Contestaţie la executare. Sentința nr. 8187/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8187/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 7234/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 10 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –Ș. A. P.
GREFIER-C. L. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8187
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . în contradictoriu cu intimata U. A. TERITORIALA ., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 26.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 28.02.2014 sub nr._, contestatoarea . a solicitat, în contradictoriu cu intimata U. A. Teritorială ., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea somației din data de 05.02.2014 și a titlului executoriu nr. 4/2014, precum și a tuturor actelor de executare subsecvente. S-a solicitat și suspendarea executării silite, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, contestatoarea a arătat că înscrisul utilizat de intimată pentru determinarea debitului și demararea executării silite este reprezentat de contractul de concesiune nr. 7079/05.08.2010, încheiat în conformitate cu prevederile OUG nr. 54/2006. Or, în opinia contestatoarei, acest contract de concesiune nu reprezintă titlu executoriu nici în baza vreunei dispoziții legale, nici potrivit voinței părților. Redevența în cază este venit la bugetul local. Contestatoarea contestă și cuantumul sumei pentru valorificarea căreia s-a declanșat executarea silită; astfel, ofertarea spre concesionare a terenului în cauză viza utilizarea sa pentru practicarea acvaculturii/plantații teren mlăștinos, activitate pentru care s-a încercat accesarea de fonduri. Terenul concesionat nu a putut fi însă utilizat de contestatoare în proiectul ce urma a fi derulat deoarece nu corespundea condițiilor impuse. D. urmare, având în vedere prevederile contractuale privind retragerea concesiunii în caz de neplată, după luna noiembrie 2011, contestatoarea a înțeles să nu mai achite această obligație. Hotărârea de retragere a concesiunii a fost adoptată însă abia la 27.06.2013. De asemenea, contractul de concesiune nu cuprinde nicio clauză privind cuantumul penalității aplicabile. La pct. 6.4 din caietul de sarcini se prevede faptul că întârzierile la plata redevenței vor fi sancționate cu penalități de 1%/zi de întârziere iar pentru întârzierile la plata redevenței ce depășesc 6 luni se procedează la retragerea concesiunii, fără intervenția instanțelor judecătorești. În contractul de concesiune referirea la caietul de sarcini este realizată la cap. II care vizează obiectul concesiunii, la art. 2.2 care stabilește descrierea obiectului și a concesiunii sunt stabilite în caiet. Invocarea caietului de sarcini nu mai este invocată în alt capitol. În consecință valoarea executată cu titlu de penalități nu ar avea suport legal.
În drept, s-au invocat prevederile art. 172 și urm C.proc.fiscală, art. 711 și urm N.C.p.c.
Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei pentru contestația la executare și de 50 lei pentru cererea de suspendare a executării.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. S-a invocat și excepția tardivității formulării contestației la executare întrucât procedurile de executare silită au demarat la data de 09.07.2013.Pe fondul cauzei, în motivare, s-a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr. 54/2006 redevența obținută prin concesionare este venit al bugetului local. Veniturile bugetului local se urmăresc, spre încasare, în conformitate cu prevederile C.proc.fiscală. Conform acestui act normativ titlul executoriu este reprezentat de înscrisul emis de organul fiscal local, ca urmare a expirării termenului de plată a creanței. Intimata face referire la dispozițiile art. 4 din OUG nr. 54/2006, art. 1 alin. 2, art. 2, art. 111 alin. 1, art. 141 din OG nr. 93/2003. De asemenea, contestatoarea nu s-a adresat niciodată intimatei în vederea rezilierii de comun acord sau a revizuirii contractului de concesiune, astfel încât contestatoarea nu poate fi exonerată de la plata concesiunii. Rezilierea contractului de concesiune pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor de către cocontractant este un drept al părții care nu se află în culpă și nu o obligație.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației la executare, instanța învederează că termenul de 15 zile pentru formularea contestației la executare, prevăzut de art. 714 N.C.p.c., curge de la momentul la care debitorul a primit încheierea de încuviințare a executării sau somație de executare ori a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă. Or, în cauza de față, somația de executare a fost comunicată contestatoarei, prin poștă, la data de 13.02.2014 (f.12 verso), astfel încât formularea contestației la 28.02.2014 s-a făcut cu respectarea termenului imperativ de 15 zile. Prin urmare, va fi respinsă excepția tardivității formulării contestației la executare.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
La data de 05.02.2014 intimata U. A. Teritorială . titlul executoriu nr. 04/05.02.2014 prin care stabilea executarea silită a patrimoniului contestatoarei . pentru valorificarea sumei totale de 104.279 lei, reprezentând redevență și penalități pentru neachitarea acesteia în termen, potrivit contractului de concesiune nr. 7079/05.08.2010, încheiat de părțile prezentului dosar.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „prezentul cod se aplicã și pentru administrarea drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în mãsura în care prin lege nu se prevede altfel”. Or, în baza art. 4 din OUG nr. 54/2006, sub imperiul căreia s-a încheiat contractul de concesiune
nr. 7079/05.08.2010, redevența obținută prin concesionare se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz (în speța de față la bugetul local). Prin urmare, pentru valorificarea, prin executare silită, a creanței reprezentând redevența datorată în temeiul contractului de concesiune se vor aplica dispozițiile Codului de procedură fiscală.
Însă, potrivit art. 141 C.proc.fiscală „executarea silitã a creanțelor fiscale se efectueazã în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de cãtre organul de executare competent în a cãrui razã teritorialã își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanțã devine titlu executoriu la data la care creanța fiscalã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege”. Așadar, pentru a se putea trece la executarea silită a unei creanțe fiscale, așa cum este și redevența datorată în temeiul contractului de concesiune, este necesar fie ca actul din care rezultă respectiva creanță să constituie, potrivit legii, titlu executoriu, fie ca obligația de plată să fie stabilită printr-un titlu de creanță care, la expirarea termenului de plată, devine titlu executoriu. În cauza de față se constată că nicio prevedere legală nu conferă contractului de concesiune nr. 7079/05.08.2010 caracterul de titlu executoriu, ceea ce înseamnă că pentru a de ajunge la emiterea titlului executoriu trebuia emis mai întâi un act administrativ fiscal care să reprezinte titlu de creanță; doar după expirarea termenului de plată prevăzut de acest titlu de creanță se putea emite titlu executoriu. Or, în speța în discuție intimata a emis direct titlul executoriu, fără a stabili mai întâi obligația de plată printr-un titlu de creanță, chiar dacă această obligație rezultă dintr-un contract. Astfel contestatoarea a fost pusă în imposibilitatea de a contesta modalitatea de stabilire a debitului principal și a penalităților, în fața instanței de contencios administrativ.
Având în vedere faptul că intimata a declanșat executarea silită în temeiul unui titlu executoriu emis în lipsa unui titlu de creanță sau a unei dispoziții legale care să-i confere acest drept, instanța urmează a admite acțiunea și a dispune anularea titlului executoriu nr. 4/2014, precum și a tuturor actelor de executare îndeplinite în baza acestui titlu executoriu. Argumentele ce au stat la baza admiterii contestației la executare fundamentează și admiterea cererii de suspendare a executării silite, depunerea cauțiunii nefiind necesară, potrivit art. 718 alin. 4 pct. 1 N.C.p.c., întrucât, așa cum s-a arătat, titlul executoriu nu a fost valabil emis.
În baza art. 453 alin. 1 N.C.p.c. intimata, care a pierdut procesul, va fi obligată să plătească contestatoarei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (potrivit chitanței de plată depuse la dosar). Va fi respinsă cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată care constau în taxe judiciare de timbru. Aceasta întrucât potrivit art. 45 alin.1 lit f din OUG nr. 80/2013 sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă iar hotărârea a rămas definitivă. Întrucât contestația a fost admisă deocamdată în primă instanță, iar legea conferă contestatorului posibilitatea de a solicita, în cazul rămânerii definitive a soluției, restituirea taxelor judiciare de timbru plătite, instanța apreciază că solicitarea de obligare a intimatului la plata taxelor judiciare de timbru îmbracă forma unui abuz de drept, astfel încât cererea urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată prin întâmpinare.
Admite acțiunea formulată de contestatoarea ., J 22 1325/1993, CUI RO4108430, cu sediul procesual ales la cab.av. A. L. din Iași, .. 4, .. 3, în contradictoriu cu intimata U. A. Teritorială .>
Dispune anularea titlului executoriu nr. 4/2014 emis de intimată în sarcina contestatoarei și toate actele de executare efectuate în baza acestui titlu executoriu.
Admite cererea de suspendare a executării silite.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, eventuala cerere de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2014.
Președinte, Grefier,
P. Ș. A. R. C. L.
Red/tehnored.P.Ș.A./R.C.L.
4ex/10.09.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1591/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 8641/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
