Plângere contravenţională. Hotărâre din 10-12-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 1708/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 10.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta B. A. S. și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA (C.N.A.D.N.R.) - CESTRIN, având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 03.12.2014 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 12.07.2013 sub numărul de dosar de mai sus, petenta B. A. S. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 13 nr._/02.12.2013 în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea cu avertisment.
În fapt, petenta a arătat că nu conducea autoturismul reținut în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ci acesta era condus de către soțul ei, procesul-verbal nefiind întocmit în mod legal întrucât nu au fost menționate obiecțiunile contravenientului.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile legale prevăzute de O.G. nr. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie a procesului-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001, obligația achitării rovinietei revenind deținătorului menționat în certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a autovehiculului, în documente vamale sau alte documente oficiale conform art. 7 din O.G. 15/2002.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În data de 27.10.2014, petenta a invocat prescripția executării amenzii contravenționale.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . 13 nr._/02.12.2013 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei pentru că, în C., DN 28 km 89+100m, pe data de 13.10.2013, ora 10:38, ar fi fost depistat autovehiculul deținut de către petentă cu numărul de înmatriculare_ circulând fără rovinietă valabilă, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 8 alin. 2, din O.G. nr. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea proceselor-verbale, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
În ceea ce privește întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că prin modalitatea de întocmire nu s-a adus nicio vătămare petentului, prin urmare nu poate fi atrasă nicio sancțiune potrivit dispozițiilor art. 174 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, nici faptul că în procesul-vebral nu sunt consemnate datele de identificare ale unui martor nu poate fi reținut de către instanță ca un motiv nulitate a acestui act, pentru cele ce urmează.
Potrivit art. 19 din O.G. 2/2001, procesul-verbal se semneazã pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurãri, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnãtura acestuia, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Din analiza acestui text legal, instanța constată că nerespectarea acestor dispoziții nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității exprese, fiind astfel supuse regulii generale prevăzută de art. 105 din Codul de procedură civilă. Astfel, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Din analiza dispozițiilor art. 19, mai sus enunțate, instanța constată că rațiunea consemnării datelor de identificare ale unui martor este în sensul confirmării împrejurărilor în care a fost încheiat procesul-verbal, respectiv în lipsa contravenientului, a refuzului sau a imposibilității acestuia de a semna procesul-verbal.
Față de aceste argumente, văzând că petenta nu contestă modul de încheiere a procesului-verbal, și anume în lipsa sa, instanța constată că prin lipsa datelor de identificare ale unui martor nu a adus petentei nicio vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal. Totodată, față de modalitatea de întocmire, respectiv în lipsa petentei, instanța nu poate reține nici apărările referitoare la lipsa obiecțiunilor acesteia.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentei i s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal contestat, acuzația în mod detaliat. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul-verbal analizat se coroborează cu materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, respectiv înscrisurile depuse în dosarul declinat, filele 20,23, petenta nefăcând dovada deținerii unei roviniete valabile la momentul efectuării controlului, respectiv la data de 13.10.2013, ora 10:38.
Susținerea petentei potrivit căreia obligația achitării rovinietei nu îi revenea întrucât era condus la acel moment de o altă persoană nu poate fi reținută de către instanță. Potrivit art. 7 din O.G. 15/ 2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Conform art. 1 alin 1 lit b din O.G. 15/ 2002, utilizatorii sunt, în sensul acestui act normativ persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;
Având în vedere că petenta nu a făcut dovada înscrierii unei alte persoane în certificatul de înmatriculare al autoturismului menționat în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, obligația prevăzută de art. 7 din O.G. nr. 15/2002 rămâne în sarcina sa, în calitate de deținător menționat în documentele oficiale ale autovehiculului.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată contravenientei, respectiv amendă în cuantum de câte 250 lei, instanța constată că aceasta reprezintă limita minimă legală, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de urmarea produsă.
Referitor la prescripția executării sancțiunii contravenționale, instanța constat că potrivit art. 14 alin. 1 din O.G. 2/2001, în forma în vigoare la data întocmirii procesului-verbal, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacã procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicãrii sancțiunii.
Conform art. 27 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii s-a hotărât că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Având în vedere acestea, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit la data de 02.12.2013, la aceeași dată fiind aplicată și sancțiunea contravențională.
Art. 14 din O.G. 2/2001 enunțat mai sus reglementeaza un caz special de prescriptie a executarii amenzii contraventionale, in care nu este sanctionata pasivitatea in cadrul procedurii de executare ( situatie in care se aplica termenul de prescriptie din Codul de procedura fiscala), ci insasi necomunicarea procesului verbal în termenul de o luna de la data aplicãrii sancțiunii.
Procesul-verbal a fost comunicat petentei la data de 24.12.2013, fila 19, prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, după ce la data de 16.12.2013 s-a încercat comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, fila 30.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost comunicat în mod legal petentei în termen de o luna de la data aplicãrii sancțiunii, cu respectarea dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001.
Întrucât fapta descrisă întrunește conținutul constitutiv al contravenției menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar sancțiunea în limita minimă este temeinică, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petentă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta B. A. S. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 13 nr._/02.12.2013 în contradictoriu cu intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.12.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
4 ex/13.03.2015
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 7074/2014.... | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 13-10-2014,... → |
|---|
