtul reclamant, personal și asistat de către doamna avocat B. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța interpelează părțile dacă mai au alte cereri.
Doamna avocat B. învederează instanței faptul că minorul P. A. este afară și dorește și cere să fie audiat.
Doamna avocat N. precizează că minorul se află la tatăl său de ieri și probabil acesta l-a luat pentru a-l instrui, că este o încrâncenare exagerată în a insista cu privire la audierea acestuia, care își va pune amprenta asupra minorului.
Doamna avocat B. învederează instanței că actul pârâtului de a lua copilul de la școală este un gest normal față de cel al reclamantei care a uitat să îl ia într-o zi de la școală. Mai adaugă faptul că reclamanta-pârâtă l-a dus pe minor forțat la Autoritatea Tutelară pentru a fi audiat.
Instanța constată că motivele care au determinat decizia instanței de ieri 19.06.2013 a respinge cererea pârâtului reclamant de audiere a minorului subzistă și astăzi, că nu este lipsit de relevanță faptul că după respingerea cererii de audiere a minorului acesta a fost în îngrijirea tatălui, dar că, având în vedere poziția copilului în această procedură și faptul că instanța poate să asculte minorul sub 10 ani doar dacă este util cauzei și, ținând cont de faptul că părțile au avut posibilitatea să administreze probe și s-au administrat atât proba cu înscrisuri, cât și cea testimonială și cea cu interogatoriul părților, constată că audierea minorului nu este absolut necesară soluționării cauzei.
Instanța reține faptul că motivele pentru care se solicită audierea minorului nu s-au schimbat și prin urmare, respinge cererea minorului P. A. de a fi audiat comunicată prin intermediul doamnei avocat B..
Instanța interpelează părțile dacă mai au alte cereri de formulat și constatând că acestea nu mai au alte cereri, acordă cuvântul părților pe cererea principală, cererea reconvențională și cererea conexă.
Doamna avocat N. solicită admiterea cererii principale, respingerea cererii conexe și admiterea în parte a cererii reconvenționale, doar chestiunile privitoare la programul de vizitare.
Cu privire la cererea principală, doamna avocat N. învederează instanței că scopul cererii a fost stabilizarea situației în ceea ce privește domiciliul celor doi copii, care urmează să fie stabilit în dosarul de divorț iar această stare conflictuală și extrapolarea conflictului dintre părți la situația minorului P. A., produce prejudicii în primul rând minorului. Reclamanta nu s-a opus niciodată ca tatăl să-și viziteze copii. Până în acest moment instanța investită cu divorțul părților nu a stabilit unde este domiciliul acestor copii, iar luarea băiatului dintr-o parte în alta cu sau fără acordul reclamantei, e de natură să creeze minorului prejudicii. Reclamanta încearcă să asigure un spațiu pentru doi copii, iar între ei există o legătură profundă. Atât timp cât nu i se obstrucționează pârâtului dreptul de a-și vedea copii și nu i se refuză acestuia dreptul de a-și vedea copii, cât timp oferă condiții locative și condiții afective și are o conduită morală și venituri cu care să crească copii, nimic nu împiedică instanța să stabilească domiciliul minorului la mamă.
Cu privire la cererea conexă, precizează că se opune întrucât nu există nici un motiv pentru a separa cei doi copii, nu există un comportament violent al mamei, că nu se poate reține că mama are un comportament violent doar față de unul dintre copii, în timp ce cu celălalt este afectuoasă. În plus, nu cunoaște unde are în acest moment domiciliul pârâtul, întrucât acesta nu a locuit cu copilul la părinții săi.
Cu privire la cererea reconvențională privind programul de vizitare, solicită admiterea în parte întrucât solicitările vor deveni inoperante după pronunțarea unei hotărâri în dosarul de divorț, și anume:
- Cu privire la sâmbete și duminici, o dată la două săptămâni – este de acord
- Cu privire la 2 zile în fiecare săptămână, după-amiaza, câte 3 ore, - nu este de acord, această solicitare fiind imprecisă.
- Cu privire la ziua de naștere a ambilor minori în anii impari – o agreează
- Cu privire la o săptămână în vacanța de C. - nu este de acord, eventual o dată la doi ani
- O săptămână primăvara- este de acord doar cu jumătate din vacanța de primăvară
- O lună vara și anume luna iulie– este de acord, dar doar pentru două săptămâni
Doamna avocat N. solicită și acordarea de cheltuieli de judecată. Arată că depune chitanță doar pentru jumătate din onorariul de avocat, întrucât a solicitat și admiterea în parte.
Doamna avocat B. solicită respingerea cererii reclamantei-pârâte și admiterea cererii reconvenționale și a cererii conexe. Învederează instanței că din probatoriul administrat în cauză au reieșit o . aspecte certe care pot conduce la o idee clară privitoare la situația reală din această familie, a copiilor și în mod special a lui A..
Astfel, doamna avocat B. susține că din declarația martorei U. M. Onisia, se relevă aspecte pe care reclamanta i le-a povestit sau le-a perceput din trăirile ei, însă nu a participat în mod direct la situație care să îi creeze o certitudine cu privire la situații. Este nereală declarația în privința anumitor susțineri. Martora nu a fost în casa lor decât după despărțirea în fapt a părților, deși sunt prietene de 8-9 ani, ținând cont că în casa părților veneau frecvent prieten, iar susținerea martorei că a discutat personal cu pârâtul reclamant deși acesta nu a cunoscut-o niciodată, nici acum, și nici în trecut. Afirmațiile sale că l-a cunoscut personal, că l-a văzut în parc, la serviciu, sunt nereale.
În schimb, martora propusă de pârâtul reclamant, B. I. L., este verișoara acestuia, cunoaște detalii din viața părților, a discutat personal cu A., și cu ambele părți, are și o pregătire care îi permite să tragă anumite concluzii. Având în vedere cele două declarații, doamna avocat B. apreciază că declarațiile doamnei B. are mai multă credibilitate.
Doamna avocat B. învederează instanței că din interogatoriul administrat reclamantei, rezultă că pârâtul nu a mai participat de doi ani la cheltuieli, însă din sentința civilă pe care a depus-o, reiese că acesta participa atât la cheltuielile minorului, cât și la cele ale casei, plătea creditele, taxa la grădiniță. S-au depus înscrisuri și chitanțe în acel dosar. Când s-a pronunțat acea sentință, părțile nu erau încă separate. Solicită instanței să îi încuviințeze să depună înscrisuri privind cheltuielile din ultima perioadă efectuate pentru minor și le comunică părții adverse pentru a lua cunoștință.
În interogatoriu, la întrebarea dacă pârâtul reclamant este un tată bun, reclamanta a răspuns că nu este un tată bun întrucât nu dă bani la copii. Prin urmare, dacă le-ar da bani, ar fi un tată bun.
Motivul pentru care s-a ajuns la disensiuni între părți au fost banii. Ulterior, după despărțirea în fapt, motivul principal al înverșunării reclamantei a fost gelozia. Ea de fapt nu dorea să se ajungă la divorț. Din motive de gelozie, copii s-au transformat în mingi de ping-pong.
Doamna avocat B. învederează instanței că se află în această cauză și ca prietenă a pârâtului reclamant și ca fostă prietenă a reclamantei, și în calitate de vecină, că îi cunoaște foarte bine și totodată, cunoaște foarte multe detalii, cunoaște situația mai bine ca oricine, că și dânsa este mamă și cunoaște necesitățile unui copil, și consideră că reclamanta nu ar face față cu ambii copii minori. În plus, A. a dezvoltat un atașament mai mare față de tatăl său, și este atașat totodată și de sora sa. Între copii este o diferență de vârstă de 4 ani, a participat la multe activități împreună cu pârâtul reclamant. F. fiind mai mică, de aceea mama și-a îndreptat atenția mai mult față de ea. Copilul participa la patru activități extrașcolare la care nu mai participă de când părțile s-au despărțit în fapt. Copilul lipsește frecvent de la școală, din cauza mamei și astfel i se va părea firesc să lipsească de la școală.
Testele de la școală depuse de reclamantă la care minorul a obținut rezultate foarte bune nu sunt datate și astfel nu se poate ști de când sunt acestea.
În ceea ce privește interesul superior al minorului, doamna avocat B. solicită instanței să aibă în vedere vârsta băiatului, că acesta termină clasa pregătitoare și va fi în clasa I, va avea nevoie de susținerea morală a tatălui, fiind și băiat, va avea nevoie de cineva care să îl ia de la școală, de a-și manifesta interesul pentru el, de a frecventa activitățile extrașcolare. Pârâtul reclamant a fost singurul care s-a ocupat de copil. În răspunsul la interogatoriu, reclamanta a afirmat că nu îl duce pe băiat la dans pentru că nu are carnet de conducere, dar putea merge cu orice alt mijloc de transport în comun, întrucât interesul copilului este de a se dezvolta pe toate planurile.
Doamna avocat B. mai adaugă faptul că, atunci când reclamanta iese cu copilul afară, aceasta stă pe o bancă în timp ce copilul se plictisește. Copilul ar vrea să stea cu ambii părinți, dar din păcate acest lucru nu mai este posibil. Până când va fi soluționată acțiunea de divorț mai durează, a fost stabilită o durată de 90 de zile, dar mai durează până când va fi dată o soluție definitivă și irevocabilă și de aceea instanța prezentă trebuie să dispună pentru următoarea perioadă. Insistența pârâtului reclamant și a sa a fost în ideea ca instanța să se lămurească cu privire la toate aspectele privitoare la minor, cine are grijă de el, violența psihică și verbală, tonul ridicat și presiunile anormale pentru vârsta sa.
Doamna avocat B. învederează instanței că a depus declarație de martor în alt proces dintre părți, că a întrebat de ce nu vin alte persoane ca martori și i s-a răspuns că nu vin întrucât reclamanta are o agresivitate atât față de vecini cât și față de cunoscuți, rude.
Reclamanta a recunoscut la interogatoriu că l-a mințit pe copil cu privire la bicicletă, spunându-i că a luat-o tatăl său, întrucât atunci când iese cu bicicleta cu tatăl, se plimbă amândoi, deoarece și acesta are bicicletă, în schimb mama sa nu știe să meargă pe bicicletă. De asemenea, reclamanta și-a modificat răspunsul la interogatoriu cu privire la ce i-a transmis băiatul, că nu vrea să vină acasă, pentru că „tatăl său i-a spus că mama îl bate”, deși inițial a spus că „nu vrea să vină acasă pentru că mama îl va bate”.
Doamna avocat B. solicită instanței să stabilească domiciliul minorului la tată, precum și cel al Sofiei, dar cunoscând atașamentul deosebit al Sofiei față de mamă, aceasta fiind mai mică, și față de împrejurarea că pentru pârâtul reclamant ar fi foarte greu să aibă grijă de ambii copii, un program de vizitare va suplini aceste lipsuri.
Cu privire la programul de vizitare, învederează instanței că săptămâna de primăvară nu este neapărat să fie în vacanța de primăvară, doar să fie primăvara, pentru că atunci se petrec anumite schimbări în natură, și ar fi frumos să le împărtășească și cu tatăl său. Pot fi 2-3 zile din vacanța de primăvară și restul la începutul semestrului viitor.
Cu privire la luna din vacanța de vară, a făcut această solicitare pentru ca minorul să petreacă cu adevărat timp cu tatăl său și a putea pleca în vacanță, mai puțin timp nefiind suficient.
Doamna avocat B. solicită instanței să aibă în vedere întreg probatoriul administrat în cauză. În subsidiar, solicită ca ambii minori să locuiască cu tatăl lor iar dacă instanța va stabili ca minorii să locuiască cu mama lor, să aibă în vedere programul de vizitare, să admită programul de vizitare, program pe care minorul să-l petreacă împreună cu părintele căruia nu i-a fost încredințat.
Cu privire la solicitarea doamnei avocat B. de a depune noi înscrisuri la dosarul cauzei, pe care i le-a comunicat părții adverse în ședință, doamna avocat N. nu se opune.
Instanța încuviințează depunerea acestor înscrisuri noi, ce reprezintă dovada unor cheltuieli efectuate de pârât pentru minor, întrucât acestea au fost comunicate părții adverse și ele nu pricinuiesc amânarea judecății.
Doamna avocat N. solicită instanței să respingă solicitarea pârâtului ca minorul să meargă în timpul programului de vizitare la acel părinte căruia nu a fost încredințat întrucât reclamanta nu a solicitat un program de vizitare. Totodată, învederează instanței că este dramatic faptul că se discută despre separarea celor doi copii, și susținerea ar fi o relație normală între ei și că nu ar conta dacă ei ar fi despărțiți pentru că mama este violentă doar cu unul dintre copii, în timp ce cu celălalt este afectuoasă. Nu consideră că un martor care a locuit timp de 8 ani în Italia ar avea credibilitate întrucât cunoaște împrejurările din familia doar din relatările pârâtului reclamant și nu înțelege cum putea afirma că în casa soților era o dezordine de nedescris.
Doamna avocat N. învederează instanței faptul că justifică toate condițiile ca cei doi copii să locuiască la reclamantă. Cu privire la bonurile fiscale, solicită instanței să observe că bonurile fiscale care au fost depuse ca justificare a cheltuielilor făcute pentru minor conțin și cumpărături făcute de pârât pentru dânsul.
Doamna avocat B. precizează că într-adevăr nu este normal să fie despărțiți copii, dar între două rele, trebuie ales ceea ce este mai puțin rău și că a solicitat ca programul de vizitare să fie la celălalt părinte căruia nu au fost încredințați copii pentru ca aceștia să locuiască împreună.
Doamna avocat B. certifică înscrisurile depuse la dosarul cauzei și depune chitanță pentru onorariul de avocat.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la 16.04.2013 sub nr._, reclamanta P. A.-M. în contradictoriu cu pârât P. M.-A. a solicitat pe calea ordonanței președințiale, executorie fără somație și fără trecerea unui termen, stabilirea domiciliului minorilor P. A. (ns. 18.07.2006) și P. S.-M. (ns. 21.12.2009) la reclamanta P. A.-M., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că între ea și pârât se află în curs de soluționare cererile privind desfacerea căsătoriei, exercițiul autorității părintești și stabilire domiciliu minori înregistrate pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ și_ . A învederat că în cererea de divorț formulată de pârât, acesta a solicitat stabilirea domiciliului minorului A. la el, scopul fiind de a nu plăti pensie de întreținere, și după debutul litigiilor a început să manifeste o conduită de captație a minorului. A arătat că pârâtul a părăsit domiciliul comun, însă nu i-a obstaculat contactul cu minorii, dar la 6.04.2013 pârâtul l-a luat pe A. pretextând că îl duce la plimbare și a refuzat să îl readucă acasă, mutându-l la domiciliul concubinei, ea fiind nevoită să sesizeze organele de poliție, întrucât a apreciat că fiul său este supus unui abuz emoțional pentru faptul că în discuția telefonică avută cu fiul său, acesta, învățat de tată, i-a spus că îi este frică de ea pentru că îl va bate dacă va veni acasă. A apreciat reclamanta că trebuie avut în vedere interesul superior al copiilor, nefiind normal ca un minor de aproape 7 ani să fie supus permanent unui stres emoțional, unei activități de captație, să fie învățat să gândească că mama care îi verifică temele și îl supraveghează este părintele rău, în comparație cu tatăl care îi permite să își petreacă tot timpul jucându-se la calculator. A arătat reclamanta că în aceste condiții cererea apare admisibilă, având în vedere și perioada îndelungată pe care o presupune soluționarea cererilor de divorț și incertitudinea cu privire la domiciliul legal al copiilor care creează o stare de instabilitate și insecuritate pentru ei, precum și faptul că stabilirea domiciliului minorilor la mamă reprezintă o garanție a păstrării echilibrului în viața minorilor.
În drept, art.400 C.civ., art.996 și urm. NCPC.
S-a solicita proba cu acte și cea testimonială cu martora Vararu L., s-au anexat, în copie: cereri divorț, extras portal dosar nr._, sesizare Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Iași, sesizare Direcția de Asistență Comunitară, copie CI, adeverință încadrare în funcție, răspuns sesizare Secția V Poliție.
Pârâtul P. M.-A. a depus întâmpinare, invocând excepția de conexitate față de dosarul nr._/245/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Iași, a mai invocat inadmisibilitatea cererii raportat la dispozițiile art.996 al.1 C.p.c. întrucât nu rezultă că minorul A. ar fi supus vreunui abuz, ci chiar reclamanta recunoaște că minorul i-a spus că nu vrea să vină acasă întrucât îi este frică de ea că îl va bate, rezultând că minorul resimte starea de pericol față de reclamantă, nu față de pârât. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii întrucât el este cel care s-a ocupat de creșterea și educarea fiului părților, făcea de mâncare copiilor, îl ducea pe A. la școală și la activități extrașcolare, mergea la ședințele cu părinții, achita cheltuielile legate de activitățile acestuia. Învederează reclamantul că după ce nu a mai avut acces la domiciliul comun, reclamanta i-a refuzat menținerea legăturilor cu minorii. În zilele la care face referire reclamanta, arată pârâtul că minorul era în vacanță și a insistat să stea cu tatăl său, reclamanta fiind informată telefonic despre acest lucru, demersurile la poliție și protecția copilului fiind făcute de aceasta pentru a-și procura probatoriul și a poza în victimă. Acțiunea are rol șicanatoriu, reclamanta știe că pârâtul este un tată bun, care nu a încercat să influențeze copiii sau să creeze o imagine proastă a mamei lor, între el și copii existând o puternică legătură afectivă. În subsidiar, a solicitat să stabilească instanța modalitatea în care până la soluționarea divorțului, urmează să am legături personale cu minorii A. și S.-M..
S-a solicita proba cu acte și cea testimonială cu martora B. I. L., audierea minorului A., s-au anexat, în copie: cerere divorț, cerere ordonanță președințială, proces-verbal situație școlară a elevului P. A., răspuns sesizare Secția V Poliție, sentința civilă nr.2437/2013 a Judecătoriei Iași.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, arătând că este de acord cu admiterea excepției de conexitate cu referire la cauza ce formează obiectul dosarului nr._/245/2013, solicitând respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, argumentele pârâtului fiind apărări de fond. Față de solicitarea subsidiară a pârâtului, solicită calificarea cestei cereri drept cerere reconvențională supusă timbrajului și să i se pună în vedere să precizeze detaliat programul de vizitare pe care îl solicită.
La solicitarea instanței, DAC Iași a înaintat la dosar referate de anchetă socială efectuate la locuințele părților.
La termenul din 12.06.2013 instanța a constatat reunit dosarul nr._/245/2013 ca urmare a admiterii excepției conexității și a luat act de precizarea orală și indirect scrisă a cererii reconvenționale subsidiare formulate în dosarul principal prin indicarea concretă a programului de vizitare solicitat în cadrul precizărilor la acțiunea conexă (f.60).
Prin cererea conexă înregistrată pe rolul instanței la 15.05.2013 sub nr._/245/2013, reclamant P. M.-A. în contradictoriu cu pârâta P. A.-M. a solicitat pe calea ordonanței președințiale, executorie de îndată și fără somație, încredințarea minorului P. A. (ns. 18.07.2006) către reclamant și încredințarea minorei P. S.-M. (ns. 21.12.2009) pârâtei, stabilirea domiciliului minorului A. la reclamant și a domiciliului minorei S.-M. la pârâtă, în subsidiar să îi fie încredințați reclamantului ambii minori, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat reclamantul că s-a căsătorit cu pârâta în 28.12.2002, din căsătorie rezultând minorii A. (ns. 18.07.2006) și S.-M. (ns. 21.12.2009), în prezent aflându-se cu pârâta în proces de divorț, începând cu comunicarea acțiunii de divorț personal de către reclamant aceasta demarând o . certuri, șicane chiar în fața copiilor, schimbând yala, interzicându-i accesul în domiciliul comun și comunicarea cu cei doi copii. Învederează reclamantul că pârâta îl amenință și îl bate pe minorul A., îi interzice să vorbească cu tatăl, îl determină să absenteze nemotivat de la școală (adeverința medicală a fost eliberată fără ca minorul să fi fost prezentat la cabinetul medical) și nu îl mai lasă să urmeze cursurile extrașcolare, fiind ținut acasă pe post de bonă, pentru a avea grijă de sora lui. Mai arată reclamantul că până la despărțirea în fapt a soților, el se ocupa aproape exclusiv de A., îi făcea de mâncare, îl ducea și îl aducea de la școală, făcea lecții cu el, îl ducea la activități extrașcolare, iar A. este mult mai apropiat de el decât de pârâtă; S.-M. fiind fetiță și datorită vârstei fragede, apreciază că e mai potrivit să locuiască cu mama ei. Mai arată că pârâta l-a șicanat și anterior, promovând acțiune pentru pensie de întreținere, instanța stabilind că reclamantul se ocupă și contribuie la creșterea copiilor. A precizat că locuiește la mama sa în Iași, care îl va ajuta la supravegherea lui A. cât timp reclamantul va fi la serviciu, fiind în interesul minorului A. să locuiască cu reclamantul.
În drept, art.400 C.civ., art.996 și urm. NCPC.
S-a solicita proba cu înscrisuri și cea testimonială cu martora B. I. L., audierea minorului A., s-au anexat, în copie: certificate de stare civilă, sentința civilă nr.2437/2013 a Judecătoriei Iași, proces-verbal situație școlară a elevului P. A., răspuns sesizare Secția V Poliție.
Pârâta P. A.-M. a depus întâmpinare, invocând excepția de conexitate față de dosarul nr._, inadmisibilitatea solicitării de încredințare a minorului motivat de inexistența unei norme legale în acest sens, respingerea cererii eventual calificată drept una în exercitarea autorității părintești exclusive a reclamantului cu privire la minorul A., nefiind incidentă nici una din situațiile de excepție prevăzute de art.507 C.civ. Pe fond, cu privire la solicitarea de stabilire a domiciliului minorilor, a învederat că după debutul litigiilor dintre părți reclamantul a început să manifeste o conduită de captație a minorului A.. A arătat că reclamantul a părăsit domiciliul comun, însă ea nu i-a obstaculat contactul cu minorii, dar la 6.04.2013 pârâtul l-a luat pe A. pretextând că îl duce la plimbare și a refuzat să îl readucă acasă, mutându-l la domiciliul concubinei, ea fiind nevoită să sesizeze organele de poliție, întrucât a apreciat că fiul său este supus unui abuz emoțional pentru faptul că în discuția telefonică avută cu fiul său, acesta, învățat de tată, i-a spus că îi este frică de ea pentru că îl va bate dacă va veni acasă. Apreciază pârâta drept incalificabilă moral atitudinea reclamantului care dorește să îi despartă pe cei doi copii, scopul fiind de a nu plăti pensie de întreținere. Arată pârâta că și-a asumat rolul de mamă în ciuda unei intervenții de extirpare a unui rinichi și implicarea sa permanentă și aproape exclusivă în creșterea și educarea copiilor nu pot fi afectate de interesele meschine ale reclamantului de a nu contribui la cheltuielile legate de creșterea propriilor copii.
S-a solicita proba cu acte și cea testimonială cu martora Vararu L..
La solicitarea instanței, DAC Iași a înaintat la dosar referat de anchetă socială efectuat la locuințele părților.
La termenul din 4.06.2013 reclamantul a depus precizări ale cererii conexe și implicit ale cererii reconvenționale cu privire la programul de vizitare, arătând că renunță la capătul privind încredințarea minorilor, solicită stabilirea domiciliului minorului A. la reclamant și a domiciliului minorei S.-M. la pârâtă, în subsidiar stabilirea domiciliului ambilor minori la reclamant, stabilirea unui program de vizitare (precizat detaliat), cu cheltuieli de judecată, a solicitat suplimentarea probatoriului cu interogatoriul pârâtei.
Instanța la 4.06.2013 a calificat excepția inadmisibilității cererii principale drept apărare de fond, a luat act de renunțarea la susținerea excepției inadmisibilității primului capăt de cerere din acțiunea conexă precizată; a administrat pentru părți proba cu înscrisuri (acestea depunând înscrisuri suplimentare la termenele din 19.06 și 20.06) și câte un martor, proba cu interogatorii reciproce, a reținut concluziile rapoartelor de anchetă socială efectuate la domiciliile părților.
La termenul din 19.06.2013 a respins solicitarea pârâtului-reclamant de ascultare a minorului A., iar la termenul din 20.06.2013 a respins solicitarea minorului, transmisă prin avocatul pârâtului-reclamant, de a fi ascultat, pentru motivele consemnate în încheiere și în practicaua prezentei hotărâri.
Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, instanța reține următoarele:
Reclamanta-pârâtă P. A.-M. și pârâtul-reclamant P. M.-A. sunt căsătoriți din 28.12.2002 (f.14 ds.conex), în timpul căsătoriei născându-se minorii A. la 18.07.2006 (f.15 ds.conex) și S.-M. la 21.12.2009 (f.16 ds.conex).
Din 22.02.2013 pârâtul-reclamant este despărțit în fapt de reclamanta-pârâtă, minorii rămânând în grija ultimei la fostul domiciliu comun.
În prezent între părți se află în curs de soluționare cererile privind desfacerea căsătoriei, exercițiul autorității părintești și stabilire domiciliu minori înregistrate pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ și_ .
În acest context, părțile solicită instituirea de către instanță pe calea ordonanței președințiale a unor măsuri privitoare la domiciliul minorilor și programul de vizitare al acestora.
Cu privire la îndeplinirea celor 3 cerințe care condiționează admisibilitatea ordonanței președințiale, față de disp.art.996 NCPC rezultă că există două condiții specifice ale ordonanței președințiale, și anume urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, din cea de-a doua condiție decurgând și o a treia, respectiv ca prin măsura dispusă să nu se prejudece fondul.
Ordonanța președințială nu are scopul de a rezolva fondul litigiului, urmând ca instanța învestită să stabilească, în raport cu probele administrate, în favoarea căruia dintre părți există aparența de drept în cazul în care se solicită stabilirea domiciliului minorilor. Prin urmare, instanța nu poate să ia, pe calea ordonanței președințiale, măsuri definitive, care să rezolve fondul litigiului dintre părți.
Având în vedere că părțile se află în proces de divort, că din probele dosarului rezultă că separarea în fapt a acestora s-a produs, instanța apreciază că se impune cu necesitatea stabilirea unui domiciliu al minorilor, până la solutionarea dosarului de divort, părinții minorilor neînțelegându-se cu privire la acest aspect. Mai mult, prin dispozițiile art.919 NCPC legiuitorul a instituit o prezumție legală cu privire la urgența măsurilor acolo enumerate, vremelnicia și neprejudecarea fondului fiind asigurate prin instituirea acestor măsuri temporare exclusiv până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț.
Cu privire la temeinicia cererilor formulate de părți, analizând aparența de drept și interesul minorilor, instanta retine că părțile și copiii lor minori au locuit împreună în apartamentul din Iași, ., . sfârșitul lunii februarie, când, din motive care nu se impun analizate în prezenta cauză, pârâtul reclamant s-a mutat la domiciliul mamei sale din Iași ..2, în prezent locuind 2-3 zile pe săptămână și în apartamentul concubinei sale.
Cei doi minori au rămas în grija reclamantei pârâte în fostul domiciliu comun, din probele administrate rezultând faptul că tatăl menține legături mai strânse cu minorul A., dar și cu fetița S.-M.. Din probatoriul administrat nu reiese faptul că mama ar fi obstrucționat relația minorilor cu tatăl acestora.
Minorii sunt atașați de ambii părinți, reclamanta fiind însă cea care s-a ocupat în mod continuu de aceștia, din momentul nașterii lor.
Din susținerile părților, declarațiile martorilor, rezultă că părinții minorilor își dispută întâietatea, fiecare considerându-se părintele față de care minorii sunt mai atașați și în același timp minimalizând rolul celuilalt în viața copiilor lor.
Instanța reține că minorii se află încă la o vârstă foarte fragedă la care prezența mamei în viața lor este absolut vitală. În acest sens, instanța nu va reține susținerile formulate de pârât si nici depozitia martorului audiat la solicitarea sa, că mama nu ar manifesta interes față de copii, nu s-ar preocupa de bunăstarea materială și spirituală a acestuia, atât timp cât din toate acțiunile reclamantei rezultă contrariul. Astfel, nu se poate susține că, având grijă de copiii săi în primii ani ai vieții, nu s-a format o legătură de afecțiune și atașament între copii și mamă, știut fiind faptul că între o mamă și copilul său se înfiripă, de obicei, legături afective foarte puternice. Din declarația martorei audiate la solicitarea reclamantei, rezultă faptul că minorii sunt foarte atașați de mama, locuind în permanență cu aceasta. Martora a mai relatat faptul că pârâta s-a comportat tot timpul ca o bună mamă, ea fiind cea care se ocupa de minori asigurându-se ca acestora să nu le lipsească nimic atât din punct de vedere material cit si afectiv, pentru o creștere si dezvoltare armonioasa.
Pârâtul este într-adevăr preocupat de minorul A., în sensul înscrierii acestuia la activități extrașcolare și angrenarea sa în activități sportive, dar instanța apreciază că programul de lucru al acestuia (ture, gărzi de noapte), coroborat cu lipsa unui domiciliu stabil și pendularea sa între apartamentul mamei și cel al concubinei nu oferă garanții suficiente pentru a forma convingerea instanței în sensul că pârâtul-reclamant s-ar putea ocupa în mod constant de creșterea și educarea minorului A..
Pe de altă parte, minora S.-M. este mult mai dependentă de mama sa, astfel cum au recunoscut și reclamantul și martora acestuia.
Mai mult, instanța apreciază ca lipsită de beneficii pe termen lung separarea celor doi copii ai părților, astfel cum solicită în principal pârâtul reclamant.
Instanța apreciază că preocuparea reclamantei-pârâte într-o măsură mai mică cu privire la activitățile extrașcolare ale minorului A. și interesul sporit al pârâtului în acest sens nu sunt aspecte care să diminueze aportul mamei la creșterea și educarea copilului, tatăl putând a se preocupa în continuare de aceste activități ale minorului, împărțirea sarcinilor între părinți fiind chiar recomandabilă având în vedere modificarea situației familiale care, deși prevăzută poate de părinți, a fost cu siguranță neașteptată pentru minori.
De asemenea, instanța apreciază ca puțin relevantă declarația martorei pârâtului, care a revenit în țară și a putut observa relațiile dintre părți la un moment la care relația acestora era déjà deteriorată, episoadele relatate de aceasta părând a fi izbucniri temporare ale unor frustrări care se vor fi disipat odată cu conștientizarea imposibilității continuării raporturilor conjugale și introducerea de către ambele părți a cererilor de divorț.
Prin urmare, instanța reține că probatoriul administrat indică, în interesul minorilor, o necesitate de menținere a status quo-ului, reclamanta prezentând garanții suficiente pentru creșterea, educarea și formarea minorilor în mod provizoriu până la soluționarea dosarului de divorț. În luarea acestei decizii instanța are în vedere faptul că în contextul lipsirii minorilor de prezența zilnică a tatălui, dublată de atașarea inevitabilă de prezența mamei, o nouă rupere de celălalt părinte prin stabilirea domiciliului minorilor (chiar numai al minorului A.) la tată (care locuiește la mama sa, bunica paternă), având în vedere perioadele de lipsă de la domiciliu ale acestuia (datorate serviciului, gărzilor de noapte sau locuirii la concubină) ar putea demara un complex de abandon care să rupă echilibrul psihic al celor doi copii, cu consecințe implicite pe termen lung.
Convingerea instanței în sensul arătat anterior a fost formată pe baza probatoriului administrat, a declarațiilor ambilor martori, a susținerilor părților, înscrisurilor depuse, dar și a referatului de anchetă socială.
Potrivit art.401 C.civ., văzând cererea de stabilire a programului de vizitare formulată de pârâtul reclamant și acordul parțial al reclamantei pârâte exprimat oral în ședință, instanța va stabili ca legăturile personale ale tatălui cu minorii să se desfășoare după următorul program, cu luarea minorilor de la domiciliu și returnarea lor la domiciliu de către tată:
- în primul și al treilea week-end din lună, de sâmbăta la 9.30 până duminica la 19.30;
- de 2 ori pe săptămână după-amiaza în intervalul 16-19, cu anunțarea prealabilă a mamei, fără a fi afectate alte activități extrașcolare ale minorilor;
- în zilele de naștere ale minorilor în anii impari;
- ultimele 2 săptămâni din iulie și ultimele 2 săptămâni din august;
- prima zi de C. și a doua săptămână din vacanța de iarnă;
- o săptămână primăvara, cuprinzând ultimele 3 zile ale vacanței de primăvară și următoarele 4 zile consecutive;
Prin urmare, instanța va admite acțiunea principală și în parte cererea reconvențională subsidiară precizată formulată în dosarul principal nr._ de pârâtul-reclamant și în parte acțiunea conexată precizată formulată în dosarul conexat nr._/245/2013, va stabili domiciliul minorilor P. A. (ns. 18.07.2006) și P. S.-M. (ns. 21.12.2009) la reclamanta-pârâtă și va stabili ca legăturile personale ale pârâtului-reclamant P. M.-A. cu minorii să se desfășoare după programul menționat.
În baza art.453 NCPC, acordând în totalitate cheltuielile de judecată suportate de reclamanta-pârâtă, respectiv 310,3 lei reprezentând taxă timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și doar în parte cheltuielile de judecată efectuate de pârâtul-reclamant, respectiv 310,3 lei reprezentând taxă timbru, timbru judiciar aferente capătului de cerere admis, parțial onorariu avocat (300 lei), instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
În baza art.996 al.3 NCPC, instanța va dispune ca executarea ordonanței să se realizeze fără somație și fără trecerea unui termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea principală formulată în dosar nr._ de reclamanta-pârâtă P. A.-M., domiciliată în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P. M.-A., cu domiciliul procesual ales la C..Av. C. B. în Iași, ., ., ., și în consecință stabilește domiciliul minorilor P. A. (ns. 18.07.2006) și P. S.-M. (ns. 21.12.2009) la reclamanta-pârâtă P. A.-M..
Admite în parte cererea reconvențională subsidiară precizată formulată în dosarul principal nr._ de pârâtul-reclamant P. M.-A. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă P. A.-M. și în parte acțiunea conexată precizată formulată în dosarul conexat nr._/245/2013 de reclamant P. M.-A. în contradictoriu cu pârâta P. A.-M., și în consecință stabilește ca legăturile personale ale pârâtului-reclamant P. M.-A. cu minorii P. A. (ns. 18.07.2006) și P. S.-M. (ns. 21.12.2009) să se desfășoare după următorul program, cu luarea minorilor de la domiciliu și returnarea lor la domiciliu de către tată:
- în primul și al treilea week-end din lună, de sâmbăta la 9.30 până duminica la 19.30;
- de 2 ori pe săptămână după-amiaza în intervalul 16-19, cu anunțarea prealabilă a mamei, fără a fi afectate alte activități extrașcolare ale minorilor;
- în zilele de naștere ale minorilor în anii impari;
- ultimele 2 săptămâni din iulie și ultimele 2 săptămâni din august;
- prima zi de C. și a doua săptămână din vacanța de iarnă;
- o săptămână primăvara, cuprinzând ultimele 3 zile ale vacanței de primăvară și următoarele 4 zile consecutive;
Prezenta sentință își va produce efectele până la rămânerea definitivă a hotărârii din dosarele nr._ și nr._ ale Judecătoriei Iași.
Obligă pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 310,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, timbru judiciar, onorariu avocat.
Obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 310,3 lei cheltuieli de judecată aferente capătului de cerere admis reprezentând taxă timbru, timbru judiciar, onorariu avocat.
Compensează cheltuielile de judecată datorate reciproc de părți.
Executorie fără somație și fără trecerea unui termen.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.06.2013.
Președinte, Grefier,
F. D. M. T. L. M.
FDM/L.T./1 iulie 2013/4ex
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 9594/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
