Pretenţii. Sentința nr. 03/2013. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește reprezentantul legal al reclamantei și pârâtul.

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 19.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2013, ulterior pentru data de 03.12.2013 când,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.05.2013 sub număr de dosar anterior menționat reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul C. P. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care aceastul din urmă să fie obligat la plata sumei de 391,13 lei din care 360 lei reprezentând preț al serviciului de salubritate și 31,13 lei penalități cu cheltuieli de judecată.

Motivându-și cererea reclamanta a arătat faptul că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii salubritate nr._/19.02.2008 iar pârâtul nu a înțeles să își execute obligația de plată a prețului serviciului prestat derivând din această convenție, ceea ce a condus la calcularea de penalități conform art.8.4 din contract..

Cu adresa nr.1553/18.01.2013 expediată prin serviciul poștal cu confirmare de primire pârâtul a fost invitat la conciliere directă, fără succes însă.

Reclamanta a încercat soluționarea litigiului și pe calea medierii fără rezultat.

În drept s-au indicat prevederile art.1516 cod civil iar în baza art.223,411Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Cererea a fost legal timbrată cu 41 lei taxă de timbru și 1,5 lei timbru judiciar (f.3 dosar).

În probațiunea reclamanta a anexat cererii introductive următoarele înscrisuri: adresa nr.1553/18.01.2013 prin care pârâtul este invitat să achite debitul sau să se prezinte în vederea concilierii directe, dovada expedierii cu confirmare de primire; factura fiscala nr._/31.12.2013 emisa in baza contractului de salubritate; contractul de prestări servicii salubritate nr._/19.02.2013; tabel nr._ cu calcul detaliat al penalităților aplicate; proces verbal de informare nr.1392/15.04.2013; proces verbal nr.1323/05.04.2013; chitanta nr.370/27.03.2013 (f.4-10 dosar).

Fiindu-i comunicată acțiunea introductivă și înscrisurile anexate (f.11 dosar) pârâtul nu a formulat în termenul legal acordat întâmpinare.

În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din oficiu a dispus completarea acestora cu facturile fiscale aferente intregului interval vizat prin acțiune, acestea fiind depuse la filele 16-28 dosar, precum și chemarea pârâtului la interogatoriu.

Citat în cauză, pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței.

Față de cererea reclamantei de judecarea a cauzei în lipsă și față de poziția procesuală a pârâtului, cauza s-a judecat în lipsa părților legal citate.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 19 februarie 2008 între reclamanta din cauză și pârât a intervenit contractul de prestări servicii salubritate numărul_ în baza căruia reclamanta s-a obligat să presteze în beneficiul pârâtului servicii de colectare, transport, depozitare a deșeurilor pentru un număr de 4 persoane, contractul fiind încheiat pe durată nedeterminată (art.1-2 din contract, fila 6 ds).

În schimbul serviciului de salubritate prestat beneficiarul, pârâtul în cauza de față, s-a obligat la plata contravalorii acestuia în baza facturilor emise de prestator lunar (art.6 pct.6 si pct.9 din contract coroborat cu articolul 8.2 din contract).

Potrivit articolului 8.4 din contract părțile au convenit anticipat asupra daunelor moratorii datorate de beneficiară în caz de întârziere la plata prețului serviciului prestat, nivelul acestora fiind stabilit la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare.

În baza contractului reclamanta a furnizat beneficiarului serviciul de salubritate, facturând contravaloarea acestuia așa cum rezultă din facturile depuse la dosar (f.17-27).

Față de neplata facturilor de către pârât, cu adresa nr.1553/18.01.2013 expediate prin serviciul poștal cu confirmare de primire pârâtul a fost invitat să achite debitele restante și de asemenea a fost invitat să se prezinte la sediul creditoarei în vederea concilierii directe, demers rămas fără rezultat.

Anterior promovării acțiunii pe rolul instanței reclamanta a convocat pârâtul la soluționarea diferendului pe calea medierii fără ca acesta din urmă să răspundă la invitația reclamantei, fapt ce rezultă din cele două procese verbal depuse la reclamantă la filele 8-9 dosar.

În drept, instanța reține că sunt incidente situației de fapt anterior descrisă dispozițiile art.969(1), art.970(1) și art.1169 Cod civil din 1864 dat fiind faptul că raporturile juridice contractuale s-au născut sub imperiul acestor dispozițiile legale și față de disp.art. 3 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului civil aprobat prin legea nr. 287/2009.

Dispozițiile art.969(1) și art.970(1) Cod civil consacră principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.

Instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere. Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.1169 C.Civ., conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Aplicând aceste principii la speța de față, instanța apreciază că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei și necontestate de pârât, unite cu contractul de prestare servicii încheiat de părți, fac dovada deplină a existenței creanței solicitate de reclamantă prin acțiune, creanță lichidă și exigibilă astfel încât sarcina probei în sensul stingerii ei prin plată s-a transferat asupra pârâtului care însă nu a făcut dovada că ar fi achitat sumele pretinse de reclamantă.

În acest context probator instanța reține că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtului și anume: existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea de către acesta a unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial - prețul serviciului de salubritate, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa pârâtului, prezumată conform art.1082 C.Civ., atât timp cât acesta nu a dovedit o cauză străină exoneratoare de răspundere contractuală.

Cât privește suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere, instanța arată că neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei obligații contractuale atrage răspunderea contractuală a părții care în mod culpabil nu și-a îndeplinit întocmai obligația și a cauzat un prejudiciu celeilalte părți. Potrivit art.1068 și 1069 C.Civ., în cazul neexecutării la termen a obligației, creditorul poate cere de la debitor pe lângă obiectul obligației principale și penalitatea, dacă aceasta a fost stipulată pentru simpla întârziere.

Potrivit art.8.4 din convenția părților „Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare; valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului”

Această clauză contractuală reproduce disp.art.42 alin.10 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr.51 din 8 martie 2006.

Având în vedere convenția părților precum și dispozițiile legale anterior menționate instanța reține că nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare este cel stabilit prin disp.art.120 din Codul de procedură fiscală text care instituie un nivel al dobânzii de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, revizuibil prin legile anulare bugetare.

Văzând tabelul de calcul detaliat al penalităților depus de reclamantă la dosar instanța constată că aceasta a aplicat procentul de penalitate în vigoare la data scadenței, că penalitatea astfel calculată nu depășește cuantumul debitului solicitat fiind așadar respectate dispozițiile contractuale și legale pe care convenția se grefează.

Așadar instanța va recunoaște reclamantei dreptul de a obține de la pârât plata acestor penalități aferente debitului principal solicitat.

Pentru toate motivele de fapt și de drept expuse instanța va admite acțiunea astfel cum a fost formulată și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 391,13 lei din care 360 lei cu titlu de preț al serviciului de salubritate prestat în baza contractului nr._ din 19.02.2008 în perioada 31 ianuarie 2012- 31 decembrie 2012 și 31,13lei penalități de întârziere.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în baza art.451 Cod procedură civilă, față de soluția dată acțiunii și înscrisurile depuse la dosar instanța va admite în parte cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă cu prezentul proces, cheltuieli reprezentând taxă de timbru în cuantum de 42,5 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar .

Cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de mediere conform chitanței 370/27.03.2013 (fila 10 dosar) va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 451 alineat 1 Cod procedură civilă „ Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.”

La data introducerii acțiunii reclamantei parcurgerea în prealabil a procedurii prevăzută de disp.art.2 din Legea nr.192/2006 nu era obligatorie, motiv pentru care cheltuielile atrase de încercarea reclamantei de soluționare a litigiului pe calea medierii, anterior demarării procedurii judiciare, nu pot fi considerate “cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului” în sensul dispozițiilor art.451 Cod pr.civ.

Pentru considerentele anterior expuse,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea în pretenții formulată de reclamanta S.C. S. S.A. cu sediul în mun Iași, ., județ Iași în contradictoriu cu pârâtul C. P. cu domiciliul în Mun. Iași, ., județ Iași.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 360 lei reprezentând c/val serviciului de salubritate pentru perioada ianuarie 2012- decembrie 2012 în baza contractului de prestări servicii nr._/19.02.2008 și la plata sumei de 31,13 lei penalități aferente aceluiași interval.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 42,5 lei cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și timbru judiciar. Respinge cerere reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de mediere în cuantum de 35 lei.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, 03 dec.2013.

PREȘEDINTE,

D. C. E.

GREFIER,

J. V. G.

Red/teh/ced

20.03.2014, 4ex