Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 31161/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința camerei de consiliu din data de 19 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. V. C.
GREFIER - C. D. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta U. DE M. ȘI farmacie GR. T. P. IAȘI în contradictoriu cu pârâta P. V. O., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, și a fondului cauzei au avut loc în ședința camerei de consiliu din data de 11.12.2014, care fac parte din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 19.12.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 29 august 2014 sub nr._, pe calea procedurii speciale prevăzută de dispozițiile art. 1025-1032 Cod procedură civilă, reclamanta U. DE M. ȘI FARMACIE „GR. T. P.” IAȘI, a chemat în judecată pe pârâtaP. V. O. , solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 395 lei, reprezentând contravaloarea taxei de școlarizare neachitată pentru anul universitar 2009-2010.
Instanța a fost legal investită prin completarea de către reclamantă a formularului de cerere prevăzut de dispozițiile art. 1028 Noul Cod de procedură civilă (filele 3-8 dosar).
În motivarea cererii, societatea reclamantă a arătat că pârâta, în calitate de studentă s-a înscris la UMF Iași, în regim de taxă, începând cu anul universitar 2009-2010, conform contractului de studii, precum și fișei de înscriere la concursul de admitere pentru anul universitar 2009-2010. Conform contractului de studii încheiat între părți pârâta avea obligația achitării taxelor de școlarizare, conform fișei de cont aceasta datorând universității suma de 395 lei, reprezentând contravaloarea taxei de școlarizare neachitată pentru anul universitar 2009-2010.
Cererea nu a fost motivată în drept. În dovedirea celor susținute, reclamanta a a solicitat proba cu înscrisuri, anexând în copie: decizia senatului nr. 1102/14.07.2009, contractul de studii pentru studenți români nr. 1058/20.11.2009, fișa de înscriere la concursul de admitere sesiunea iulie 2009, somația adresată pârâtei și dovada comunicării acesteia, fișa studentului.
Formularul a fost depus în două exemplare însoțit de duplicatul înscrisurile depuse în dovedire. Prin formularul de investire a instanței reclamanta nu a solicitat ca în cauză să aibă loc dezbateri orale. Formularul a fost semnat de mandatar avocat R. R., conform împuternicirii anexată la dosar.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 50 lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 OUG 80/2013.
Fiindu-i comunicat formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia precum și formularul de răspuns, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 3 din Cod procedură civilă, pârâta nu a depus la dosar, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 1029 alin. 3 Cod procedură civilă, un răspuns la pretențiile afirmate de reclamantă, formularul fiindu-i comunicat legal prin depunere la cutia poștală la data de 08.10.2014.
Potrivit art. 1025 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în calcul dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Această condiție este îndeplinită în speță, iar cererea formulată nu se încadrează între cele pentru care codul de procedură civilă a interzis aplicarea procedurii speciale a cererii cu valoare redusă, potrivit art. 1025 alin. 2 și a alin. 3, motiv pentru care instanța a stabilit termen pentru soluționarea prezentei cereri în cameră de consiliu, cu citarea părților.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, părțile fiind citate cu mențiunea de a pune concluzii asupra excepției.
Judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părților legal citate, instanța punând în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Analizând cu prioritate excepția invocată, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 20.11.2009, între reclamantă, în calitate de instituție de învățământ și pârâtă în calitate de studentă a fost încheiat contractul cadru de studii pentru studenți români nr. 1058/20.11.2009, contract încheiat pentru anul universitar 2009-2010. Conform art. 5.3 din acest contract pârâta are obligația să achite „taxele de școlarizare în cuantumul anual stabilit de către Senat, până la sfârșitul anului universitar în cuantum de 100%, în trei tranșe: până la 15 octombrie prima rată, până la data de 15 ianuarie a doua rată și până la 01 iunie restul taxei de școlarizare”. Potrivit Legii învățământului nr. 84/1995 și ulterior a legii Educației Naționale nr. 1/2011 art. 150 „Studenții înmatriculați la studii universitare cu taxă au obligația achitării către Universitate a taxelor stabilite de Senatul universitar”. Prin decizia nr. 1102/14.07.2009, Biroul senatului a aprobat taxele de școlarizare pentru anul universitar 2009-2010.
Conform fișei studentului, pârâta P. V. O. a achitat pentru anul universitar 2009-2010 suma de 1105 lei, dintr-un total de 1500 lei, debitul restant al acesteia aferent anului universitar 2009-2010 fiind de 395 lei.
În drept instanța reține că potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.” .
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Prin urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, pe care o va analiza, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 2512 alin. 1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, potrivit cărora prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu. Instanța apreciază că dispozițiile legale invocate nu sunt incidente în prezenta cauză, cât timp sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Mai mult instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor Deciziei ÎCCJ nr. 1 din 17 februarie 2014, potrivit cărora „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani. În conformitate cu dispozițiile art. 5.3 din contractul încheiat între părți, pârâta avea obligația achitării taxei de școlarizare aferente anului universitar 2009- 2010, până la sfârșitul anului universitar 2010, respectiv data de 01 iunie 2010, moment în care se naște dreptul de creanță al reclamantei.
Constatând că în cauză a intervenit un caz întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de 16 din Decretul nr. 167 din 1958, având în vedere că plata făcută de către pârâtă s-a efectuat la data de 01.12.2011 și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 29.08.2014, instanța apreciază ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind suma de 395 lei reprezentând contravaloarea taxei de școlarizare neachitată pentru anul universitar 2009-2010, motiv pentru care va admite actiunea si va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 395 lei reprezentând contravaloare taxă de școlarizare neachitată pentru anul universitar 2009-2010.
Văzând și dispozițiile art. 1031 Cod de procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea și derularea prezentului litigiu, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulata de reclamanta U. DE MEDICINA SI FARMACIE ,, GR. T. P.,, IASI, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, Cod fiscal_, cu sediul profesional la Cabinet avocat R. Rujă din Iași, ., jud. Iași, in contradictoriu cu paratul P. R. E..
Obligă paratul sa plateasca reclamantei suma de 395 lei reprezentand debit neachitat.
Obliga paratul sa plateasca reclamantei suma de 50 lei cu titlul de cheltuieli de judecata constand in taxa judiciara de timbru.
Executorie.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, calea de atac urmand a fi depusa la Judecatoria Iasi.
Data in camera de consiliu si pronuntata in sedinta publica azi, 19.12.2014.
Președinte, Grefier,
V. V. C. C. D. C.
RED./ TEHNORED.:V.V.C.
06.03.2015/ 4ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8605/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
