Plângere contravenţională. Hotărâre din 29-10-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 15691/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 29.10.2013
Instanța constituită din:
Președinte: Z.-L. M.-O.
Grefier - B. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul P. C. C. în contradictoriu cu intimat I. IAȘI-B.R., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Față de lipsa părților, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La al doilea apel nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că acesta este primul termen de judecată acordat, precum și că potrivit verificărilor efectuate în aplicația ECRIS a Judecătoriei Iași, s-a constatat că nu au mai fost înregistrate alte cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect, după care:
Instanța constată că prin întâmpinare, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411 alin. 2, teza finală NCpc.
Observând că prezenta cauză la primul termen de judecată și părțile au fost legal citate, instanța procedează din oficiu, în baza art. 131 din Noul Cod de procedură civilă la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, stabilind că, față de dispozițiile art. 32 din O.G.2/2001 raportat la art. 94 ultimul alineat Noul Cod de procedură civilă, este competentă să judece pricina.
În temeiul art. 238 NCPC instanța procedează la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului, fixând o durată de o zi.
Instanța constată că acesta este termenul de probe.
Constatând că proba cu înscrisurile existente la dosar și proba cu vizionarea imaginilor stocate pe CD sunt admisibile potrivit legii și concludente pentru soluționarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 Noul Cod procedură civilă, instanța o încuviințează pentru ambele părți și procedează la administrarea lor.
Instanța procedează la desigilarea plicului în care se află CD-ul nr. 1202/2013 I. – SCI atașat întâmpinării, depus de intimat și la vizualizarea imaginilor stocate pe acesta, în condiții de publicitate, reintroducându-l apoi în plicul aflat la fila 13 din dosar.
Nemaifiind probe de administrat, în temeiul art. 244 Noul Cod de procedură civilă, instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, că părțile nu sunt prezente la dezbateri, și în temeiul art. 394 NCPC, reține cauza spre deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 16.05.2013, petentul P. C. C., a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Iași –SERVICIUL RUTIER, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.05.2013.
În motivare, a arătat în esență că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.05.2013 a fost sancționat în mod nejustificat pentru fapte care nu s-au întâmplat.
În drept, petentul nu a invocat nici un temei de drept.
În dovedire a depus procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.05.2013 fila 3, carte de identitate fila 4 chitanță . nr._ din 16.05.2013 fila 9 și a solicitat proba video cu suport digital CD.
Prin serviciul registratură la data de 13.06.2013, petentul a depus precizări la acțiune prin care a reiterat susținerile din acțiunea introductivă de instanță, în sensul că a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii; în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură la data de 28.06.2013, intimată a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit. Intimata a mai solicitat obligarea petentului la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 500 lei.
În drept, a invocat dispozițiile art.148, art.205, art.315 Cod procedură civilă, OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002, HG nr.1391/2006.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: raport agent constatator fila 12, suport CD fila 13, planșă foto fila 14.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
La termenul din 29.10.2013 instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și proba cu vizionarea imaginilor stocate pe suport CD.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 15.05.2013 de către agentul constatator al intimatului I.P.J. Iași –Serviciul Rutier, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în suma de 300 lei, avertisment, 2 puncte de penalizare și cu suspendarea dreptului de conduce autoturisme pe drumurile publice.
S-a reținut că în data de 15.05.2013, ora 10.01, petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ dinspre Podul de Piatră către Bazar din Municipiul Iași, iar la trecerea de pietoni din dreptul bazarului nu a acordat prioritate de trecere la doi pietoni angajați regulamentar în traversare pe marcaj pietonal, faptă prevăzută de art.135 lit. h) din Hotărârea nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în continuare HG nr.1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit. b) din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în continuare OUG 195/2002, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.05.2013 fila 3, raport agent constatator fila 12.
Totodată, s-a reținut că petentul nu purta centură de siguranță, faptă prevăzută de art.36 alin.1 din OUG 195/2002 și sancționată de art.99 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit. a) pct.3 din OUG 195/2002, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.05.2013 fila 3, raport agent constatator fila 12.
De asemenea, s-a menționat faptul că petentul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, respectiv suma de 150 lei.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.05.2013 a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând că nu are obiecțiuni.
În drept, potrivit art.36 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament, iar potrivit art.99 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit. a) pct.3 din OUG 195/2002, nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz, se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a I-a de sancțiuni (2,3 puncte amendă) și cu aplicarea a 2 puncte de penalizare.
Potrivit art.135 lit.h) din HG nr.1391/2006 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, iar potrivit art.100 alin.3 lit. b) din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă) cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a . nr._/15.05.2013, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.05.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenții statului, Curtea EDO a arătat că în principiu astfel de prezumții pot să aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută și exclusivă. O hotărâre prin care se stabilește vinovăția unei persoane, nu poate să se întemeieze exclusiv pe prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal. Astfel, deși, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției este recunoscută în principiu de către instanță, aceasta nu poate înfrânge singură prezumția de nevinovăție, astfel cum este instituită de art. 6 paragraf 2 CEDO.
Cu toate acestea, mențiunile procesului verbal nu se coroborează cu imaginile înregistrate pe suportul CD, atașat documentației, din care reiese cu claritatea împrejurarea că, în momentul în care autovehiculul petentului a pășit pe marcajul pietonal, pietonii indicați în procesul verbal nu părăsiseră trotuarul pentru a se angaja în traversare, astfel încât, prezumția de temeinicie a procesului verbal este înlăturată chiar prin probele depuse de intimată, instanța constatând că fapta reținută în sarcina petentului și analizată anterior nu există.
În ceea ce privește reținerea în sarcina petentului a contravenției prevăzute de art.36 alin.1 din OUG nr.195/2002, instanța constată că, potrivit mențiunilor din referatul agentului constatator, și această faptă ar fi trebuit evidențiată în proba cu înregistrarea video, de vreme ce acesta nu arată că ar fi constatat-o personal. Or, imaginile video atașate documentației surprind autoturismul petentului din lateral și din spate, fără a oferi o imagine a conducătorului auto care să pună în evidență fapta de a nu purta centură de siguranță.
Prin urmare, instanța reține că această faptă nu a fost probată în mod direct de către intimată, sancționarea contravențională a petentului apărând ca neîntemeiată.
Față de considerentele ce preced, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001, completată și modificată va admite plângerea contravențională, va anula procesul-verbal și va exonera petentul de la plata sancțiunilor aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. C. C., CNP_, cu domiciliul în Iași, Fdt. V. M. nr.2A, județul Iași împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/15.05.2013 în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Iași – Biroul Rutier, cu sediul în Iași, ..6, județul Iași, pe care îl anulează.
Exonerează petentul de la plata sancțiunilor contravenționale aplicate prin procesul-verbal de contravenție . nr._/15.05.2013.
Cu apel în 30 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.10.2013.
Președinte, Grefier,
Z.-L. M.-OanaBondar R.
Red/ Tehnored Z-L M-O./B.R.
4 ex./12.02.2014/2COM-12.02.2014
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 22/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
