Contestaţie la executare. Sentința nr. 4162/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4162/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 24212/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 4162/2014
Ședința publică de la 21 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. C.
Grefier I. A. C.-C.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe contestator P. A. și pe intimat DIRECȚIA G. REGIONALA A FINAN?ELOR PUBLICE IA?I, având ca obiect contestație la executare întoarcere executare silită.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30.07.2013 sub nr._, contestatorul P. A. a formulat în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași contestație la executare silită realizată în dosarul de executare nr._/2013, în subsidiar anularea executării pentru debitul și penalitățile aferente perioadei 1 septembrie 2010-aprilie 2013, întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de jduecată.
În motivarea cererii, contestatorul a precizat că a luat cunoștință de executarea silită în momentul în care a fost înființată măsura popririi asupra contului său bancar. Contestatorul a precizat că executarea silită este nelegală întrucât debitul nu este datorat pentru perioada avută în vedere .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Contestația la executare a fost legal taxată și timbrată.
Legal citată, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare și invocând excepția inadmisibilității contestației la executare.
La solicitarea instanței a fost anexată fotocopia dosarului de executare, certificată pentru conformitate cu originalul.
În cadrul cercetării judecătorești s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Prin încheierea din 31.01.2014, instanța a recalificat excepția inadmisibilității invocată de către intimată, ca fiind apărări de fond ce vor fi analizate odată cu fondul cauzei.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei, fila 76, contestatorul a arătat că obiectul contestației la executare constă în titlurile executorii nr._/14.01.2013, nr._/06.03.2013, nr._/30.04.2013.
La termenul din 14.02.2014 instanța a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, e a fost pusă în discuție la termenul din 14.03.2014.
Analizând înscrisurile administrate ca probă în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 10.02.2010, intimata a emis pe numele contestatorului decizia de impunere nr._, fila 59, pentru stabilirea plății anticipate cu titlu de impozit pentru anul 2010, stabilind în sarcina contestatorului obligația de plată a sumei de 3008. La data de 31.10.2011, intimata a emis pe numele contestatorului decizia de impunere nr._, fila 62, stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS, stabilind în sarcina contestatorului obligația de plată a sumei de 3519.
Prin decizia nr._/01.07.2012, fila 66, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de plată a accesoriilor în cuantum de 256 lei, prin decizia nr. 1056/01.07.2012, fila 69, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de plată a accesoriilor în cuantum de 159 lei, prin decizia nr._/31.12.2012, fila 72 s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de plată a accesoriilor în cuantum de 227lei.
La data de 14.01.2013 intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a emis somația nr._, fila 26, către contestatoare, privind titlul executoriu nr._ din 14.01.2013, fila 25, referitor la titlurile de creanță nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr. 1056/02.09.2010.
La data de 06.03.2013 intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a emis somația nr._, fila 29, către contestatoare, privind titlul executoriu nr._ din 06.03.2013, fila 28, referitor la titlurile de creanță nr._/31.12.2012.
La data de 30.04.2013 intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a emis somația nr._, fila 31, către contestatoare, privind titlul executoriu nr._ din 30.04.2013, fila 30, referitor la titlurile de creanță nr._/01.07.2012.
Instanța constată că deciziile de impunere nr._/31.10.2011, nr. 1056/02.09.2010 și nr._/31.12.2012 constituie titluri de creanță, ce au fost comunicat contestatorului doar prin publicitate, prin afișare concomitentă la sediul intimatei și pe pagina de internet a intimatei a anunțului colectiv din data de 27.02.2013, fila 68, 28.11.2012, fila 71, 21.01.2013, fila 74, în care se menționează că a fost emis actul administrativ pe numele contestatorului contribuabil.
Decizia de impunere nr._/31.10.2011 a fost comunicată contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 21.11.2011, fila 64.
Față de data dosarului de executare silită, în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila și având în vedere că obiectul pricinii privește un incident al executării silite începută înainte data de 15. 02. 2013, legea procedurală aplicabilă prezentului dosar este Codul de Procedură Civila decretat în 1865..
Fiind necesar a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de, instanța va analiza cu prioritate excepția tardivității formulării contestației la executare, asupra căreia reține următoarele:
Potrivit art. 172 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, în vigoare la data înregistrării contestației, orice persoană interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscale, precum și împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare în condițiile legii.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol, "Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".
În reglementarea competenței și a modului de soluționare, în cuprinsul alin. (4) al aceluiași articol 172 din Codul de procedură fiscală se mai prevede: "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență."
În lipsa unor proceduri exprese referitoare la instanța judecătorească competentă, devin aplicabile, în această privință, dispozițiile art. 2 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, în care se precizează că: "Unde prezentul cod nu dispune se aplică dispozițiile Codului de procedură civilă."
Potrivit art. 173, contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.
Prin urmare, analizând dispozițiilor legale mai sus citate la situația de fapt din prezenta cauză, instanța constată că prezenta contestație la executare a fost formulată în termen, somațiile și titlurile executorii contestate nefiind comunicate conform dispozițiilor legale ce urmează a fi explicate mai jos.
Conform art. 145 din Codul de procedură fiscală în vigoare la data emiterii somațiilor și a titlurilor executorii contestate, executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Din documentația depusă la dosarul cauzei, instanța constată că prin dovezile de comunicare depuse, filele 27, 32, nu pot fi identificate actele de executare ce au fost comunicate, neexistând o dovadă certă a comunicării acestora prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin-un alt mijloc care să asigure atât primirea actului cât și dovada de primire. Instanța constată totodată că anunțurile colective prin publicitate privesc doar somațiile emise, fără a fi identificat și nr. titlului executoriu, nefiind însoțite și de dovada încercării comunicării acestor acte și prin scrisoare recomandată de primire. Așa cum se va detalia în cele ce urmează, modalitatea de comunicare realizată în prezenta cauză nu respectă rigorile legale, neputând fi considerată drept o comunicare reală față de care termenul de 15 zile de formulare a contestației să înceapă a curge.
Față de aceste considerente instanța va respinge excepția tardivității formulării contestației la executare și va proceda la analizarea fondului cauzei:
Instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Din coroborarea dispozițiilor art. 21 cu cele ale art. 168 alin. 3 din Codul de procedură fiscală din Codul de procedură fiscală în vigoare la data realizării comunicării titlului de creanță, rezultă că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Prin art. 137 alin. 2 din Codul de procedură fiscală se prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu ope legis la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Față de textele legale anterior redate, rezultă că deciziile de impunere amintite mai sus reprezintă titlu de creanță. Contestația împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale poate forma exclusiv obiectul controlului administrativ jurisdicțional, iar în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale fiind reglementată, ca singură cale judiciară de atac, contestația la executare propriu-zisă, prin care se contestă titlul de executare.
Conform art. 141 din Codul de procedură fiscală din Codul de procedură fiscală în vigoare la data realizării comunicării titlului de creanță, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În consecință, executarea silită a creanțelor fiscale poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii.
Analizând modul în care intimata a comunicat contestatorului decizia de impunere în baza căreia a emis actele de executare ce formează obiectul prezentei contestații, instanța observă că acesta nu respectă prevederile legale incidente. În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală în vigoare la data realizării comunicării titlului de creanță, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Conform art. 44 alin 2 indice 2 din Codul de procedură fiscală în vigoare la data realizării comunicării titlului de creanță, în cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau 2 indice 1, după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Conform alin. 4 a art. 44 din Codul de procedură fiscală în vigoare la data realizării comunicării titlului de creanță, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 163 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Conform art. 92 din Codul de procedură civilă decretat în 1865, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces-verbal. Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate. Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Analizând și coroborând dispozițiile legale care reglementează procedura comunicării actului administrativ fiscal, instanța reține că deși legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, totuși, trimiterea expresă la dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, impun în mod logic ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal. Prin urmare, actul administrativ se comunică prin înmânarea acestuia direct contribuabilului destinatar; acest fapt poate fi realizat în oricare dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c. Abia în situația în care prin niciuna dintre cele trei modalități nu s-a realizat comunicarea actului, intimata ar fi putut apela la modalitatea comunicării prin publicitate.
A aprecia că actul administrativ fiscal poate fi comunicat legal direct și exclusiv prin publicitate, fără ca, în prealabil, să se încerce comunicarea acestuia într-una dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c din Codul de procedură fiscală în vigoare la data realizării comunicării titlului de creanță, echivalează cu a admite că legea a reglementat un mod de comunicare care, fără să ofere garanții minime cu privire la opozabilitatea actului față de destinatar, dă naștere cu ușurință abuzului.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că intimata a procedat la comunicarea exclusiv prin publicitate a deciziilor de impunere nr._/31.10.2011, nr. 1056/02.09.2010 și nr._/31.12.2012 ce constituie titlul de creanță fiscală în baza căruia au fost emise somațiile și titlurile executorii nr._/06.03.2013 și nr._/30.04.2013. În ceea ce privește titlul executoriu nr._/14.01.2013, instanța constată că acesta se referă și la decizia de impunere nr._/31.10.2011 ce a fost comunicată contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 21.11.2011, fila 64.
Prin urmare, executarea silită realizată în dosarul de executare nr._ este nulă în parte în ceea ce privește creanțele cuprinse în deciziile de impunere nr._/31.10.2011, nr. 1056/02.09.2010 și nr._/06.03.2013 și urmează a fi anulată în aceste limite.
Pentru aceleași motive, instanța va respinge apărările formulate de către intimata prin întâmpinare, legalitatea executării silite putând fi analizată pe calea contestației la executare prin prisma celor arătate mai sus. Prin urmare, instanța va admite contestația la executare anulând în parte titlul executoriu nr._/14.01.2013 privind suma de 1742 lei stabilită prin deciziile de impunere nr._/31.10.2011 și nr. 1056/02.09.2010, anulând în totalitate titlurile executorii nr._/06.03.2013 și nr._/30.04.2013. Instanța va anula în parte formele de executare emise de intimată în dosarul de executare nr._ în ceea ce privește creanțele cuprinse în deciziile de impunere nr._/31.10.2011, nr. 1056/02.09.2010 și nr._/06.03.2013.
Capătul de cerere privind lămurirea titlurilor executorii urmează a fi respins având în vedere că, față de cele arătate mai sus și față de soluția de anulare în parte a contestației, aceste titluri executorii nu necesită lămuriri cu privire la întinderea, înțelesul sau aplicarea obligației de plată.
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, instanța constată că potrivit art. 722 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 sau art. 404 indice 1 din Codul de Procedură Civila decretat în 1865, după caz, în toate situațiile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit.
Analizând actele dosarului prin prisma acestui capăt de cerere, instanța constată că nu s-a făcut dovada executării silite a vreunei sume de bani, în dosarul de executare fiind înființată măsura popririi asupra conturilor deschise la Banca Comercială română, fila 39, fără a fi dispusă eliberarea sumelor de bani către intimată, ci, astfel cum rezultă din extrasul de cont, fila 10, doar blocarea acestor sume.
Prin urmare, având în vedere că din probatoriul administrat nu rezultă executarea silită a vreunei sume de bani de către intimată, măsura popririi urmând a fi anulată împreună cu toate celelalte forme de executare în limitele arătate mai sus, instanța va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că în temeiul art. 45 din OUG nr. 80/2013, suma achitată cu titlu de taxă de timbru pentru contestația la executare se restituie la cererea contestatorului la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, iar suma de 50 lei achitată cu titlu de taxă de timbru pentru capătul de cerere având ca obiect „întoarcerea executării silite” nu poate fi restituită având în vedere că față de acest capăt de cerere intimata nu a căzut în pretenții. De asemenea, nici cheltuielile de judecată solicitate cu titlu de onorariu avocat nu pot fi acordate de către instanță, având în vedere că la dosarul cauzei nu a fost depusă nicio dovadă în sensul realizării unei astfel de cheltuieli cu judecarea prezentei cauze. Or, conform art. 274 din Codul de Procedură Civila decretat în 1865 nu pot fi acordate decât acele cheltuieli de judecată ce se dovedesc a fi făcute cu soluționarea cauzei. Față de aceste considerente, instanța va respinge cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată din oficiu ca neîntemeiată.
Admite în parte contestația la executare formulată de către contestatorul P. A., cu domiciliul în Mun. Iași, ., ..3, ., în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași.
Anulează în parte titlul executoriu nr._/14.01.2013 privind suma de 1742 lei stabilită prin deciziile de impunere nr._/31.10.2011 și nr. 1056/02.09.2010.
Anulează titlurile executorii nr._/06.03.2013 și nr._/30.04.2013.
Anulează în parte formele de executare emise de intimată în dosarul de executare nr._ în ceea ce privește creanțele cuprinse în deciziile de impunere nr._/31.10.2011, nr. 1056/02.09.2010 și nr._/06.03.2013.
Respinge cererea de lămurire a titlurilor executorii nr._/06.03.2013 și nr._/30.04.2013, ca rămasă fără obiect
Respinge cererea de lămurire a titlului executoriu nr._/14.01.2013, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite formulată de către contestator, ca neîntemeiată.
Respinge cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.03.2014.
Președinte, Grefier,
I. C. I. A. C.-C.
Red/Teh I.Chi
4 ex/03.07..2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 302/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 7938/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
