Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3590/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3590/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 25985/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3590
Ședința publică din 11 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C. E.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. S. S.A., în contradictoriu cu pârâți A. C., A. C. și A. M., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește reprezentantul legal al reclamantei și pârâți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare pe excepțiile invocate și pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14 august 2013 sub număr de dosar anterior menționat, cerere precizată la 20.09.2013 (fila 41 ds) reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâtii A. C., A. C. si A. M. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care acestia din urmă să fie obligati la plata sumei de 450 lei prețul serviciului de salubritate facturat în intervalul august 2011- ianuarie 2013 și suma de 65,71 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și cererea reclamanta a arătat faptul că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii salubritate nr._/28.06.2004 iar pârâtii nu au înțeles să își execute obligația de plată a prețului serviciului prestat derivând din această convenție, ceea ce a condus la acumularea unui debit la 450 lei reprezentând prețul serviciului și la calcularea de penalități conform art.6.4 din contract și dispozițiilor art.42 alineat 10 litera b) din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
Cu adresa nr._/14.03.2013 pârâtii au fost invitati la sediul reclamantei pentru soluționarea amiabilă a litigiului, invitație căreia nu i s-a dat curs. Reclamanta a încercat soluționarea amiabilă a litigiului inclusiv pe calea medierii fără rezultat.
În drept s-au indicat prevederile art.1516 cod civil iar în baza art.242 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu 42 lei taxă de timbru conform dovezii depusă la fila 4 dosar.
În probațiune reclamanta a anexat cererii introductive următoarele înscrisuri: adresa nr._/14.03.2013 prin care paratii sunt invitati sa achite debitul sau sa se prezinte in vederea concilierii directe, dovada expedierii cu confirmare primire; contract de prestari servicii salubritate nr._/28.06.2009; tabel nr._ cu calcul detaliat al penalitatilor aplicate; factura fiscala nr._/31.01.2013 emisa in baza contractului de salubritate; proces verbal de informare nr. 102/01.08.2013; contract de pregatire mediere nr. 227/18.07.2013; chitanta nr. 77/18.07.2013 in cuantum de 35 lei reprezentand cval taxa pregatire mediere (filele 5-12 dosar).
Ulterior, la solicitarea instanței reclamanta a depus și restul facturilor ce au fost emise pentru debitul solicitat (filele 47-58 dosar); proces verbal de informare nr. 3450/26.09.2013; contract de pregatire mediere nr. 3427/23.09.2013; chitanta nr._/ 23.09.2013; invitatie la mediere nr. 1753/ 23.09.2013 cu dovada expedierii cu confirmare primire (filele 59-68).
În conformitate cu dispozițiile articolului 201 alin.1 cod pr. civ,. instanța a dispus comunicarea către pârâti a cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor doveditoare depuse de reclamantă, comunicari făcute la data de 20.09.2013 conform dovezii de la filele 36-40 dosar. În termenul fixat de instanță de 25 zile pârâtii nu au formulat în cauză întâmpinare.
La termenul din 10.12.2013 instabța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârârților A. C. și A. C..
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din oficiu a dispus citarea pârâților la interogatoriu.
Față de cererea reclamantei de judecarea a cauzei în lipsă și față de poziția procesuală a pârâtilor, cauza s-a judecat în lipsa părților legal citate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 26 iunie 2009 între reclamanta din cauză și pârâta A. M. a intervenit contractul de prestări servicii salubritate numărul_ în baza căruia reclamanta s-a obligat să presteze în beneficiul pârâtei servicii de colectare, transport, depozitare a deșeurilor pentru un număr de 4 persoane, contractul fiind încheiat pe durată nedeterminată (art.1-2 din contract, fila 6 dosar).
Deși în preambulul contractului au fost menționați în calitate de beneficiari ai serviciului și A. C. și A. C., instanța reține faptul că actul a fost semnat numai de pârâta A. M., în calitate de beneficiară.
În schimbul serviciului de salubritate prestat beneficiara, pârâta semnatară s-a obligat la plata contravalorii acestuia în baza facturilor emise de prestator lunar (art.4 pct.9 din contract coroborat cu art. 6 pct.1din contract).
Potrivit articolului 6.4 din contract părțile au convenit anticipat asupra daunelor moratorii datorate de beneficiari serviciului în caz de întârziere la plata prețului serviciului prestat, nivelul acestora fiind stabilit la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare.
În baza contractului reclamanta a furnizat beneficiarilor serviciul de salubritate, facturând contravaloarea acestuia așa cum rezultă din facturile depuse la dosar (filele 50-58 dosar).
Față de neplata facturilor emise, cu adresa nr._/14.03.2013 reclamanta a invocata toți pârâții la sediul său pentru soluționarea amiabilă a litigiului, invitație căreia nu i s-a dat curs (invitație și dovada expedierii fila 5 dosar).
Din procesele verbale de informare nr.102/01.08.2013 si nr. 3450/26.09.2013 depus de reclamantă la fila 9 si fila 62 dosar rezultă că reclamanta a încercat soluționarea diferendului pe calea medierii, pârâtii fiind invitati la sediul UNMR Iași si sediul Camerei de Arbitraj si Mediere Iasi, demers rămas fără rezultat.
În drept, instanța reține că sunt incidente situației de fapt anterior descrisă dispozițiile art.969(1), art.970(1) și art.1169 Cod civil din 1864 dat fiind faptul că raporturile juridice contractuale s-au născut sub imperiul acestor dispozițiile legale și față de disp.art. 3 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului civil aprobat prin legea nr. 287/2009.
Dispozițiile art.969(1) și art.970(1) Cod civil consacră principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.
Instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere. Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.249 c. pr. civ., conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Aplicând aceste principii la speța de față, instanța apreciază că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei emise de reclamantă unite cu contractul de prestare servicii încheiat de părți semnat de pârâta A. M., sunt probatorii ce fac dovada deplină a existenței creanței solicitate de reclamantă prin acțiune în contra pârâtei semnatară a convenției, creanță lichidă și exigibilă astfel încât sarcina probei în sensul stingerii ei prin plată s-a transferat asupra pârâtei care însă nu au făcut dovada că ar fi achitat sumele pretinse de reclamantă.
În acest context probator instanța reține că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale ale pârâtei și anume: existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea unei obligații asumate contractual, existența unui prejudiciu patrimonial - prețul serviciului de salubritate, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa pârâtei, prezumată conform art.1082 C.civ., atât timp cât nu s-a dovedit o cauză străină exoneratoare de răspundere contractuală.
Cât privește suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere, instanța arată că neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei obligații contractuale atrage răspunderea contractuală a părților care în mod culpabil nu și-au îndeplinit întocmai obligația și au cauzat un prejudiciu celeilalte părți. Potrivit art.1068 și 1069 C.civ., în cazul neexecutării la termen a obligației, creditorul poate cere de la debitor pe lângă obiectul obligației principale și penalitatea, dacă aceasta a fost stipulată pentru simpla întârziere.
Potrivit art. 6.4 din convenția părților Întârzierea în achitarea sumelor datorate după expirarea termenului de 30 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare; valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului.
Această clauză contractuală reproduce dispozitiile art.42 alin.10 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr.51 din 8 martie 2006text potrivit căruia „Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:a)penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;b)penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;c)valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.”
Având în vedere convenția părților, dispozițiile legale anterior menționate, văzând tabelul de calcul detaliat al penalităților depus de reclamantă la dosar (fila 6) instanța constată că aceasta a aplicat procentul de penalitate în vigoare la data scadenței, că penalitatea astfel calculată nu depășește cuantumul debitului solicitat fiind așadar respectate dispozițiile contractuale și legale pe care convenția se grefează.
Așadar instanța va recunoaște reclamantei dreptul de a obține de la pârâta semnatară a contractului plata acestor penalități aferente debitului principal solicitat.
Pârâtii A. C. și A. C., deși menționati în preambulul contractului, nu au semnat această convenție în calitate de beneficiari motiv pentru care instanța reține că reclamanta nu a probat existența raporturilor juridice de natură contractuală cu acestia.
Convenția sau contractul ia naștere numai prin acordul de voință al părților implicate, iar în cauză, proba cu înscrisuri administrată la solicitarea reclamantei este de natură să susțină existența unui acord de voință numai între reclamantă, în calitate de prestator, și pârâta semnatară a contractului, în calitate de beneficiar.
Simpla menționare a altor pretinși beneficiari ai serviciului în cuprinsul contractului și/sau al facturilor emise nu creează obligații în sarcina acestora câtă vreme aceste înscrisuri nu sunt însușite de pretinsul debitor prin semnătură sau într-un alt mod lipsit de echivoc care să conducă la concluzia nașterii valabile a contractului.
Nefiind probat raportul contractual cu pârâții A. C. și A. C., având în vedere că pretențiile reclamantei se situează în sferă contractuală și nu extracontractuală, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor doi pârâți va fi admisă, cu consecința respingerii acțiunii în contradictoriu cu aceștia.
Dată fiind soluția dată excepției invocate acțiunea va fi admisă în parte numai în contradictoriu cu pârâta A. M. ce va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 450 lei cu titlu de preț al serviciului de salubritate facturat în intervalul august 2011- ianuarie 2013 și suma de 65,71 lei penalități de întârziere.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata instanța reține următoarele.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtilor atât la plata sumei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar cât și a sumei de 35 lei reprezentând cheltuieli de mediere.
Față de soluția dată excepției invocată de instanță din oficiu, cererea de obligare la cheltuieli a pârâților A. C. și A. C. va fi respinsă ca nefondată iar în ceea ce o privește pe pârâta căzută în pretenții, A. M., va fi admisă în parte pentru următoarele motive:
Raportat la data introducerii acțiunii pe rolul instanței, 14.08.2013, se va reține că parcurgerea procedurii medierii anterior angajării demersului judiciar, era obligatorie.
Cu toate acestea instanța reține dispozițiile art.61 din Legea nr.192/2006 conform cărora mediatorul nu poate solicita onorariul pentru activitatea de informare a părților. Mai mult, conform art.2 alineatul 1 indice 4 din Legea nr.192/2006 serviciile prestate conform alineatelor 1 și 1 ind.1 (servicii de informare privind avantajele procedurii medierii) sunt gratuite neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume indiferent de titlul cu care se solicită. Or, procesul verbal de informare depus la dosar atestă tocmai efectuarea unei informări a reclamantei cu privire la avantajele medierii, informare gratuită potrivit mențiunilor din cuprinsul acestuia,.
Prin urmare câtă vreme informarea a avut caracter gratuit, astfel cum se arată în cuprinsul procesului verbal, chitanțele depuse la fila 12 si fila 65 dosar pentru suma totala de 70 lei reprezentând “cval taxă pregătire mediere” nu apare justificată.
Pentru motivele expuse instanța va admite numai în parte cererea reclamantei de obligare a pârâte la plata cheltuielilor de judecată, sub aspectul obligării celei din urmă la plata către reclamantă a sumelor reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților A. C. și A. C. cu domiciliul in mun Iași, ., ., . de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A. cu sediul in Iași, ., în contradictoriu cu pârâta A. M. cu domiciliul in mun Iași, ., ., .> Obligă pârâta A. M. la plata către reclamantă a sumei de 450 lei cu titlu de preț al serviciilor de salubritate prestate în intervalul aug.2011-ian.2013 în baza contractului de prestări servicii nr._/28.06.2004 și la plata sumei de 65,71 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente aceleiași sume .
Obligă pârâta A. M. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 42 lei reprezentând taxă de timbru conform chitanței depusă la dosar.
Respinge reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de mediere în cuantum de 35 lei .
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 11 martie 2014.
PREȘEDINTE,
D. C. E.
GREFIER,
J. V. G.
Red/teh/ced
23.04.2014,4 6ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 09/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Hotărâre din 27-10-2014, Judecătoria IAŞI → |
|---|
