Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 19972/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 17 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. H.
Grefier M. G. P.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulate de petentul D. I. și pe intimat Poliția L. Iași, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost reținută spre soluționarea în ședința publică din data de 26.11.2013, când, din lipsă de timp pentru deliberări, s-a amânat pronunțarea pentru data de 03.12.2013, 10.12.2013 și pentru azi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 20.06.2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._ plângerea formulată de petentul D. I. împotriva procesului-verbal cu . nr._ din 06.06.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 6.06.2013, având în vedere lipsa locurilor de parcare din zonă, a fost nevoit să staționeze pentru câteva minute cu auto_ pe calea de acces dinspre . parcarea din spatele Palatului de Justiție din Iași, fără a bloca sau încurca în vreun fel circulația autovehiculelor care vroiau să intre în parcarea respectivă, existând o bandă liberă pe care se putea circula fără probleme. Nu a fost singura persoană care a staționat pe calea de acces, existând la acel moment numeroase autovehicule staționate atât pe partea dreaptă cât și pe partea stângă a căii de acces. Deși nu a lipsit decât 15 minute de la mașină, când s-a întors a constatat că autoturismul nu mai era unde îl lăsase, fiind ridicat de . la indicațiile agenților Poliției Locale Iași. La fața locului mai erau agenții constatatori care erau ocupați cu întocmirea proceselor verbale. S-a îndreptat la sediul unității menționate pentru a recupera autoturismul, iar aici a fost întâmpinat de un agent de poliție care i-a înmânat procesul verbal contestat. L-a întrebat pe agentul constatator cu privire la temeiul legal în baza căruia a dispus ridicarea autoturismului, dar răspunsul a fost de tipul: Asa e legea!. A achitat taxa de 430 de lei constrâns fiind, pentru a recupera autoturismul.
Procesul verbal nu respectă condițiile de formă prevăzute de lege, astfel că se impune anularea măsurii de sancționare cu 3 puncte penalizare și restituirea sumei de 430 lei. Agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor, nu a realizat nici o mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită, încălcându-se prevederile art. 16 al. 1 din OG nr. 2 din 2001, sancțiunea fiind prevăzută la art. 17. Lipsa mențiunilor arătate face imposibilă aprecierea gravității faptei și a justeței sancțiunii, instanța neputând stabili faptele materiale sau verifica încadrarea juridică ori justețea sancțiunii. Nu s-a arătat nici un element de fapt care ar fi putut circumstanția împrejurările, lipsa unei descrieri suficiente înlăturând posibilitatea petentului de a își exercita dreptul la apărare.
Pe de altă parte, lipsa locurilor de parcare din zonă reprezintă cauza situațiilor de acest gen, conducătorii auto fiind nevoiți să parcheze în locuri mai puțin permise. Procesul verbal a fost întocmit în mod nelegal, astfel că se impune anularea acestuia.
De asemenea, măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale, impunerea taxei de ridicare in cuantum de 430 lei pentru eliberarea autoturismului efectuându-se în lipsa unui temei legal, ceea ce atrage obligarea intimatei la repararea prejudiciului material cauzat și anume plata sumei pe care a fost nevoit să o achite pentru a putea intra în posesia autoturismului proprietate personală
Prin obligarea la plata sumei de 430 lei, i-a fost creat un prejudiciu material. Ingerința dreptului de proprietate privată este neconvențională cât timp ingerința adusă dreptului său de proprietate este vădit disproporționată raportat la scopul legitim propus, ceea ce o transformă într-o efectivă încălcare a dreptului de proprietate, încălcare ce nu poate fi tolerată de judecătorul național care este obligat să analizeze această ingerință. Chiar dacă aceste ingerințe s-au realizat în temeiul art. 7 din Legea nr. 155 din 2010, acestea nu au avut un scop legitim și cu atât mai puțin o proporționalitate cu un scop legitim, atât timp cât spre exemplu nu există nici o dovadă certă că staționarea autoturismului ar fi constituit un obstacol în trafic.
Ingerințele nu sunt proporționale nici prin simpla comparație a sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul verbal și a sumei de 430 lei solicitate de . SA pentru restituirea masinii.
În drept, s-au invocat prevederile art. 1357 si urm. cod civil si OG nr. 2 din 2001.
Alăturat s-au depus înscrisuri.
Intimata Politia Locala Iasi a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii, reiterând motivele de fapt și de drept care au stat la baza întocmirii procesului verbal. A depus copie carte de identitate, copie permis de conducere.
La solicitarea instanței, . SA a inaintat planșele fotografice efectuate la 6.06.2013 cu ocazia ridicării, transportului și depozitării autovehiculului cu nr._, precum și procesul verbal de constatare.
Ambelor părti li s-a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nu au fost solicitate alte probe.
Analizând susținerile părților coroborat cu probatoriul administrat, raportat la normele legale aplicabile în materie contravențională, instanța reține:
Conform procesului-verbal contestat cu . nr._ din 6.06.2013, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 143 lit.a din R. O.U.G. nr. 195 din 2002, sancționată de art. 100 al.2 din OUG nr. 195 din 2002. S-a aplicat sancțiunea avertismentului, 3 puncte de penalizare și s-a dispus ridicarea autovehiculului conform art. 7 din Legea nr. 155 din 2010. S-a reținut de agentul constatator că petentul a stationat neregulamentar cu auto VW pe . calea de acces din parcarea din spatele Palatului de Justiție cu auto nr._, blocând circulația auto din zonă.
Procesul-verbal a fost semnat de petent pentru luare la cunostință, la rubrica obiecțiuni consemnându-se că: Am obiecțiuni.
În conformitate cu prevederile art.34 al.1 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului-verbal.
Sub aspectul legalității, actul sancționator - procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Încadrarea juridică dată faptelor este corectă. Fapta a fost suficient descrisă, împrejurările săvârșirii faptei fiind pe deplin lămurite cu planșele foto realizate la momentul ridicării autoturismului. Ingerința a fost legitimă, măsura tehnico administrativă având caracter preventiv și instantaneu, având drept scop fluidizarea traficului în zonă sau îndepărtarea oricărui obstacol de pe carosabil sau trotuar.
Agentul constatator a precizat în procesul verbal de constatare că măsura a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 și cu HCL 107 din 2000, acte normative care completează cadrul legal așa cum rezultă din art. 64 din OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește temeinicia, instanța constată că petentul a contestat situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal, dar nu a dovedit contrariul celor reținute în actul contestat. Instanța retine însă că agentul constatator a constatat în mod direct fapta imputată petentului, aceasta fiind confirmată de înscrisurile înaintate la dosar de . SA, autoturismul petentului fiind staționat în zona de acțiune a indicatorului Oprirea Interzisă. Î. regulilor de circulație rutieră și de către alți participanți la trafic și nesancționarea acestora, nu reprezinte motive de exonerare a petentului de răspunderea contravențională cu privire la fapta acestuia. În zona centrală există locuri de parcare special amenajate, astfel că nu poate fi primit acest motiv invocat de petent.
Anterior CEDO a subliniat prin jurisprudența sa ca procedura contravenționala prevăzuta de legislația romana este susceptibila sa aducă atingere garanțiilor oferite de art. 6 alin. 1 in situația in care unele prezumții impuse de legiuitor, de altfel permise in materie penala, depășesc anumite limite rezonabile, luând în considerare gravitatea mizei și respectând drepturile apărării (par. 60). În cauza A. Curtea a constatat depășirea acestor limite rezonabile nu prin legislația existenta in vigoare, ci prin modalitatea in care instanțele au înțeles sa o aplice limitând dreptul la apărare al contravenientului (prin neluarea in considerare a unor declarații printre altele) iar un factor decisiv în aprecierea Curții, l-a constituit gravitatea mizei si anume riscul pedepsei închisorii contravenționale aplicabile pentru contravenția in cauză.
In cauza de față, garanțiile procedurale au fost respectate, petentul având posibilitatea de a se apăra prin formularea plângerii de față si administrarea oricăror probe pe care le-a considerat necesare. Deși s-au depus planșe foto, petentul nu le-a contestat si nici nu a făcut vreo referire la acestea. Pe de altă parte, fapta a fost constatată de agent în mod direct, agent constatator care se afla în îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, astfel că instanța reține temeinicia procesului verbal.
Instanța va verifica legalitatea măsurii privind ridicarea autovehiculului, având în vedere limitele învestirii instanței.
Dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 sunt clare și previzibile în sensul că măsura tehnico-administrativă a ridicării unui vehicul poate fi contestată chiar dacă este luată printr-un act separat de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, date fiind dispozițiile speciale ale legislației rutiere în privința căii de atac și strânsa legătură dintre măsurile cu caracter contravențional aplicate de agentul de poliție rutieră (sancțiuni principale, complementare sau simple măsuri tehnico-administrative).
Potrivit art. 64 din OUG nr. 195/2002: (1) Politia rutiera poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabila. Ridicarea si depozitarea vehiculelor in locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz. (2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul si depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suporta de către deținătorul acestuia.(3) Ridicarea vehiculelor dispusa de politia rutiera in condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.
Din analiza dispozițiilor legale rezultă că măsura ridicării vehiculelor staționate neregulamentar este o măsură tehnică, cu caracter preventiv și instantaneu, având ca scop fluidizarea circulației rutiere, prin îndepărtarea provizorie de pe drumul public a unui vehicul ce constituie un obstacol pentru ceilalți conducători auto ori pentru pietoni.
În cauza de față, din descrierea faptei din cuprinsul actului sancționator, dar și din planșele foto depuse la dosar de intimat, rezultă că măsura ridicării autovehiculului s-a impus, autovehiculul fiind staționat în zona de acțiune a indicatorului Oprirea Interzisă.
Având în vedere caracterul preventiv al măsurii tehnico-administrative, pentru înlăturarea obstacolului de pe carosabil sau trotuar, este evident că aceasta măsură poate fi luată chiar și înainte de întocmirea procesului verbal de constatare a contravenție.
Reținând că măsura ridicării autovehiculului dispusă prin procesul verbal este legală, instanța apreciază că petentul nu este îndreptățit la restituirea sumei achitate în contul pârâtei . SA, care a efectuat serviciul de ridicare și transport al autoturismului al cărui proprietar este petentul.
În aceste condiții, instanța urmează să respingă plângerea petentului ca neîntemeiată.
Instanța va respinge cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere soluția pronunțată cu privire la cererile sale principale.
Având în vedere dispozițiile art. 36 al. 2 din OG nr. 2 din 2001, în forma aflată în vigoare la data introducerii plângerii, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. I., domiciliat în mun. Iași, ., ., ., CNP_, prin reprezentant convențional avocat M. S. C., în contradictoriu cu intimatul Poliția L. Iași, cu sediul în Iași, ., referitor la procesul verbal nr. ISC_ din 06.06. 2013.
Respinge cererea petentului de obligare a intimatului la repararea prejudiciului.
Respinge cererea petentului privind cheltuieli de judecată.
Obligă petentul să plătească suma de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, apelul depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată azi, 17.12.2013, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
HL PM
RED/TEHN: HL
4 EX/ 30.01.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
