Plângere contravenţională. Sentința nr. 4987/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4987/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 25736/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 04.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4987
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe petentul B. I., în contradictoriu cu intimatul M. IASI- POLIȚIA LOCALĂ IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 28.03.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astazi, când:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 12.08.2013 sub număr de dosar_, petentul B. I. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției .-OP nr._/25.07.2013 contradictoriu cu intimatul M. Iași –Poliția Locală, solicitând anularea acestuia sau transformarea în avertisment.
În fapt, petentul a arătat că în perioada 20-23.07.2013 s-a procedat la cosirea spațiilor verzi și toaletarea gardurilor verzi, resturile vegetale uscate fiind arse în incinta societății S.C. Moldomobila sa, la dispoziția directorului societății.
În drept, nu au fost invocate dispoziții legale.
A fost anexată plângerii copie a procesului-verbal contestat.
Intimata a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal .-OP nr._/25.07.2013, petentul B. I. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400lei, pentru faptul că petentul, în calitate de angajat al S.C. Moldomobila SA a incinerat în curtea societății deșeuri vegetale, provenite din cosirea ierbii și tunderea gardului viu, faptă ce, potrivit procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de Cap.II, pct. 3 din H.C.L. nr. 172/2002.
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa petentului.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit Cap.II, pct. 3 din H.C.L. nr. 172/2002 arderea/incinerarea de resturi vegetale, menajere, cauciucuri, mase pastice în curți, străzi, terenuri aparținând domeniului public sau privat al staului cât și pe terenuri proprietate privată constituie contravenție ce se sancționează cu amendă între 300 lei-500 lei potrivit pct. 5 din Cap. XII.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat .
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei sãvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnãturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (HCL nr. 172/2002 modificată se adresează tuturor persoanelor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea în fața unui organ ce îndeplinește toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Fapta reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat a fost constatată în mod nemijlocit și direct de către agentul constatator prin propriile simțuri, făcând astfel dovada până la proba contrară. Pe cale jurisprudențială Curtea Europeană (cauzele Salabiaku contra Franței - Hotărârea din_ ) a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentului asigurându-i-se dreptul de administra probe contrare celor reținute de către agentul constatator.
Având în vedere și poziția petentului de recunoaștere a situației de fapt, în sensul arderii resturilor vegetale în curtea sediului societății S.C. Moldomobila SA, instanța constată că fapta reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției analizat întrunește elementele constitutive ale contravenției reglementată de Cap.II, pct. 3 din H.C.L. nr. 172/2002.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată petentului, instanța reține că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de H.C.L. nr. 172/2002, însă nu este proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite de către petent având în vedere aspectele prevăzute de art. 5 alin. 5, art. 7 alin. 2 și art. 21 alin. 3 din O.G 2/2001: împrejurările săvârșirii faptei.
Analizând ansamblul acestor elemente, instanța reține că fapta săvârșită de către petent este de o gravitate redusă, sancțiunea contravențională nereprezentând un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. Constatând că acest scop poate fi atins și prin aplicarea sancțiunilor avertismentului, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii cu amendă în cuantum de 2 puncte cu sancțiunea avertismentului.
În acest sens, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța va atenționa petentul asupra pericolului social al faptei săvârșite, asupra faptului că, potrivit legii, are obligația de a nu arde/incinera resturi vegetale, menajere, cauciucuri, mase pastice în curți, străzi, terenuri aparținând domeniului public sau privat al staului cât și pe terenuri proprietate privată .
Având convingerea că petentul va înțelege îngăduința instanței, subliniind faptul că avertismentul nu se justifică decât o singură dată, la prima abatere de la normele legale, instanța va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptelor săvârșite și a obligației de a respecta dispozițiile legale.
Pentru toate argumentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. I. împotriva procesului-verbal .-OP nr._/25.07.2013, va înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal și va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și a obligației de a respecta dispozițiile legale
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul B. I., având CNP_, cu domiciliul în Iași, ., jud. Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției .-OP nr._/25.07.2013 contradictoriu cu intimatul M. Iași –Poliția Locală, cu sediul în ., jud. Iași.
Înlocuiește sancțiunea amenzii de 400 lei prevăzută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției .-OP nr._/25.07.2013 cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și a obligației de a respecta dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.04.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A. M.
Red/teh. I.C.
4ex/14.07.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
