Pretenţii. Hotărâre din 30-09-2013, Judecătoria IAŞI

Comentarii

0

Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 21257/245/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Ședința publică din data de 30 Septembrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE –Ș. A. P.

GREFIER-C. L. R.

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta U.M.F. GR. T. P. IAȘI în contradictoriu cu pârâții B. C., . SRL PRIN ADM. JUD. GENERAL GROUP EXPERT SPRL, . GROUP SRL și . SRL, având ca obiect pretenții daune morale; obligația de a face .

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 09.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 16.09.2013, când, pentru același motiv, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 23.09.2013, când pentru același motiv a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:

INSTANȚA,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 10.07.2012 sub nr._, reclamanta Universitatea de Medicină și farmacie „Gr. T. P.” din Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. C., . SRL, . Group SRL, . SRL, pronunțarea unei hotărâri prin care pârâții să fie obligați în solidar la plata de despăgubiri civile în sumă de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat reclamantei prin publicarea în cotidianul local Bună Ziua Iași din data de 28.04.2012 a articolului intitulat „Femeia care a provocat cutremurul de la U., anihilată de Finanțe”. S-a solicitat și obligarea pârâților să publice, timp de 7 zile, pe cheltuială proprie, în ziarul Bună Ziua Iași și în alte trei cotidiene naționale hotărârea judecătorească irevocabilă ce se va pronunța în cauză, obligarea pârâților să retracteze afirmațiile mincinoase din materialul publicat, în termen de 3 zile de rămânerea irevocabilă a soluției, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 500 lei/zi de întârziere, precum și obligarea pârâților să prezinte scuze publice, prin același mijloc de comunicare, pentru prejudiciile aduse imaginii și prestigiului reclamantei. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că la data de 28.04.2012 cotidianul Bună Ziua Iași a publicat, sub semnătura lui C. B., articolul cu titlul „Femeia care a provocat cutremurul de la U., anihilată de Finanțe”. Încă din titlu se întrevede caracterul compromițător al articolului, care exprimă ideea că în Universitate au avut loc evenimente, fapte, ce au determinat o distrugere, o dezbinare a instituției, așa cum sugerează cuvântul „cutremur”. Reclamanta nu înțelege rațiunea pentru care jurnalistul a legat numele Sorinei M. de numele Universității, de vreme ce aceasta este doar fosta soie a unui salariat al Universității, fără a fi fost vreodată angajată a acestei instituții. În articol se face referire la anchete serioase, confirmate de Finanțe, potrivit cărora ar exista o . afaceri necurate între această doamnă sau/și firma sa și Universitate, dar nu se prezintă vreo dovadă în acest sens sau rezultatele anchetei. În articol se afirmă, în mod nejustificat și nedovedit, că „Firma Econgres a fost abonată ani de zile la banii de la U. Iași” și că datorită calității lui „C. la U. Iași majoritatea evenimentelor din lumea medicală ieșeană au fost organizate de firma în cauză, prin contracte semnate cu instituția de învățământ superior, bineînțeles contra unor sume consistente”. Aceste afirmații pot crea în mintea cititorului imaginea încheierii unor contracte în mod subiectiv, cu încălcarea normelor imperative ce guvernează achizițiile publice. Nu doar că informațiile prezentate sunt false, dar ziarul a refuzat publicarea dreptului la replică, solicitat prin adresa nr. 8473/02.05.2012), astfel încât reclamanta a publicat dezmințirile în Ziarul de Iași. Fapta ilicită este reprezentată de grava abatere de la normele profesiei de gazetar. Reclamanta, făcând referire la jurisprudența CEDO în materia libertății de exprimare, consideră că articolul în discuție se situează în afara protecției oferite de art. 10 CEDO, încălcând drepturile reclamantei. Articolul nu cuprinde o relatare obiectivă și echilibrată cu privire la fapte și activități de interes public, informațiile oferite nu sunt reale, demne de crezare, iar din modul de scriere a articolului rezultă intenția clară de defăimare a reclamantei și nu cea de a aduce la cunoștința publicului informații de interes general. Reclamanta face referire și la angajarea răspunderii societății pârâte, în calitate de comitent, pentru fapta prepusului, angajarea răspunderii editorului fiind stabilită și de CEDO (Ozturk c. Turciei). Vinovăția părților îmbracă forma neglijenței deoarece pârâții puteau și trebuiau să prevadă faptul că prin publicarea articolului aduceau atingere dreptului la imagine al reclamantei. Reclamanta apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale. Reclamanta oferă, în cuprinsul acțiunii, o . date care să confirme reputația de care se bucură în învățământul superior românesc.

În drept, s-au invocat prevederile art. 257 N.C.Civ, art. 10 CEDO.

Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2611 lei și timbru judiciar de 5 lei pentru cererea de reparare a daunelor și cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar de 0,3 lei pentru cererea având ca obiect obligație de a face.

Pârâtul B. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare, s-a arătat că informațiile referitoare la reclamantă din cuprinsul articolului în discuție sunt tangențiale față de subiectul articolului. Acestea privesc o persoană fizică și activitățile acesteia în plan public, care fac obiectul unor informații de interes public:activități ale societăților comerciale în care a activat, controale financiare a le organelor statului. Referirile la reclamantă sunt inserate în articol pentru a crea o imagine de ansamblu a contextului în care s-a manifestat S. M. și pentru a aduce la cunoștință publică în care prin acțiunile sale a prejudiciat bugetul de stat. Faptele relatate nu creează un prejudiciu de imagine pentru reclamantă întrucât aceasta este o instituție publică, a cărei activitate nu vizează exclusiv domeniul medical și universitar, ci în cadrul acesteia se desfășoară și activitatea unor departamente conexe, cum este cel economico-financiar sau cel de comunicare, care interesează și privesc publicul. Fiind vorba de o instituție publică, finanțată de la bugetul de stat, este normal ca publicul să fie informat cu privire la modalitatea în care se gestionează aceste resurse. La momentul publicării articolului reclamanta era subiectul unor verificări din partea organelor statului, a unor dosare penale și a numeroase împrejurări care o aduceau în prim-planul opiniei publice. În acest context demersul jurnalistului de a furniza informații suplimentare, în condițiile în care se manifesta un real interes pentru activitatea reclamantei se circumscrie acestui context și implicit activității jurnalistice de investigație. Și pârâtul face referire la jurisprudența CEDO în materia libertății de exprimare.

Pârâta . SRL a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasvive, întrucât prâtul B. C. nu este angajatul său, iar ziarul în care a fost publicat articolul în discuție nu aparține pârâtei.

Reclamanta, prin înscrisrul de la fila 73, a declarat că renunță la judecată în contradictoriu cu pârâta . SRL.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și cea cu interogatoriul pârâtului B. C., interogatoriul regăsindu-se la filele127, 128 din dosar.

Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:

La data de 28.04.2012 cotidianul Bună Ziua Iași a publicat, sub semnătura pârâtului C. B., articolul cu titlul „Femeia care a provocat cutremurul de la U., anihilată de Finanțe”. Articolul privește în principal implicarea Sorinei M. într-o . afaceri cu posibil caracter ilegal, iar în acest context se fac unele referiri și la legături care ar fi existat între societatea comercială în a cărei activitate a fost implicată d-na M. și reclamanta U. Iași.

Art. 30 alin. 1 din Constituția României consacră libertatea de exprimare. De asemenea, potrivit art. 10 paragraful 1 CEDO: „orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde liberatatea de opinie și liberatatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Însă nici Constituția României, nici CEDO nu consacră un caracter absolut al libertății de exprimare, care este susceptibilă de anumite limitări. Astfel, art. 30 alin. 6 din legea fundamentală arată că „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”. De asemenea, paragraful 2 al art. 10 CEDO statuează că exercitarea acestei libertăți poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constitui măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

Așadar, libertatea de exprimare exercitată de pârâți poate fi supusă unor restrângeri în măsura în care modalitatea în care ea a fost valorificată a adus atingere reputației, imaginii reclamantei. Însă, pentru a constata că exercitarea libertății de exprimare a îmbrăcat forma unei fapte delictuale, cu consecința de a restrânge această libertate, instanța, în calitate de reprezentant al autorității statale, trebuie să se conformeze și exigențelor art. 10 CEDO, astfel cum au fost ele dezvoltate de jurisprudența Curții de la Strasbourg.

Principiile privitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească ingerințele autorităților statale în exercitarea libertății de exprimare spre a fi compatibile cu dispozițiile art. 10 paragraf 2 din Convenție au fost excelent sintetizate de Curte în hotărârea sa pronunțată în cauza Fressoz și Roire c. Franței, reluate apoi în mod constant practic în toată jurisprudența sa ulterioară în materie: „Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice. Sub rezerva paragrafului 2 al art. 10 din Convenție, ea se aplică nu numai pentru informații sau idei privite sau considerate inofensive sau indiferente, dar și pentru cele care contrariază, șochează sau neliniștesc; acestea sunt imperativele pluralismului, toleranței și spiritului de deschidere fără de care nu există societate democratică. Presa joacă un rol esențial într-o asemenea societate; dar dacă ea nu trebuie să depășească anumite limite ținând, mai ales, de protecția drepturilor și reputației altora, a necesității de a împiedica divulgarea unor informații confidențiale, precum și a altor valori sociale enumerate de art. 10 paragraf 2 din Convenție, ea are îndatorirea de a comunica, cu respectarea îndatoririlor și responsabilităților de rigoare, informații și idei privitoare la toate problemele de interes general; aceasta presupune, de asemenea, posibilitatea de a recurge la o oarecare doză de exagerare și chiar de provocare”.

Informațiile referitoare la activitatea unei societăți comerciale (Econgres) cu privire la care există suspiciuni că ar fi prejudiciat bugetul de stat, în contextul în care A. C., fostul soț al Sorinei M., administratorul acestei societăți, a fost implicat într-un scandal de notorietate, cu relevanță penală, legat de posibile fraude financiare în cadrul activității U. Iași, constituie, în mod cert, informații de interes public.

Instanța nu-și propune să analizeze valoare de adevăr a aserțiunilor din cuprinsul articolului în discuție, ci doar de a stabili dacă au fost respectate, de către pârâți, limitele libertății de exprimare. În acest demers, raportând reperele majore redate în paragraful precedent la situația din speța de față instanța constată, în primul rând, că articolul nu vizează în mod direct activitatea reclamantei, ci face doar unele referiri tangențiale la aceasta. Singurele referiri la reclamantă apar, în afara titlului, cu ocazia menționării faptului că „reporterii BZI au descoperit în urmă cu câteva zile șmenurile făcute printr-o societate de casă a U., iar cei de la Finanțe au confirmat ancheta efectuată de jurnaliști”, că „Firma Econgres a fot abonată ani de zile la banii U. Iași”, și că „având în vedere calitatea lui C. la U. Iași majoritatea evenimentelor din lumea medicală ieșeană au fost organizate de firma în cauză, prin contracte semnate cu instituția de învățământ superior, bineînțeles contra unor sume consistente de bani”. Însă, în ansamblul articolului, importanța acestor aserțiuni scade, ele apărând mai degrabă ca niște informații adiacente legate de activitatea firmei Econgres, la care d-na M. era administrator. Având în vedere că A. C., fostul soț al Sorinei M., a fost directorul de comunicare de la U. Iași, referirile la această instituție de învățământ superior nu apar ca fiind lipsite de orice rațiune, mai ales în contextul în care U. Iași, prin persoane din colectivul acesteia, inclusiv d-l C., era deja implicată, indirect, într-un scandal de notorietate. În acest context, nu se poate considera că informațiile referitoare la U. Iași din cuprinsul articolului menționat ar fi adus, ele însele, un prejudiciu de imagine instituției de învățământ superior. Acest prejudiciu era preexistent, decurgând din actele de urmărire penală efectuate față de persoane din colectivul U. Iași, ce au fost aduse la cunoștință publică, amănunte legate de acest caz devenind notorii, iar informațiile prezentate în articolul aici analizat erau în legătură (cel puțin indirectă, prin calitatea persoanelor implicate) cu acest scandal. Impactul pe care acest scandal l-a produs justifica utilizarea expresiei „cutremurul de la U.” din titlul articolului. Ținând cont și de importanța secundară, în economia articolului, a informațiilor legate de U. Iași, instanța nu poate reține producerea vreunui prejudiciu de imagine la adresa acestei instituții doar prin publicarea acestui articol. Aceasta cu atât mai mult cu cât, deși referirile la U. Iași din cuprinsul articolului induc o suspiciune cu privire la corectitudinea și, eventual, legalitatea unor activități din cadrul acestei instituții de învățământ, niciuna dintre aceste informații nu reprezintă o acuză clară de nelegalitate. Or, această prezentare relativ echivocă a informațiilor se circumscrie, dat fiind contextul expus, posibilității jurnalistului de a recurge la o oarecare doză de exagerare și chiar de provocare, despre care Curtea de la Strasbourg amintește în mod constant în hotărârile sale privitoare la libertatea de exprimare. De asemenea, înscrisurile de la filele 95, 118 atestă existența unor relații de colaborare între reclamantă și firma Econgres, ceea ce face ca legătura prezentată în articol ca existând între reclamantă și această societate comercială să nu fie lipsită de orice bază.

Având în vedere cele anterior expuse instanța apreciază că nu se poate reține în sarcina pârâților săvârșirea unei fapte civile delictuale prin publicarea în cotidianul local Bună Ziua Iași din data de 28.04.2012 a articolului intitulat „Femeia care a provocat cutremurul de la U., anihilată de Finanțe”. În consecință, acțiunea reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată.

Întrucât acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, în baza art. 274 C.p.c. reclamanta va fi obligată să plătească pârâtului B. C. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, dovedit prin chitanța nr. 38/16.09.2013. Deși onorariul de avocat achitat este de 2000 lei, așa cum rezultă din chitanță, instanța, în baza art. 274 alin. 3 C.p.c., va obliga reclamanta doar la plata sumei de 1000 lei, ținând cont de complexitatea medie a dosarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. P.” din Iași, cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâții B. C., cu loc de muncă la redacția ziarului „Bună Ziua Iași” din Iași, Calea Chișinăului nr. 22, Clădirea Teba Industries, . SRL, cu sediul în București, ., ., cam. 1, sector 1 prin administrator judiciar Casa de Insolvență M. IPURL Iași cu sediul în Iași, .. 27, . și . G., cu sediul la administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență „F. S.” din Iași, ., ., ., jud. Iași.

Admite în parte cererea pârâtului B. C. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Obligă reclamanta să plătească pârâtului B. C. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2013.

Președinte, Grefier,

P. Ș. A. R. C. L.

Red/tehnored.P.Ș.A./R.C.L.

7ex/23.12.2013

← Pretenţii. Sentința nr. 6/2013. Judecătoria IAŞI		Uzucapiune. Hotărâre din 16-09-2013, Judecătoria IAŞI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță