Plângere contravenţională. Hotărâre din 12-11-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 18409/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 12.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul S. V. în contradictoriu cu intimatul M.A.I.- INSPECTORATUL DE POLIȚIE IASI - SERVICIUL RUTIER -BDNE, având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 05.11.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 28.05.2014 sub număr de dosar_, petentul S. V. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.05.2014în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, solicitând anularea acestuia, cu exonerarea de la plata amenzii.
În fapt, petentul a arătat că cele menționate în procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției nu corespund realității, procesul-verbal nefiind întocmit în mod legal.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe O.G. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/02.05.2014, petentul S. V. a fost sancționat cu 6 puncte amendă în cuantum de 510 lei și cu sancțiunea complementară a 4 puncte penalizare, pentru faptul că pe data de 02.05.2014, ora 01:30, in Iași, . fost depistat conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 67km/h, limita legală fiind de 30 km/h, înregistrată de aparatul radar instalat pe auto_, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 108 alin. 1, lit. c pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost în mod legal întocmit și cuprinde toate mențiunile necesare pentru aprecierea temeiniciei faptei contravenționale reținute, cât și a pericolului social concret, cât și locul săvârșirii faptei contravenționale.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda și punctele de penalizare ori suspendarea exercițiului dreptului de a conduce (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța constată că cele reținute de către agentul constatator se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, după cum urmează:
Conform înregistrării radar, surprinse de cinemometrul de control rutier tip Python II, omologat și verificat metrologic, fila 22, instalat pe auto cu nr. de înmatriculare Is 54 VMW, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, rula la data de 02.05.2014, la ora 01:30:27, cadrul 8076, cu viteza de 67 km/h.
Având în vedere înscrisurile depuse de către intimat, instanța stabilește că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată de către agenții de poliție cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 actualizat privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre).
Având în vedere că în înregistrarea radar se distinge cu claritate nr. de înmatriculare ca fiind cel al autovehiculului condus de către petent, fiind singurul autovehicul înregistrat în cadru cu viteza de 67 km/h, instanța constată dovedită existența faptei contravenționale săvârșite de către petent fără dubiu, fiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție.
Instanța constată că dispozițiile invocate de către petent referitoare la eroarea tolerată pentru măsurarea vitezei sunt verificate odată cu emiterea buletinului de verificare metrologică, buletin emis în prezenta cauză, fila 22.
Conform art. 1.1 din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre)" această normă de metrologie legalã stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie sã le îndeplineascã cinemometrele utilizate la mãsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicãrii prevederilor legislației rutiere.
Este adevărat că în actul normativ amintit mai sus sunt prevăzute o . erori maxime tolerate pentru mãsurarea vitezei, însă aceste valori mãsurate ale vitezelor trebuie sa se încadreze în erorile maxime tolerate specificate la pct. 3.1.1., respectând și cerințele specificate în cadrul fiecãrui paragraf în parte, la funcționarea cinemometrelor sub acțiunea unor factori de influenta. Atât timp cât pentru cinemometrul folosit la constatarea contravenției s-a emis un buletin de verificare metrologică înseamnă că acesta a respectat dispozițiile legale arătate. În acest sens sunt prevăzute erorile tolerate, și nu în sensul că valorile măsurate de către aparatele radar sunt supuse unei erori indiferent de condițiile de funcționare.
M. mult decât atât, instanța subliniază faptul că autovehiculul conduse de către petent a fost înregistrat și cu viteza de 80 km/h în aceleași împrejurări, fiind însă sancționat pentru viteza de 67 km/h.
De asemenea, instanța nu poate reține nici apărările petentului referitoare la semnificația literei „T” din înregistrarea radar, având în vedere că această rubrică a înregistrării video reprezintă viteza autovehiculului țintă, litera „T” fiind prescurtarea de la cuvântul „țintă” și nu „test”, potrivit manualului, notoriu de altfel, de utilizare a cinemometrului de control rutier tip Python II.
Sancțiunea aplicată contravenientului se încadrează în limitele prevăzute de O.U.G. 195/2002, reprezentând, în ceea ce privește sancțiunea principală, limita minimă prevăzută de lege pentru astfel de contravenții. Această sancțiune în limita minimă este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, respectiv petentul a depășit limita legală a vitezei cu 37 km/h într-un sector de drum public din interiorul localității, unde limita de viteză era cea de 30 de km/h, depășirea vitezei legale având ca urmare punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice.
Întrucât fapta descrisă întrunește conținutul constitutiv al contravenției menționate în act, iar sancțiunea aplicată este legală și temeinică, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul S. V., având CNP_, cu domiciliul în Iași, . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.05.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.11.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
4 ex/23.01.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
