Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4039/2014. Judecătoria IAŞI

În motivarea cererii societatea reclamantă a arătat că, în baza contractului nr._ a prestat pârâtului servicii de alimentare cu apă și canalizare însă, acesta nu a înțeles să-și achite obligațiile contractuale privind plata prețului. În baza contractului s-au emis facturi în luna august 2012, decembrie 2012 și februarie 2013, care nu au fost achitate la scadență, debitul calculat fiind de 719,58 lei, fiind calculate și penalități în valoare de 209,97 lei. Reclamanta a mai arătat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, convocând pârâta prin adresa nr. 5/10.07.2013 pentru ședința de informare, pârâtul refuzând să se prezinte.

În drept, societatea reclamantă a invocat dispozițiile Codului civil – art. 1171 și urm., art. 1270 și urm., art. 1650 și urm., codul comercial, legea 51/2006 și art. 24 Legea 241/2006 privind furnizarea serviciilor de apă canal. S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.

În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate în copii certificate pentru conformitate cu originalul: contractul de furnizare /prestare servicii de alimentare cu apă și de canalizare nr. P16093/21.06.2010, lista facturilor neachitate, calculul penalităților, facturile fiscale aferente lunilor august 2012, decembrie 2012 și februarie 2013, proces verbal nr. 7/10.07.2013 și dovada de comunicare.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 88 lei, calculată în baza dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a OUG 80/2013.

Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat și nici nu a formulat întâmpinare.

Din oficiu, la primul termenul de judecată cu procedură completă, verificându-și competența, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, dispunându-se în prealabil citarea părților cu mențiunea de a pune concluzii asupra acesteia.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

În fapt, la data de 09.09.2010, părțile au încheiat contractul de furnizare /prestare servicii de alimentare cu apă și de canalizare nr. P16093/21.06.2010, .. figurând în calitate de prestator iar pârâtul în calitate de beneficiar. Obiectul contractului a fost reprezentat de prestarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare. Prin art. 30 din convenție s-a stabilit că „în cazul în care nu este posibilă rezolvarea litigiilor pe cale amiabilă, părțile se vor adresa instanțelor judecătorești române competente”, prevăzându-se astfel o normă generală de competență.

Instanța apreciază că, în prezenta cauză, sunt aplicabile prevederile art. 121 Cod de procedură civilă, conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului.

Prin punctele 1 și 13 din Anexa la Legea nr. 296 din 2004 privind Codul consumului, republicată, au fost definite noțiunile de operator economic și consumator.

Astfel, operatorul economic este persoana fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activității sale profesionale fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părți din acestea sau prestează servicii, iar consumatorul reprezintă orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Alimentarea cu apă reprezintă un serviciu pe care operatorul economic, în speță reclamanta .>, s-a obligat să îl presteze consumatorului, pârâtul A. I..