Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 20114/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._/2013
Ședința din camera de consiliu de la 05 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C. D. B.
Grefier - D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E. E. ROMÂNIA SA în contradictoriu cu pârâta V. F., având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal, făcut în ședința din camera de consiliu, lipsesc părțile.
Fără citare părți.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 NCPC verifică și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina; estimează durata procesului la un singur termen de judecată. Față de proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă, în temeiul art. 254 (1) NCPC instanța o încuviințează, putând duce la dezlegarea pricinii. Din oficiu, instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru pârâtă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.06.2013, pe rolul Judecătoriei Iași, sub numărul de înregistrare_, reclamanta E.ON E. România SA a solicitat în cadrul procedurii speciale a cererilor cu valoare redusă ca, în contradictoriu cu pârâtul V. F., obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 3555,23 lei cu titlul de preț și 987,91 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, între aceasta și pârât s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice, în baza căruia au fost emise facturi fiscale in perioada iulie 2010-octombrie 2011, fiind înregistrat un debit în cuantum de 3555,23 lei, la care se adaugă penalitățile de întârziere datorate de către pârât, în cuantum de 987,91 lei.
În drept, au fost invocate prevederile Codului civil, art. 1025-1032 Cod proc. civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La cererea introductivă au fost anexate următoarele înscrisuri: contract de furnizare servicii încheiat de părți, facturi fiscale emise în baza acestuia, centralizator situație facturi fiscale, mod de calcul al penalităților solicitate, notă de conciliere directă, însoțită de dovada de expediere a acesteia.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei reprezentând taxă de timbru.
Deși a fost citat cu mențiunea de a formula răspuns și întâmpinare, în termen de 30 de zile de la comunicare, pârâtul nu a formulat nici un fel de apărări.
La termenul din 05.11.2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse și constatând administrat întregul material probatoriu a închis dezbaterile și a reținut cauza spre competentă soluționare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 5 din NCC, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Aceleași prevederi sunt cuprinse și în dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011, care stabilesc că dispozițiile Codului civil se aplicã tuturor actelor și faptelor încheiate sau, dupã caz, produse ori sãvârșite dupã ., precum și situațiilor juridice nãscute dupã .. Întrucât, în cauză, contractul a fost încheiat în anul 2008, când era în vigoare dispozițiile Codului civil abrogat în prezent, instanța va face aplicarea acestora în cauza de față.
Între părți a fost semnat la data de 22.09.2003, un contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, în care reclamanta figura în calitate de furnizor iar pârâtul, în calitate de client. Obiectul contractului a fost reprezentat de furnizarea energiei electrice la locul de consum și implicita reglementare a raporturilor dintre părți în ceea ce privește furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice. Contractul a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Contract.
Potrivit art. 11 alin. 1 din convenția părților, factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură. De asemenea, neachitarea facturii de către consumator în termenul de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare începând cu prima zi după data scadenței, valoarea totală a penalităților neputând depăși valoarea facturii. Contractul a fost asumat pe bază de semnătură și ștampilă de ambele părți contractante și nu a fost contestat până la momentul judecării de nici una dintre acestea.
În temeiul acestuia, reclamanta E.ON E. România S.A a emis o . facturi fiscale atașate la dosar la filele 24-35.
În fiecare dintre aceste facturi fiscale, reclamanta a înscris separat prețul serviciilor prestate, taxa pe valoare adăugată, data emiterii, data scadenței, și, de asemenea, situația facturilor anterioare rămase neachitate. Aceste operațiuni au fost evidențiate separat, fără a fi cumulate.
Din cercetarea facturilor fiscale depuse la dosar, instanța constată că prin contabilizarea sumelor serviciilor prestate de furnizor, se ajunge la o sumă de 3555,23 lei contravaloare energie electrică furnizată. La această sumă se adaugă penalități de întârziere în valoare de 987,91 lei.
În materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, revine debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art. 1169 C.civ., conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Or, în prezenta cauză, pe baza probelor administrate rezultă că sumele au fost facturate corect, în termenele legale, fiind aduse la cunoștința beneficiarului, însă acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă.
Astfel, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantei își au temeiul într-o convenție legal încheiată între părți, în vigoare la data formulării prezentei cereri, respectând întocmai clauzele contractuale stipulate iar pârâta nu a făcut dovada executării obligație, sarcina probei incumbând acesteia.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 152 lit. e din HG 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, pentru întârzieri ale consumatorului la plata facturii aferente activității de furnizare a energiei electrice, furnizorul este îndreptățit să ia, succesiv, măsura aplicării de penalități.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat pe baza convenției părților, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a sumelor datorate de beneficiarii serviciilor prestate, se percepe o penalitate calculată la suma datorată.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației.
Întrucât pârâtul a acceptat contractul, însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, acesta și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate.
În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâta a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.
Instanța reține că, în acord cu prevederile art. 1025 C.pr.civ solicitarea de acordare a contravalorii serviciilor se circumscrie domeniului de aplicare a procedurii cererilor cu valoare redusă, atât prin prisma naturii raportului juridic, cât și prin prisma valorii obiectului cererii (situat sub pragul de 10.000 lei).
De asemenea, se va reține că pârâtul nu a formulat nici un fel de apărări în prezenta cauză.
Observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că acestea susțin caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de care se prevalează reclamanta. Astfel, potrivit art. 662 NCPC, creanța este certă atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, precum și exigibilă dacă este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului. După cum se poate observa creanța rezultă în mod direct din înscrisurile depuse, cuantumul sumei facturate este expres indicat și rezultă din totalizarea sumelor înscrise pe fiecare factură fiscală în parte iar termenul de scadență este împlinit la momentul promovării acțiunii, fiind înscris în facturile depuse.
În prezența clauzei penale, instanța nu verifică întinderea prejudiciului suferit de către creditor, clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâtul a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației. Față de aceste argumente, instanța urmează să admită cererea reclamantei de obligarea a pârâtei la plata penalităților de întârziere.
Din ansamblul probelor administrate, instanța reține că pârâtul datorează reclamantei suma de 3555,23 lei reprezentând contravaloare energie electrică, la care se adaugă suma de 987,91 lei reprezentând penalități de întârziere.
Constatând caracterul întemeiat al cererii, în raport de dispozițiile exprese ale art. 451 C.pr.civ, precum și prevederile din procedura specială a cererilor de valoare redusă, art. 1031, reținând că partea care a câștigat procesul a solicitat expres cheltuieli reprezentate de contravaloare taxelor de timbru, instanța urmează a admite și acest capăt de cerere și a obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată efectuate, respectiv 153 lei contravaloare taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . SA cu sediul Targu M., ., jud.M. si cu sediul ales pentru corespondenta si citare in Iasi, ..4 bis, jud.Iasi in contradictoriu cu parata V. F. cu domiciliul in Iasi, ., ., apt.2, jud.Iasi.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3555,23 lei reprezentand contravaloarea facturilor de energie electrica emise in perioada iulie 2010-octombrie 2011 precum si la plata sumei de 987,91 lei reprezentand dobânda contractuala calculata de la data scadentei fiecarei facturi si pana la data de 31.12.2012.
Obliga parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 153 lei reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar.
Executorie.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmand a fi depusa la Judecatoria Iasi.
Pronunțată în ședință publică astazi 05.11.2013.
Președinte, Grefier,
C.D.B. D.V.
Red./teh. CDB
15.03.2014 - 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 13-12-2013,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
