Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 32785/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 01.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 10.624
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul Ș. GH. V., in contradictoriu cu parații T. P. R., T. I., S. P. E., C. P. R., C. P. D., C. P. M., pârât C. E., pârât S. V., C. G., G. V., având ca obiect acțiune în constatare; hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 24.09.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2013 din 24.10.2013 Ș. V. în contradictoriu cu pârâții C. E., Șefler V., C. G., G. V., C. D., T. I., T. R., Cotovanu R., S. E., C. M., C. Locală Lețcani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și . să se constate că a cumpărat terenul de aproximativ 1196 mp de la soții T. I. și T. R. și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, având ca obiect acest teren.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în anul 1992 a cumpărat terenul de 1196 mp, care în realitate are o suprafață mai mică de 1000 mp, de la soții Tănasa I. și T. R., cunoscând faptul că aceștia sunt proprietarii terenului. În anul 1994 a precizat reclamantul, terenul a fost trecut pe numele moștenitorilor, inclusiv a fraților lui Tănasa R., deși soții T. erau cei care figurau ca deținători în actele de la primărie. Reclamantul a mai precizat că a construit o casă pe acest teren.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 24, art. 50 din Legea nr. 18/1991 și art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990.
Pârâții C. E., Șefler V., C. G., G. V., C. D. au formulat întâmpinare, fila 66, prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului T. I., a pârâților C. E., Șefler V., C. G., G. V., C. D., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a paratei C. M., excepția prescripției dreptului la acțiune, în ceea ce privește capătul al doilea de cerere.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1179, art. 1669 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, art. 205 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Parata C. L. Lețcani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, fila 91, a formulat întâmpinare prin care a arătat că cererea de chemare în judecată este întemeiată, arătând că terenul aferent gospodăriei figura la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 în registrul cadastral, care cuprinde terenurile din intravilan pe numele pârâtului T. I., acesta fiind îndreptățit să solicite titlu de proprietate pentru terenul aferent gospodăriei, chiar daca terenul provenea de la socrul său, care era decedat la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991.
În drept au fost invocate dispozițiilor art. 8 alin 2, art. 11 alin 1, art. 23, art. 27, art. 50 din Legea nr. 18/1991.
Pârâții T. I. și T. R. au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu acțiunea formulată și solicită admiterea cererii de chemare în judecată.
La data de 13.02.2014, reclamantul a precizat că nu mai înțelege să se judece cu pârâta Cotovanu M., fila 132, iar la data de 27.03.2014 a solicitat introducerea în cauză a pârâtului Cotovanu G..
Pârâtul Cotovanu G. a formulat întâmpinare, fila 174, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că pârâtul Tănasa I. nu este proprietarul terenului, iar pârâta Tănasa R. este coproprietară alături de ceilalți moștenitori înscriși în titlul de proprietate.
În ședința publică din 14.02.2014, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. Locală Lețcani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și . a fost admisă prin încheierea din 30.05.2014.
P. încheierea de ședință din 30.05.2014 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. E., Șefler V., C. G., G. V., C. D., T. I. și a unit cu fondul excepția prescripției dreptului la acțiune.
În prezenta cauză, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Potrivit art. 248 din Codul de Procedură Civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau cercetarea în fond a pricinii.
În ceea ce privește dreptul material aplicabil prezentei cauze, instanța constată că potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 și față de data încheierii actului juridic invocat de către reclamant, este incident Codul Civil decretat în 1864.
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța constată că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, art. 3 stabilind un termen general de prescripție de 3 ani.
Conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958 prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, printr-un act începător de executare. Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Promisiunea de vânzare – cumpărare, chiar dacă relativă la un bun imobil, nu are drept consecință transmiterea unui drept real asupra bunului, ci constituie o obligație de a face care conferă doar un drept de creanță celui în favoarea căruia există. P. urmare, acțiunea în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare reprezintă o modalitate de executare în natură a unei obligații de a face, acțiunea fiind personală, prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, stabilit de art. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Exercitarea posesiei întrerupe termenul de prescriptie, aceasta fiind apreciata ca o recunoastere a dreptului a carui actiune se prescrie. Pentru ca o astfel de posesie să echivaleze cu o recunoaștere a dreptului, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, trebuie să fie o posesie liniștită, netulburată.
Astfel cum precizează părțile din prezenta cauză, atât reclamantul cât și pârâții, terenul ce face obiectul material al prezentei cauze s-a aflat în posesia utilă a reclamantului de la data întocmirii actului juridic invocat de către reclamant, respectiv 25.11.1992, fila 17 și până în prezent. Având în vedere că din probele administrate în prezenta cauză nu rezultă vicierea posesiei exercitate de către reclamant, posesia utilă prezumându-se, instanța constată că termenul prescripției dreptului la acțiune nu a început să curgă și nu s-a împlinit în ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere.
Față de aceste considerente de drept și de fapt, instanța constată că dreptul la acțiune pentru realizarea dreptului de creanță invocat de către reclamant nu este prescris și instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâții C. E., Șefler V., C. G., G. V. și C. D., ca neîntemeiată.
Pe fond, instanța constată că în ceea ce privește primul capăt de cerere, ce are ca obiect „acțiune în constatare”, conform art. 35 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Acțiunea în constatare este acțiune civilă prin care se cere ca instanța de judecată să constate, prin hotărârea sa, fie existența unui drept (atunci când nu este posibilă promovarea unei acțiuni în realizarea acelui drept), fie inexistența unui pretins drept al pârâtului.
Nu se poate solicita constatarea unei situații de fapt, în temeiul art. 35 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 întrucât acest text de lege face referire la cererea pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
P. primului capăt de cerere, reclamantul a solicitat ca instanța să constate dreptul său de proprietate asupra imobilului în suprafață de 1196 mp situat în intravilanul satului Lețcani, ., ca urmare a cumpărării acestui teren de la pârâții Tănasa I. și T. R..
Conform înscrisului intitulat „proces-verbal”, fila 17, încheiat la data de 25.11.1992 „ subsemnații T. I. și R. procedează la vânzarea unei suprafețe de teren de 1196 mp din grădina pe care o posedă conform adeverinței nr. 1261/21.08.1991 eliberată de Primăria Lețcani susnumitului Ș. Gh. V., din satul Lețcani, jud. Iași. Valoarea atribuită pentru acest teren este de_ lei, bani care îi achită Ș. V. proprietarului Tănasa I. și R. în fața martorilor”. Cu mențiunea de „clauze” este menționat faptul că „ în cazul în care proprietarii se văr răzgândi vor plăti de cinci ori suma cumpărătorului. Cumpărătorul va suporta cheltuielile de notariat după primirea titlului de proprietate”.
Conform art. 1294 din Codul civil decretat în 1864, vanzarea este contractul prin care una din parti – numita vanzator – se obliga sa transmita celeilalte parti – numita cumparator – proprietatea unui bun in schimbul unui pret.
Contractul de vanzare-cumparare este un contract bilateral, sinalagmatic, cu titlu oneros, consensual, translativ de proprietate. Pentru a fi valabil, contractul de vanzare-cumparare trebuie sa indeplinesca conditiile generale de valabilitate ale oricarui contract, precum si conditiile speciale de valabilitate prevazute de lege pentru acest contract.
Astfel, pentru vanzarea-cumpararea unui teren, la momentul încheierii actului juridic invocat de către reclamant în susținerea cererii sale, principiului consensualismului nu mai este aplicabil, fiind prevăzută în mod expres forma solemnă pentru însăși validitatea actului juridic.
Conform art. 46 alin 1 fin Legea nr. 118/1991, în vigoare la data de 25.11.1992, data încheierii înscrisului numit „proces-verbal”, fila 17, terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrãinate, indiferent de întinderea suprafeței, prin acte juridice între vii, încheiate în forma autenticã.
Vânzarea-cumpărarea este un contract translativ de proprietate din momentul încheierii lui cu respectarea condițiilor ad validitatem. Pentru a opera transmiterea imediată a dreptului de proprietate din momentul încheierii contractului este necesară îndeplinirea mai multor condiții, respectiv vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului vândut, iar contractul să fie perfect valabil încheiat, (de exemplu dacă vânzarea – cumpărarea este un contract solemn, consimțământul părților trebuie să fie manifestat în forma prevăzută de lege), trebuie să fie vorba de lucruri determinate individual, cere, lucrul vândut trebuie să existe și trebuie ca părțile să nu fi amânat transferul proprietății printr-o clauză specială pentru un moment ulterior încheierii contractului.
Verificând întrunirea acestor condiții în ceea ce privește actul juridic intervenit între reclamantul Ș. V. și pârâții T. I. și T. R., instanța constată că acesta nu îndeplinește cel puțin una dintre cerințe, respectiv forma autentică. Având în vedere nerespectarea formei solemne prevăzută sub sancțiunea nulității absolute în situația înstrăinării dreptului de proprietate asupra terenurilor conform dispozițiilor legale mai sus citate, instanța constată că transferul dreptului de proprietate nu a putut opera.
Totodată, instanța constată din conținutul înscrisului depus la dosarul cauzei intenția părților de a încheia o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, fiind prevăzută în mod expres clauza penală în situația neexecutării obligației de a face, respectiv de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, după primirea titlului de proprietate pentru suprafața de teren ce face obiectul material al actului juridic.
P. urmare, instanța constată că acțiunea în constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra suprafeței de 1196 mp situat în intravilanul satului Lețcani, ., ca urmare a cumpărării acestui teren de la pârâții Tănasa I. și T. R. este neîntemeiată, întrucât între părți nu a intervenit un contract de vânzare-cumpărare, ci doar o promisiune bilaterală în acest sens, urmând a fi respinsă ca atare.
Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere, instanța reține următoarele:
Antecontractul de vânzare cumpărare dă naștere în sarcina părților unei obligații de a face, anume aceea de a încheia în viitor contractul promis, în forma autentică cerută ad validitatem (pentru însăși valabilitatea actului juridic) conform dispozițiilor art. 46 alin 1 fin Legea nr. 118/1991 în vigoare la data de 25.11.1992, data încheierii înscrisului numit „proces-verbal”, fila 17, citate mai sus.
Refuzul unei părți de a se prezenta la notariat pentru a da formă autentică înțelegerii intervenite dă instanței posibilitatea de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic, în temeiul principiului executării reale sau în natură specifică obligațiilor civile concrete, instituit de dispozițiilor art. 1073 și art. 1075 Codul civil adoptat în anul 1864, în vigoare la data încheierii convenției între părți și preluat expres în textul art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 în vigoare la data înregistrării prezentei cauze, potrivit cu care „În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una din părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract”.
Pentru a pronunta o hotarâre care sa tina loc de act autentic de vânzare – cumparare în conditiile art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea 247/2005, instanta trebuie sa verifice daca exista un antecontract valabil încheiat între parti care sa fie dovedit în conditiile dreptului comun, daca exista refuzul partii actionate în instanta de încheia contractul în forma prevazuta de lege, daca reclamantul si-a îndeplinit obligatiile asumate prin antecontractul încheiat si daca promitentul - vânzator este proprietarul bunului promis, iar promitentul - cumparator nu este incapabil de a dobândi acel bun la data pronuntarii hotarârii.
Instanta are în vedere si faptul ca art. 1073 si art. 1077 din Codul civil adoptat în anul 1864, în vigoare la data încheierii convenției între părți și aplicabil prezentei cauze conform art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009, consacra principiul executarii în natura a obligatiilor si repararii în natura a pagubelor, prin urmare este asigurată executarea actului juridic legal încheiat, având în vedere clauzele lui si vointa partilor.
Într-o asemenea situație, acțiunea în justiție prin care se solicită pronunțarea unei atare hotărâri nu este altceva decât reflexul procedural al dreptului subiectiv născut din actul juridic încheiat între părți și care formează legea lor, potrivit principiului forței obligatorii a actului juridic civil, consacrat de dispozițiile art. 969 alin. 1 Codul civil adoptat în anul 1864.
Având în vedere că, sub egida Codul civil adoptat în anul 1864 și a Legii nr. 247/2005, hotărârea judecătorească care ține loc de contract de vânzare-cumpărare are caracter constitutiv de drepturi, operând transferul proprietății de la data când rămâne definitivă, trebuie ca, pentru pronunțarea unei astfel de hotărâri să se verifice calitatea pârâților-promitenți de titulari ai dreptului ce se înstrăinează, în aplicarea principiului „nemo dat quod non habet” („nimeni nu poate da ceea ce nu are”).
În verificarea îndeplinirii acestei condiții, instanța constată că, astfel cum s-a arătat mai sus, prin înscrisul intitulat „proces-verbal”, fila 17, încheiat la data de 25.11.1992 pârâții T. I. și T. R. s-au obligat la vânzarea „unei suprafețe de teren de 1196 mp din grădina pe care o posedă conform adeverinței nr. 1261/21.08.1991 eliberată de Primăria Lețcani” către reclamantul Ș. V..
P. adeverința nr. 1261/11.09.1991 emisă de către C. Comunala Lețcani, s-a adeverit că în temeiul Legii nr. 18/1991 moștenitorilor T. R., S. E., Cotovanu R., Cotovanu D, C. O. și Cotovanu M. li s-a stabilit dreptul de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 19 din 09.08.1991 pentru suprafața de teren de 0.57 ha prevăzută în tabelul anexa 3 poziția nr. 16.
Conform titlului de proprietate emis de C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr._/25.07.1994 dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 1 ha situata în intravilanul comunei Lețcani a fost reconstituit în favoarea lui T. P. R., Sirghe P. E., Cotovanu P. R., Cotovanu P. D., Cotovanu P. M., C. O., astfel cum a fost rectificat, suprafață ce include și terenul ce face obiectul material al promisiunii bilaterale, astfel cum precizează părțile.
P. urmare, instanța reține că prin probatoriul administrat în prezenta cauză, reclamantul nu a făcut dovada calității de unic proprietar al pârâtei-promitente T. R. și de proprietar al pârâtului-promitent T. I., în lipsa acestei dovezi neputându-se pronunța o hotărâre translativă de drepturi.
Instanța constată că pârâta T. R. este coproprietară alături de alți moștenitori asupra terenului față de care s-a obligat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, fără ca la momentul încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare și nici la acest moment, cota sa parte din dreptul de proprietate să fie individualizată. În prezent, instanța constată că în lipsa individualizării cotei părți ai dreptului de proprietate a pârâtei-promitente și în lipsa calității de unic proprietar-promitent pentru suprafața în discuție, dreptul de creanță nu poate fi concretizat sub forma pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. După ieșirea din indiviziune, în funcție de modul efectiv de lotizare a suprafeței de teren și de persoana unicului proprietar pentru suprafața de teren în discuție, dreptul de creanță născut din promisiunea de vânzare-cumpărare va putea fi concretizat în sensul arătat, partajul judiciar putând fi solicitat și de către creditorul unuia dintre coindivizari.
Totodată instanța constată că din probatoriul administrat nu rezultă încheierea unui raport juridic între reclamant și ceilalți coproprietari, prin intermediul căruia toți aceștia să se fi obligat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a suprafeței de teren de 1196 mp situată în intravilanul comunei Lețcani, jud. Iași și nici refuzul acestora de executare a acestei obligații.
Având în vedere aceste considerente de drept și de fapt, instanța constată că față de împrejurările actuale ale situației de fapt, acțiunea reclamantului este neîntemeiată, în ambele capete de cerere, urmând a o respinge.
Față de cererea de renunțare la judecata cauzei formulată în contradictoriu cu pârâta C. M., instanța în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, va lua act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii în contradictoriu cu această pârâtă.
Având în vedere admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. Locală Lețcani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și . din 30.05.2014, instanța va respinge cererea formulată în contradictoriu cu aceste părți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea la judecarea cererii formulată de reclamantul Ș. V. în contradictoriu cu pârâta C. M., cu ultimul domiciliu în ., jud. Iași.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâții C. E., Șefler V., C. G., G. V. și C. D., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ș. V., având CNP_, cu domiciliul în ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâții C. E., cu domiciliul în Mun.Iași, . Șefler V., cu domiciliul în Iași, .. 35, ..2, ., cu dmiciliul în Iași, .. 4, ..3, G. V., cu domiciliul în Iași, ., ., . D., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 3, T. I., cu domiciliul în ., jud. Iași, T. R., cu domiciliul în ., jud. Iași, Cotovanu R., cu domiciliul în ., jud. Iași, Cotovanu G. cu domiciliul în ., jud. Iași și S. E., cu domiciliul în ., jud. Iași, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ș. V. în contradictoriu cu pârâtele C. Locală Lețcani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . Lețcani, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A. M.
Red/teh I.C.
16 ex/15.01.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
