Plângere contravenţională. Sentința nr. 9161/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9161/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 7245/245/2014
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9161
Ședința publică din data de 27 iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul N. A. și pe intimatul I. I., având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 20.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27.06.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.02.2014, petentul N. A., în contradictoriu cu intimatul I. Iași, a solicitat instanței admiterea plângerii sale împotriva procesului verbal ., nr._ întocmit la data de 24.02.2014, apreciat ca fiind nelegal și netemeinic.
Susține petentul că la data respectivă a fost oprit în trafic, în drumul dinspre Podul R. spre N., aducându-i-se la cunoștință faptul că nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor. Deși a solicitat înregistrarea video a faptei, aceasta nu i-a fost arătată. Apreciază petentul că, la momentul la care a traversat trecere nici un pieton nu se afla angajat.
Au fost anexate: taxa de timbru în cuantum de 20 lei, copie proces verbal și carte de identitate.
La data de 8 aprilie 2014, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii. S-a arătat că petentul a fost sancționat pentru reținerea în sarcina sa a următoarelor pretinse fapte contravenționale: la data de 24.02.2014 a condus autoturismul marca Dacia L., echipat taxi, cu numărul de înmatriculare_ ,pe .. Iași, dinspre . în dreptul Exclusiv Imobiliare nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui număr de 2 pietoni angajați în traversarea regulamentară a străzii, prin loc semnalizat cu marcaj și indicator. Totodată nu a respectat obligația de a purta centura pe durata deplasării și nu a utilizat un dispozitiv de tip „mâini libere” pentru convorbiri telefonice și nu avea asupra sa permisul de conducere. Faptele au fost încadrate în prevederile art. 100 alin. 3 litera b, art.108 alin. 1litera a,cpt.3, art.108 alin. 1 litera a pct. 2 și art. 101 alin. 1 pct.18 din OUG 195/2002.
Se subliniază faptul că petentul a subliniat procesul verbal fără mențiuni, iar ca probe au fost propuse: înscrisuri, cadre foto, CD.
Au fost anexate întâmpinării: raportul agentului constatator, 2 cadre foto, înregistrare video.
La primul termen de judecată fixat în ședință publică, la data de 20 iunie 2014, petentul a fost prezent personal, au fost încuviințate probele, a fost urmărită înregistrarea video, s-a acordat cuvântul pe fond și cauza a fost reținută spre competentă soluționare. Pronunțarea a fost amânată pe o perioadă legală de 7 zile.
Analizând materialul probatoriu administrat, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., nr._ întocmit la data de 24.02.2014, petentul a fost sancționat prin aplicarea unui număr total de 8 puncte amendă ( 4 PA pentru fapta prevăzută de art. 100, 2 PA pentru faptele prevăzute de art. 108), sancțiunea avertismentului pentru fapta prevăzută de art. 101 și sancțiunea complementară a reținerii permisului pentru reținerea în sarcina sa a următoarelor pretinse fapte contravenționale: la data de 24.02.2014 a condus autoturismul marca Dacia L., echipat taxi, cu numărul de înmatriculare_ ,pe .. Iași, dinspre . în dreptul Exclusiv Imobiliare nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui număr de 2 pietoni angajați în traversarea regulamentară a străzii, prin loc semnalizat cu marcaj și indicator. Totodată nu a respectat obligația de a purta centura pe durata deplasării și nu a utilizat un dispozitiv de tip „mâini libere” pentru convorbiri telefonice și nu avea asupra sa permisul de conducere. Faptele au fost încadrate în prevederile art. 100 alin. 3 litera b, art.108 alin. 1litera a,cpt.3, art.108 alin. 1 litera a pct. 2 și art. 101 alin. 1 pct.18 din OUG 195/2002.
În procesul verbal s-a consemnat faptul că petentul nu a avut de formulat obiecțiuni la momentul semnării procesului verbal.
Plângerea a fost formulată în interiorul termenului legal de 15 zile de la momentul semnării și primirii copiei efective a procesului verbal.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32).
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum total de 680 lei), la care se adaugă o sancțiune complementară a reținerii permisului pe o perioadă determinată de 30 zile în vederea suspendării dreptului de a conduce, nu au scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba cu înregistrare video și cadre foto.
Legalitatea procesului verbal
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Mai mult, deși a susținut generic caracterul nelegal al procesului verbal, instanța nu a identificat nici un motiv de anulare a procesului verbal, acesta conținând toate elementele obligatorii prevăzute de lege.
Constatând că procesul verbal îndeplinește sub aspectul legalității cerințele legale, instanța va proceda la analiza temeiniciei faptei reținute.
Temeinicia procesului verbal:
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Cercetând coroborat materialul probatoriu administrat în cauză, se vor reține următoarele:
Conform art. 100 alin. 3 litera b din OUG 195/2002, Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Conform art.101 alin. 1 pct.18 din OUG 195/2002 Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra să documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
Conform art.108 alin. 1litera a, pct.3 din OUG 195/2002 Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz;, iar art. 108 alin. 1 litera a pct. 2 folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip "mâini libere".
Se va reține că unica faptă criticată de petent este cea referitoare la acordarea priorității pietonilor aflați pe partea carosabilă, astfel încât instanța va respecta limitele învestirii, luând act că petentul a renunțat la prezumția de nevinovăție în privința celorlalte fapte.
Cercetând înregistrarea video depusă la dosarul cauzei,instanța reține că la momentul la care petentul ajunge în apropierea trecerii de pietoni, pe aceasta se aflau deja angajați doi pietoni. Aceștia au coborât de pe trotuar, au început să treacă . amenajat, au parcurs jumătate din distanța de pe sensul de deplasare al petentului ,iar acesta nu a încetinit sau oprit la vederea pietonilor.
În acord cu regulile de circulație stabilite în OUG 195/2002, conducătorii autovehiculelor angajate în trafic au obligația legală de a acorda prioritate (…) „ pietonilor angajați în traversarea prin locuri special amenajate și marcate corespunzător”. În cord cu prevederile actului normativ precizat, participanții la trafic au obligația de a respecta semnificația marcajelor efectuate. Regulamentul de aplicare a Codului rutier prevede: Marcajele servesc la organizarea circulației, avertizarea sau îndrumarea participanților la trafic. Acestea pot fi folosite singure sau împreuna cu alte mijloace de semnalizare rutiera pe care le completează sau le precizează semnificația. De asemenea, conducătorul auto este obligat să cedeze trecerea pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.
Neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului constituie contravenție în acord cu prevederile art. 100 alin. 3 lit.b OUG 195/2002.
Din analiza coroborată a materialului probatoriu administrat în prezenta cauză se poate constata că fapta reținută în cuprinsul procesului verbal are o existență obiectivă, întrunind toate elementele constitutive statuate de textul de lege. Astfel, trecerea de pietoni era marcată corespunzător, pietonii se angajaseră în traversare, se aflau pe sensul de deplasare al petentului, fiind fără importanță faptul că se aflau pe altă bandă ( legea cere doar condiția deplasării pe respectivul sens). Lipsa unor prejudicii concrete nu poate conduce la lipsa elementelor specifice laturii obiective a contravenției. Petentul a avut posibilitatea concretă de a-i vedea și de a încetini, oferind prioritate în traversarea străzii, cu atât mai mult cu cât alt vehicul era staționat deja la trecerea în cauză.
Se mai notează și inexistența unei cauze exoneratoare de răspundere de care petenta s-ar putea prevala în cadrul acestei plângeri contravenționale, aceasta având posibilitatea concretă de a respecta semnificația marcajului pietonal și neglijând cu bună știință obligația legală ce îi incumba.
Analizând operațiunea de individualizare a sancțiunilor aplicate, în contextul stabilirii existenței materiale a faptei, precum și a vinovăției petentului instanța constată că au fost respectate limitele legale prevăzute, sancțiunea amenzii fiind orientată spre minimul special. Este nejustificată solicitarea de înlocuire a amenzii cu avertismentul în contextul absenței unor prejudicii concrete raportate la integritatea sau sănătatea pietonilor. Gradul de pericol social nu este diminuat de absența „victimelor”.
Cu privire la gradul de pericol social al faptei, instanța reține că acesta este unul semnificativ, pentru următoarele considerente: obligația oricărui participant la trafic este acea de a respecta regulile de circulație, asigurând siguranța traficului rutier. Conducătorii auto sunt obligați să manifeste o atenție deosebită și față de pietonii angajați în trafic, respectând semnificația marcajelor amplasate regulamentar. Se notează că petentul nu a respectat marcajul pietonal pe o stradă frecvent circulată, în condițiile în care a avut în mod concret această posibilitate. Prin traversarea trecerii de pietoni fără acordarea priorității, aceasta a creat posibilitatea lezării unor valori sociale importante, respectiv - integritatea corporală și sănătatea persoanelor care circulau în calitate de pietoni. Absența unor prejudicii concrete nu poate conduce la o concluzie contrară, pericolul social existând prin însăși fapta săvârșită. Instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu poate răspunde în concret celor două scopuri fundamentale ale oricărei sancțiuni: de represiune și de reeducare.
Cu privire la aplicarea măsurii complementare a reținerii permisului, instanța constată că aceasta este prevăzută expres de textul art. 100 alin. 3 OUG 195/2002. se subliniază faptul că sancțiunile de această natură nu pot fi aplicate automat și nediferențiat, fără o corectă apreciere a proporționalității acestora cu fapta săvârșită și finalitatea oricărei sancțiuni. Cu toate acestea, în contextul tuturor aprecierilor anterioare, reținând că gradul de pericol social al faptei nu este nesemnificativ, instanța apreciază că în acest caz concret neacordarea priorității la traversarea trecerii de pietoni unor persoane deja angajate în traversarea, prin loc permis a unei străzi circulată intens, de către un conducător auto care a perceput ,fără putință de tăgadă, intenția lipsită de echivoc a acestora și a neglijat-o justifică reținerea permisului.
Apreciind, în ansamblul probatoriului administrat că fapta contravențională reținută are o existență reală, că a fost săvârșită cu vinovăție și că, de asemenea, în raport de împrejurările comiterii acesteia ea este aptă de a justifica pe deplin aplicarea sancțiunilor – principală și complementară, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul N. A., reiterând constatarea formulării plângerii exclusiv în privința uneia dintre cele 4fapte reținute și limitării cadrului de analiză ce poate fi realizat de instanță, în temeiul principiului disponibilității.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul N. A., domiciliat în Iași, ., în contradictoriu cu intimatul I. Iași, ce sediul în M. C. nr. 6, Iași.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la momentul comunicării.
Pronunțată astăzi, 27 iunie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Pentru grefier aflat în CO
Semnează grefier șef secția civilă,
Red/tehn. jud.II
4 ex,23.07.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9158/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
