Pretenţii. Sentința nr. 6/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 18119/245/2013
. ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 6 decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta .-PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârâții G. A. și G. M., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 29.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 06.12.2013 când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată reține următoarele:
Prin acțiunea promovată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 6.06.2013, reclamanta S.C. C. IASI S.A., în contradictoriu cu pârâții G. A. și G. M. a solicitat instanței obligarea acestora din urmă în solidar, la plata sumei de 916,46 lei debit aferent perioadei decembrie 2010 – octombrie 2011 și 772,35 lei penalități de întârziere aferente perioadei octombrie 2007 - martie 2013, urmând ca acestea să curgă până la achitarea integrală a prețului și acordarea de cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea în fapt s-a arătat că în calitate de furnizor de energie termică, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, însă pârâții nu au achitat la timp sumele facturate cu titlul de contravaloare servicii prestate acumulând debite și penalități ( conform clauzei inserate în contract). Se invocă în drept prevederile art. 1270 C.civ, 1216 alin. 1, 1169 și legea 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică. Sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probai cu înscrisuri. Au fost anexate cererii inițiale următoarele înscrisuri: convenția anexă la contractul de furnizare energie 26.02.2007, fișă componență sold clienți, facturi fiscale emise, cererea de invitație la conciliere, proces verbal de conciliere directă.
Prezenta acțiune este scutită de la plata taxei de timbru în temeiul art. 77 din legea 85/2006. reclamanta a solicitat de asemenea și judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului legal.
La termenul de judecată din data de 20 septembrie 2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a reținut cauza spre competentă soluționare. Acțiunea a fost repusă pe rol, cu mențiunea depunerii de concluzii sub aspectul prescripției extinctive raportată la debitele scadente anterior momentului iunie 2010 și penalitățile aferente perioadei octombrie 2007- iunie 2010.
La data de 15.10.2013, reclamanta a depus concluzii de respingere a excepției, subliniind faptul că pârâții au recunoscut debitele și penalitățile restante prin plăți succesive realizate în contul acestora. Astfel, în acord cu prevederile art. 2538 această atitudine echivalează cu o recunoaștere tacită și conduce la întreruperea termenului.
La data de 1 noiembrie 2013, instanța a solicitat lămuriri în privința cuantumului exact al penalităților solicitate pentru segmentul 1.04.2013 – 6.06.2013.
La data de 15 noiembrie 2013, reclamanta a depus la dosar precizările solicitate și modul detaliat de calcul al penalităților pentru segmentul avut în vedere, indicând suma de 24,56 lei.
Deși legal citați pârâții nu au formulat întâmpinare în termen legal. Cu toate acestea, la termenul din data de 15.11.2013, în ședință publică s-a prezentat G. M. și a depus două chitanțe despre care a susținut că reprezintă dovezi de plată parțială a debitului. Instanța a luat act de formularea unei cereri de eșalonare a plății și a acordat un nou termen pentru anexarea la dosar la dovezii de achitare a debitului ( cu privire la care s-a invocat o imposibilitate obiectivă de prezentare) și pentru depunerea actelor în susținerea cererii de eșalonare.
La data de 28.11.2013 au fost depuse precizări de către pârâtă și o chitanță în sumă de 300 lei.
La data de 29.11.2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări prin care a arătat că este de acord cu cererea de eșalonare a plății, astfel cum a fost formulată de pârâți și a subliniat că aceștia au efectuat plăți parțiale, rămânând de plată suma de 616,46 lei debit și 535,37 lei penalități.
În cadrul ședinței publice din data de 29.11.2013, instanța a luat act de precizările părților, a constatat administrat întreg materialul probatoriu și a reținut cauza spre competentă soluționare asupra fondului și a excepției prescripției penalităților anterioare momentului 6 iunie 2013, adică a penalităților aferente segmentului octombrie 2007 – iunie 2010.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
La data de 26.02.2007, părțile au negociat și semnat contractul numărul 267/2007, reclamanta figurând în calitate de prestator servicii, iar pârâții în calitate de beneficiari. Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile noului cod civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. pe cale de consecință, deși a fost pornit sub incidența noului cod civil, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materie civilă, fiind vorba în esență de efecte deja produse ale unui contract încheiat sub legea veche.
în baza raporturilor juridice stabilite, părțile s-au angajat la punerea la dispoziție a agentului termic ( reclamanta), respectiv achitarea contravalorii serviciilor oferite, pe baza măsurătorilor efectuate de contoare și a facturilor fiscale emise.
Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat sub nici un aspect de nici una dintre părțile contractante.
În baza acestora relații stabilite, reclamanta, în calitate de furnizor de servicii a pus la dispoziția persoanelor fizice beneficiare serviciile promise, emițând facturi fiscale aferente.. este de menționat că pârâții nu au realizat nici un fel de apărări legate de o eventuală excepție de neexecutare a contractului, ci doar au depus pe parcursul procesului chitanțe cu privire la care au subliniat că reprezintă plata utilităților. Este de observat că parte din aceste chitanțe se referă strict la contractul semnat și care formează obiectul prezentei acțiuni, iar celelalte la plata cheltuielilor de întreținere. În baza probelor administrate și a susținerilor ambelor părți instanța va lua act că în cursul procesului au fost achitate sumele de 300 lei cu titlul de debit și 236,98 lei cu titlul de penalități de întârziere.
Cu privire la excepția prescripției extinctive a penalităților, solicitate pentru segmentul 1 octombrie 2007 – martie 2010 ( data emiterii facturilor), instanța reține că în virtutea naturii dreptului ( de creanță) pretins de reclamant, acesta este prescriptibil în termenul general de 3 ani, termen ce începe să curgă de la data scadenței penalităților. Or, studiind înscrisurile depuse la dosarul cauzei, se poate observa că scadența facturilor emise în perioada 1 octombrie 2007 – martie 2010 este plasată în afara termenului de 3 ani în care acțiunea putea fi promovată. În această situație revine reclamantei sarcina de a proba existența reală a unei cauze de suspendare sau întrerupere existente, apte a influența cursul termenului de prescripție incident în speță.
Or, reclamanta nu a probat existența unor atare cauze, termenul de prescripție fiind unul legal și imperativ. Astfel, instanța va admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune raportat la penalitățile de întârziere aferente debitelor facturate în perioada 1 octombrie 2007 – martie 2010 ( data emiterii facturilor) și va respinge acțiunea referitoare la aceste penalități ca fiind prescrisă. În egală măsură, în baza acelorași înscrisuri depuse la dosarul cauzei, instanța va constata caracterul neîntemeiat al prescripției raportate la penalitățile solicitate pentru segmentul aprilie 2010 – iunie 2010, constatând că scadența acestora este situată în interiorul termenului de 3 ani ( calculat retroactiv de la momentul promovării acțiunii) și va respinge excepția referitoare la aceste sume.
Se poate observa așadar că societatea reclamantă se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reprezentat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de partea cocontractantă. În atare situație, este suficient ca partea reclamantă să dovedească existența unui contract valabil încheiat și a caracterului cert al creanței sale, revenind pârâților obligația de a proba îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate sau excepții de neexecutare a contractului încheiat, or chiar cauze exoneratoare de răspundere.
Pentru a stabili caracterul cert al sumelor de bani pretinse cu titlul de debit și separat penalități, aferente perioadei individualizate în cuprinsul precizărilor de reclamantă, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse, precizările pârâților și atitudinea procesuală a acestora.
Cu privire la suma pretinsă cu titlul de debit, instanța va reține argumentele anterioare, referitoare la dovedirea convenției legale în temeiul căreia acestea sunt pretinse precum și lipsa oricărei dovezi a stingerii totale a debitului acumulat ( plata parțială realizată în cursul judecății referindu-se exclusiv la suma de 300 lei) și va admite acest capăt de cerere precizat, urmând a obliga pârâții, în solidar la plata sumei de 616,46 lei debit, aferent perioadei decembrie 2010 – octombrie 2011.
Cu privire la penalitățile de întârziere aferente, instanța va reține prevederile clauzei contractuale, respectiv art. 20 din convenție, articol ce stabilește atât termenul de la care încep a fi calculate penalitățile, cât și cuantumul acestora - egal cu dobânda prevăzută pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare. Clauzele convenționale au putere de lege între părțile contractante, pârâții neinvocând nici un fel de apărare legată de caracterul disproporționat al unei atare modalități de stabilire anticipată a prejudiciului. Se va reține că reclamanta a reușit să probeze un caz de răspundere civilă contractuală precum și condițiile acestui tip de răspundere, odată probată convenția și obligațiile asumate de cealaltă parte, aceasta din urmă având sarcina probei îndeplinirii acestor obligații. În privința penalităților, acesta au fost calculate potrivit dispozițiilor convenționale existente între părți, cu luarea în calcul a debitului, cuantumului procentual fixat și numărului total de zile de întârziere, fără ca suma penalităților să poată depăși debitul datorat pentru fiecare factură în parte.
Ținând cont de soluția promovată cu privire prescripția extinctivă a penalităților aferente perioadei 1 octombrie 2007 – martie 2010 ( data emiterii facturilor), constatând caracterul cert al clauzei convenționale și îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii contravenționale, instanța va admite în parte și capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la plata penalităților restante și îi va obliga pe aceștia în solidar la plata sumei de 307,34 lei contravaloare penalități de întârziere aferente perioadei aprilie 2010 – martie 2013, a sumei de 24,56 lei penalități calculate pentru segmentul 1 aprilie 2013 – 6.06.2013, cu acordarea în continuare de penalități în cuantum egal cu dobânda prevăzută pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare de la 7.06.2013 la data achitării integrale a debitului în cuantum de 616,46 lei.
Referitor la cererea de eșalonare a plăților, având în vedere înțelegerea părților și dispozițiile noului cod de procedură civilă art. 397 NCPC, instanța va încuviințat termenul de „grație” ( de plată) solicitat de pârâți și va eșalona suma la care aceștia au fost obligați în 9 rate lunare, consecutive și scadente la data de 15 a fiecărei luni, începând cu 15.12.2013, în valoare individuală de 105,37 lei.
Cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, instanța reține că deși pârâții sunt în culpă procesuală, reclamanta nu a probat efectuarea nici unei cheltuieli cu acest titlu, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată această solicitare. Se va lua act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea precizată la data de 2 decembrie 2013, acțiune formulată de reclamanta S.C. C. IASI S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr.25 prin administrator special și judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâții G. A. și G. M., cu domiciliul în Iași, . nr.9, ., ..
Ia act că pârâții au achitat în cursul procesului suma de 300 lei cu titlul de debit.
Ia act că pârâții au achitat în cursul procesului suma de 236,98 lei cu titlul de penalități de întârziere.
Admite în parte excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune raportat la penalitățile de întârziere aferente debitelor facturate în perioada 1 octombrie 2007 – martie 2010 ( data emiterii facturilor) și respinge acțiunea referitoare la aceste penalități ca fiind prescrisă.
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției în raport de penalitățile aferente perioadei aprilie 2010 – iunie 2010 ( tot raportat la data emiterii facturilor pentru debitele generatoare de penalități).
Obligă pârâții în solidar la plata sumei de 616,46 lei debit, aferent perioadei decembrie 2010 – octombrie 2011, precum și la plata sumei de 307,34 lei contravaloare penalități de întârziere aferente perioadei aprilie 2010 – martie 2013, a sumei de 24,56 lei penalități calculate pentru segmentul 1 aprilie 2013 – 6.06.2013, în total la plata sumei de 948,36 lei, cu acordarea în continuare de penalități în cuantum egal cu dobânda prevăzută pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare de la 7.06.2013 la data achitării integrale a debitului în cuantum de 616,46 lei.
Admite cererea de eșalonare sumă ( debit și penalități) la care au fost obligați pârâții și dispune plata eșalonată în 9 rate lunare, consecutive și scadente la data de 15 a fiecărei luni, începând cu 15.12.2013, în valoare individuală de 105,37 lei.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate.
Ia act că pârâții nu au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 6 decembrie 2013, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
5 ex, 6.01.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Hotărâre din 30-09-2013, Judecătoria IAŞI → |
|---|
