Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 04-09-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 40247/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 04 Septembrie 2013
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE D. P.
GREFIER- C. N.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâții B. E., D. V., R. (F. D.) E.- N., D. I., D. C. F., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală daune morale.
Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.09.2013,care fac parte din prezenta sentință civilă, când în aceeași componență instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 03.09.2013 și pentru azi, când
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la numărul de mai sus, prin precizări completatorii, note și concluzii, reclamantul S. V. a chemat-o în judecată pe B. E., solicitând obligarea acesteia să plătească suma de 100.000 RON – daune morale, compensarea prejudiciilor aduse onoarei, demnității și reputației (personale și profesionale, a plenitudinii ca avocat al Baroului Iași), obligarea pârâtei de a publica dispozitivul sentinței în două ziare de interes local și unul difuzat pe întreg teritoriul național în trei numere consecutive; cu cheltuieli de judecată.
A arătat că este avocat la Baroul Iași din 1985, că a fost reclamat de pârâtă la Barou, P. de pe lângă Curtea de Apel Iași și la Secția 4 de Poliție, fiind acuzat abuziv că ocupă un drum public ce există lângă peretele casei (la est), astfel că aceasta nu are acces să îngrijească pereții exteriori ai locuinței, deși terenul de acces este o cale particulară, că a mai fost reclamat pentru infracțiunea de împiedicare a folosirii locuinței, conform art. 320 alin. 1 Cod penal (dosar 239/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași); că nu-i permite accesul pe un drum stradal (Secția 4 Poliție), pentru care a fost sancționat cu avertisment. A mai precizat că nu se învecinează casa E. B. din Iași, Fundac D., întrucât calea de acces DS nr. 2079/1 ce figura în titlul de proprietate_, a fost înstrăinat prin hotărâre judecătorească. A mai arătat că soția sa S. M. și frații ei au cumpărat în indiviziune imobilul casă și teren din .. 12, în care se includea și DS nr. 2079/1 care anterior fusese vândut moștenitorilor defunctei H. E..
Reclamantul a fost apărătorul ales al coindivizarilor ce au dobândit calitatea de cumpărători prin sentința irevocabilă nr. 1501/2006 a Judecătoriei Iași și a fost acuzat că face presiuni, că influențează instanțele.
A mai arătat că a căutat un teren construibil la periferia Iașilor, pentru o casă de locuit mai mare și care să fie în indiviziune a familiilor S. și I.; vânzarea casei vecină cu B. E., urma să se facă cu acordul celor patru coproprietari menționați.
Instanțele au stabilit irevocabil că nu există o cale de acces pe lângă peretele estic dinspre sud a casei pârâtei. S-a stabilit linia de hotar ca fiind exteriorul peretelui casei E. B. la nord și la sud. Ulterior au fost generate noi litigii privind încălcarea limitelor proprietății comoștenitorilor.
Reclamantul a formulat plângere penală contra E. B. conform art. 261 Cod penal (pentru împiedicarea exercitării profesiei de avocat).
Consemnarea în înscrisurile depuse la dosar, că dânsul a avut o atitudine mafiotă față de ea prin „presiunile” făcute în dosare îi aduce atingere onoarei și demnității.
A mai arătat că unii potențiali clienți nu l-au mai angajat pentru a-i apăra.
A solicitat probe cu expertiză medico-legală motivat de faptul că pârâta ar fi susținut că din acest motiv s-a îmbolnăvit.
A solicitat și probe cu înscrisuri și martori.
A depus copie după adresa nr. 2073/12.12.2011, referate și comunicare.
B. E. a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat că în 2004 S. V. și S. M. au vrut să-i cumpere casa, dar aceasta a refuzat și aceștia i-au stricat trotuarul din jurul casei.
În urma unei întrevederi de reconciliere a respectat vechiul amplasament conform adresei_/2/C3/2011.
A invocat excepția lipsei de interes a reclamantelor și ulterior prescripției și a lipsei calității de reprezentant.
A mai arătat că nu a construit nimic pe teren public și nu le-a împiedicat accesul reclamantelor.
A propus înscrisuri, interogatoriu și martori.
Reclamantul a depus copie după caracterizarea nr. 30/11.01.2012, act de înființare, diplomă și carte de identitate.
Reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane (D. V.), ca intervenient forțat conform art. 57 (3) și 58 Cod procedură civilă. Daunele solicitate au fost de 100.000 lei difuzarea publică a sentinței și cheltuieli de judecată.
A arătat că intervenienta are procură în dosarele nr._ ,_/245/2011,_ ,_ ,_/245/2011 și_/245/2010 și că a fost acuzată că a semnat în fals în numele unor părți ori cauzele unde apare ca avocat ales.
Intervenienta pârâtă fără a avea procură în dosarul cauzei_/245/2007 a Judecătoriei Iași_/245/2007 că a semnat în fals pe mama sa și acuzându-l că nu i-a permis accesul pe un drum public aflat la est de casa din Iași, Fundac D. nr. 8.
A fost reclamat și la Baroul Iași, la Secția IV Poliție, că intervenienta forțată a determinat judecătorul din dosarul cu nr._/245/2010 al Judecătoriei Iași prin favoruri și încălcarea prevederilor art. 7 (3 ) din Legea nr. 51/1995 și art. 4.
A invocat art. 70, 71, 72 și 252 i art. 36 din Legea nr. 51/1995 și 39 (3) din Statutul avocaților.
A mai fost depuse procura specială nr. 75/012. B. E. a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că a făcut plângeri împotriva reclamantului pe fondul unic a acțiunii de chemare în judecată a sa de către acesta (dosarele:_/245/2004,_/245/2007,_&245/2010,_/245/2010,_/245/2010,_/245/2010,_ ,_ ,_/245/2011.
În 2007 la Secția 4 Poliție pentru insultă – (reclamantul i-ar fi spus „ țigancă împuțită.”, la P. Iași în 2007- pentru insultă și ocuparea fără drept a unui teren de acces și la Baroul Iași pentru ocuparea fără drept a unui teren de acces.
A formulat plângerile pentru că a avut convingerea că va primi ajutor de la instituțiile statului sau la Baroul Iași pentru a-l convinge pe reclamant pentru a nu le mai deschide lor procese.
„Reclamantul ca un lup îmbrăcat în piele de oaie” a decis să le atace din nou cu această cerere de chemare în judecată.
A mai arătat că nu cunoaște sensul informării presei la P..
Acțiunile sale au avut și au ca scop finalizarea proceselor intentate și scoaterea de sub urmărire, a plății cheltuielilor sau despăgubirilor pe care reclamantul le solicită la fiecare dosar.
Exercitarea dreptului la apărare s-a făcut în mod corect și legal.
Reclamantul arată că a depus jurisprudență, copie după invitație la mediere și procese-verbale.
D. V. a solicitat respingerea acțiunii; cu cheltuieli de judecată.
A invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale pasive.
A precizat că mama sa recunoaște și își asumă conținutul actelor pe care le-a semnat și că limitele legale ale mandatului nu au fost depășite.
A precizat că trebuie avută în vedere calitatea de vecin și nu de avocat.
A propus probele cu înscrisuri și martori.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției arătând că a investit instanța de judecată cu fapte care s-au petrecut în urmă cu 3 ani.
Prin notă explicativă de la fila 65, reclamantul a arătat că a apărat pe soția și cumnații săi ce au dobândit imobilele casă și teren în Iași, Fundacul D. (vecine cu casa pârâtelor). Ulterior, aceștia au pretins că a existat un drum public între cele două imobile și care a fost ocupat abuziv de S. V., depunând reclamații la Poliție și Barou. (A anexat sentința 1501/14.02.2007).
Prin nota explicativă de la fila 69, a arătat că expertul topo face precizări clare cu trimitere la situația din teren și arată că B. E. s-a extins pe terenul proprietatea soției sale. A arătat că a fost acuzat că ar fi intenționat să-i cumpere casa, fapt nereal.
(A depus răspuns la obiecțiuni – dosar nr._ ), planșă foto, adresa nr._/13.07.2010.
Prin nota de la fila 76 a arătat că pârâta l-a acuzat că s-a îmbolnăvit din cauza lui, deoarece pe fondul unui pretins refuz de a-i vinde casa a început să o cheme în judecată în numele unor cumnați.
(A depus copie după întâmpinare_ ).
Prin nota de la fila 80 reclamanta a acționat în justiție pe S. M., solicitând să i se permită accesul pe terenul lor, acțiune respinsă de Tribunalul Iași.
(A depus copie după decizia civilă nr. 156/2011).
Prin nota de la fila 85 a arătat că P. de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus neînceperea urmăririi penale pentru pretinsa infracțiune de tulburare și folosință locuință și disjungerea cauzei pentru B. E. pentru denunț calomnios și tulburare de posesie.
A depus copie după comunicare ordonanță nr. 249/P/2008, rezoluție nr. 1346/P/2010.
Prin nota explicativă de la fila 94 se arară că a fost începută urmărirea penală pentru împiedicarea participării în proces, ulterior fiind scoasă de sub urmărire penală și a precizat că i-au fost cauzate prejudicii morale și de agrement.
Prin nota de la fila 97 a arătat că B. E. a solicitat pe cale de ordonanță președințială desființarea unor lucrări de construcție și că în acțiune se specifică faptul că S. V. a fost sancționat conform legii nr. 61/1991, deoarece a avut inițiativa de a depozita o cantitate mare de piatră pe terenul rudelor sale.
De la Secția 4 Poliție a aflat că a fost sancționat cu avertisment pentru pretinse fapte contravenționale.
A depus copie după acțiunea civilă, adrese și citații.
Prin nota de la fila 105 a arătat că s-a stabilit irevocabil (prin decizia civilă nr. 149/2010 a Tribunalului Iași), că linia de hotar dintre proprietățile în litigiu este dată de zidul casei pârâtei B. E. și că a fost obligată să desființeze streașina casei sale pe o lățime de 60 cm pe latura învecinată cu terenul proprietatea reclamanților.
(A depus copie după decizia menționată).
Pârâtele au arătat că pentru dosarul 249/P/2008 a intervenit prescripția, că întâmpinarea din dosarul nr._ este în scris și nu public, deci nu îi afectează reputația, că și-au exercitat drepturile la apărare în dosarul nr._/245/2008, adresa de la Poliție nu conține nici o afirmație făcută de acestea.
Reclamantul a precizat că vizează aspectele petrecute în ultimii 3 ani (fila 112), că D. V. este cea care are calitatea procesuală pasivă deoarece a formulat apărările.
Reclamantul a mai invocat art. 1349 Noul Cod Civil, 2026 Noul cod civil și 1382, 1385, 1364 Noul Cod civil și art. 67-72 Cod procedură civilă și 998-999 Cod procedură civilă, precum și Convenția C.E.D.O.
Prin note explicative reclamantul a arătat că B. E. recunoaște că l-a reclamat. Asemănarea sa cu cea de lup îmbrăcat în piele de oaie este dovada pentru limbajul folosit de B. E. pentru a-l prejudicia sub aspectul imaginii sale publice.
A precizat și că întâmpinarea este formulată în fals de D. V..
Reclamantul a precizat că pârâtele i-au adus atingere imaginii prin faptul că este acuzat că le intimidează și psihic și că induce în eroare instanța.
A depus copie după actul nr. 3281/2010 și certificat de naștere.
B. E. și D. V. au depus copii drept declarație pe propria răspundere, înscrisuri medicale, planșe foto și răspuns pentru înscrisurile depuse de reclamant și acte medicale.
Au mai fost depuse copii după declarații (169/6.04.2012, 333/2012).
Reclamantul a făcut referire la conținutul calomnios al înscrisurilor publice și la abuzul de drept.
Pârâtele au arătat că au solicitat dovezile acceptului pârâtelor de a fi reprezentate, acceptul neechivoc al clientului, că afirmațiile făcute sunt în limita dreptului la apărare, că înscrisurile din dosarul nr._ pot fi dovedite, și că în dosarul nr._/245/2010 afirmația că D. V. a semnat în fals acel document este eronată, că în dosarul_/245/2008 introducerea în cauză ca părți ale dosarului, depoziția unui martor, fotografiile și înregistrările audio vor dovedi implicarea sa în acest conflict.
Nu s-a impus conexarea dosarului_/245/2012 la prezentul dosar (filele 236 – 28.05.2012).
Probatoriul a fost completat cu copii după: sentința civilă nr. 5895/1997 (Judecătoria Iași).
A fost admisă proba cu înscrisuri.
La termenul din 14.05.2012 a fost unită excepția exercitării dreptului la acțiune cu fondul cauzei.
A fost depusă copia adresei nr._/S4/22.09.2008 (I.P.J. Iași – Secția 4).
La 06.06.2012 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar pentru B. E. (pentru avocat din oficiu), ajutor care a încetat conform O.U.G. nr. 51/2008 la 07.07.2012, ca urmare a decesului E. B..
S-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor D. V., D. E., D. I., D. C..
Au mai fost depuse copii după: adresa nr._/S4/15.06.2012, a Poliției Municipiului Iași – Secția 4,_/11.05.2012 (plângerea E. B. -_/SA/22.09.2008, certificat nr._/07.09.2012 emis de O.C.P.I. Iași.
Reclamantul a renunțat la cererea referitoare la obligarea pârâtei să publice minuta ce se va pronunța în 2 ziare.
Pârâții D. E., D. I. și D. C. nu au formulat întâmpinare și nu și-au propus probe în contradovadă.
În cauză a fost interogată D. V. (fila 47) și audiați martorii Ș. C. și C. D..
S-a luat act de renunțarea reclamantului S. V. la judecarea cererii privind obligarea pârâtelor la publicarea dispozitivului sentinței ce se va pronunța în prezenta cauză într-un ziar local și unul central, conform art. 246 Cod procedură civilă (fila 311).
De asemenea, a fost depusă copia contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1272/2005, întâmpinare dosar nr._/245/2012, notificare, cerere, citații, sentința civilă nr. 6225/2008.
Reclamantul a arătat că înțelege să majoreze cuantumul daunelor cu suma de 20.000 RON pentru capătul de cerere unde D. V. are calitate de pârâtă (a fost chemată în judecată în nume propriu și ca succesor al mamei sale B. E.).
De asemenea, a fost depusă copie după adresa 3972/18.03.2013.
Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
1. a) Excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și prescripția dreptului la acțiune.
Pârâții sunt moștenitorii (succesorii) E. B. (pârâtă în cauză) li despre care se afirmă că a provocat, prin conduita sa culpabilă un prejudiciu reclamantului.
Excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la data promovării acesteia - 12.12.2011, este de asemenea neîntemeiată deoarece reclamantul a precizat că a investit instanța cu fapte care au fost comise în ultimii 3 ani.
Termenul de prescripție prevăzut de art. 1 și 3 și D. 167/1958 a fost respectat.
b) Totodată, instanța va respinge excepția lipsei calității de reprezentant invocată de pârâtă deoarece reclamantul s-a apărat singur în proces și la fila 38 este împuternicire de reprezentare judiciară.
2. Prezenta acțiune este parțial întemeiată pentru motivele ce vor fi expuse mai jos:
Și în Codul civil vechi (art. 958 Cod civil) și în N.Cod civil art. 1349 privind existența răspunderii civile delictuale prevede să existe o faptă ilicită constând într-o acțiune sau inacțiune, faptă prin care încălcându-se normele dreptului civil, sunt create prejudicii asupra obiectului aparținând unei persoane.
De asemenea, se constată și că nu există cauze exoneratoare de răspundere: legitimă apărare, stare de necesitate, îndeplinirea unei atribuții impuse ori permise de lege ori a ordinului superiorului; exercitarea unui drept subiectiv și consimțământul victimei În acest sens se reține că în cadrul exercițiului normal al dreptului, că acela ce se folosește de dreptul său nu poate fi socotit că prejudiciază pe cineva.
Când dreptul se exercită cu intenția de a păgubi o altă persoană, rezultă că exercitarea sa este abuzivă.
O altă condiție a răspunderii civile delictuale este existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
De asemenea, o altă condiție este a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, ce reprezintă atitudinea psihică pe care acesta a avut-o la momentul săvârșirii faptelor, sau la momentul imediat anterior săvârșirii acestuia față de faptă și urmarea acesteia.
Există 2 factori: factorul subiectiv și factorul obiectiv.
În dreptul civil răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă. Cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Vinovăția se poate prezenta fie prin forma intenției sau a culpei.
Pentru a putea fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernământul faptelor sale.
Victima prejudiciului trebuia să facă atât dovada acestuia, cât și a faptei ilicite și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției.
Astfel, cât privește faptele descrise în notele explicative și celelalte pretenții avute menționate mai sus (pentru ocuparea abuzivă a unui drum public, afirmație că reclamantul ar fi vrut să-i cumpere casa, afirmațiile din raportul de expertiză (fila 70); susținerea că pârâta s-a îmbolnăvit grav din cauza conduitei reclamantului, de a o acționa în judecată, la servitutea de trecere pe terenul reclamanților, chemarea în proces ca pârât, deși figura ca apărător, aspectele legate de fereastra dintr-un zid comun, sesizarea organelor de urmărire penală pentru tulburare de posesie, aspectele din întâmpinări, cele legate la solicitarea – pe calea ordonanței președințiale de desființare a unor lucrări de construcție; referitoare la Legea nr. 61/1991, la manipularea unei cantități mari de piatră; sancționarea sa ilegală, că a apărut într-o cauză civilă ca avocat pentru a-l determina să renunțe la apărarea rudelor, reclamațiile de la Barou, solicitarea de a depune contractul de asistență juridică, că urmărește să o intimideze pe mama sa, că își apără soția și rudele, că a atestat un antecontract,iar rudele au obținut o hotărâre judecătorească, că a inițiat pretinse conflicte, că o hărțuiește pe B. E..
Se constată că susținerile făcute sunt în limita exercitării dreptului la apărare, în raport de pregătirea și cunoștințele pârâtei.
Pe de altă parte, din adresa de la Barou și din declarațiile martorilor, înscrisurile, de expertiza medico-legală și actele medicale nu rezultă că s-a cauzat reclamantului o atingere a reputației (acesta se bucură în continuare de o bună reputație), diminuare a clientelei sau că a suportat în plan financiar prejudicii care să justifice acordarea de daune morale. În absența culpei sau a prejudiciului nu se poate reține răspunderea civilă delictuală (Astfel, declarațiile martorului – Ș. C. - referitoare la anumite semne de îndoială cu privire la probitatea reclamantului sunt subiective, nu sunt susținute de alte probe). De asemenea, din declarația martorului C. D. rezultă că acesta cunoaște de la reclamant anumite aspecte, dar nu s-a probat că s-a renunțat la serviciile reclamantului din cauza conflictelor avute cu pârâta, ci s-a afirmat doar faptul că nu știe cum au ajuns informațiile cu privire la acesta la cunoștința altor persoane și a colegilor săi.
Pentru expresia - „reclamantul, ca un lup în piele de oaie” - folosită de pârâtă (care prin precizările de la dosar și-a însușit toate apărările formulate de mandatara D. V.), se reține cauzarea unui prejudiciu reclamantului, prin atingerea adusă demnității și onoarei acestuia. Astfel, reclamantului i-au fost atribuite, prin comparația efectuată trăsături de caracter, cum ar fi ferocitatea și viclenia, ceea ce justifică acordarea de daune morale.
Astfel, conform art. 1357-1378 Noul Cod civil, 1382Noul Cod civil se impune acordarea de daune morale, în cuantum de 2500 lei daune morale.
Față de cele reținute, instanța urmează să îi oblige în solidar pe pârâți (moștenitori ai E. B.) să plătească reclamantului sumele de 2.500 lei reprezentând daune morale și 45 lei cheltuieli de judecată de publicitate – art. 274 Cod procedură civilă (neexistând o declarație de renunțare la acestea).
Totodată, instanța va respinge celelalte cereri ale reclamantului (privind acordarea de daune în alt cuantum și obligarea pârâtei D. V. ca intervenient forțat deoarece așa cum s-a mai arătat aceasta a acționat ca mandatar al pârâtei B. E., care și-a asumat susținerile acesteia, neputându-se reține o depășire a limitelor mandatului.
3. În baza art. 246 Cod procedură civilă, instanța va lua act de renunțarea de către reclamant la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâții referitoare la publicare hotărârii în presă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1. a) Respinge excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și prescripției dreptului la acțiune.
b) Respinge excepția lipsei calității de reprezentant.
2. Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. V. - Iași, D. nr. 6 A, în contradictoriu cu pârâții D. V. - Iași, Fundac D. nr. 8, R. (D.) E. –N. – Iași, Fundac D. nr. 8, D. I. - Iași, Fundac D. nr. 8 și D. C. F. – Iași, Fundac D. nr. 8.
Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantului suma de 2500 lei reprezentând daune morale și 45 lei cheltuieli de judecată.
Respinge celelalte cereri ale reclamantului (conform considerentelor).
3. Ia act de renunțarea de către reclamant la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâții referitor la publicarea hotărârii în presă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 04.09.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat P.D.
25.09.2013
Tehnored. U.E.
7 ex./31.10.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
