Pretenţii. Hotărâre din 10-12-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 10082/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 10.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S. E. D., în contradictoriu cu parații C. L. DE FOND FUNCIAR M.,P. C. M., având ca obiect fond funciar plată penalități.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 03.12.2014 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /21.03.2014, reclamanta S. E. D. a solicitat obligarea debitoarei C. Locală de Fond Funciar M. la plata în favoarea creditoarei de penalități pe zi de întârziere spre limita maximă până la executarea „obligației de a face” stabilită prin titlul executoriu Sentința Civilă nr. 9264/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2006, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 1684/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, respectiv punerea în posesie a reclamantei cu suprafețele de teren menționate în dispozitivul titlului executoriu.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că pârâta a fost obligată la punerea în posesie pentru suprafețele indicate în Sentința Civilă nr. 9264/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2006, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 1684/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași. Deși reclamanta a demarat executarea silită, a precizat aceasta, pârâta în mod nejustificat nu a executat obligația de a face. Solicită obligarea la plata de penalități în cuantum stabilit din valoarea de_ Euro a terenurilor agricole în suprafață de 4,73 ha situate în ..
Reclamanta a mai precizat că intimatul nu și-a îndeplinit de bună voie obligațiile stabilite prin acest titlu executoriu, demarând executarea silită în dosarul de executare nr. 531/2013. executorul judecătoresc a somat pârâta conform art. 905 Codul de procedură civilă, fără rezultat însă.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
În drept a invocat art. 905 din Codul de procedură civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere că neexecutarea obligației de a face este justificată, reclamanta refuzând oferta pârâtei de punere în posesie a suprafețelor de teren indicate în procesul-verbal nr. 6566/2013, titlul executoriu neidentificând în mod expres suprafețele pentru care există obligația de punere în posesie. De asemenea, pârâta a arătat că se află în imposibilitate obiectivă de a executa titlul executoriu, având în vedere că suprafețele din acest titlu nu se mai află în patrimoniul UAT . 4/2012 terenul în suprafață de 12 ha identificat topo-cadastral în T54 P 2536/25/1/5 este trecut în proprietatea publică a statului.
Totodată, pârâta a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Comisiei Locale M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Prin încheierea din data de 20.06.2014, instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Comisiei Locale M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și prin încheierea din 08.10.2014 instanța a luat act în temeiul art. 78 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 de introducerea în cauză în calitate de pârât a Primarului C. M., în calitate de Președinte al Comisiei Locale M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La data de 14.11.2014, pârâtul P. C. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, calea aleasă de către reclamantă fiind totodată inadmisibilă. Pârâtul a reiterat apărările susținute de către C. Locală M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin întâmpinare.
La termenul din 03.12.2014, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. C. M..
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Raportul juridic prezent dintre părți este unul execuțional, având ca temei titlul executoriu Sentința Civilă nr. 9264/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2006, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 1684/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, iar reclamanta a solicitat pârâților executarea obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească, inițiind executarea silită în dosar nr. 531/2013 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați M. I. și M. L., aflat în copie la prezenta cauză.
Executarea silită demarată de către reclamantă în dosarul nr. 531/2013 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați M. I. și M. L. are ca obiect îndeplinirea obligației pârâților de punere în posesie cu suprafețele de teren menționate în dispozitivul titlului executoriu.
În cadrul dosarului de executare, pârâților le-a fost înmânată la data de 05.09.2013 încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Iași la data de 03.09.2013 în dosarul nr._/245/2013, fila 11 dos exec, astfel cum rezultă din analiza dosarului de executare nr. 531/2013 fila 27.
Analizând cu prioritatea prevăzută de art. 248 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 excepția excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. C. M., în calitate de Președinte al Comisiei Locale M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, instanța o constată neîntemeiată pentru considerentele care succed:
Conform art. 36 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Așadar, o condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv, al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material supus judecății.
Analizând raportul execuțional concret ce face obiectul prezentei cauze, instanța constată că potrivit art. 64 din Legea nr. 18/1991, dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute deîndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute de art. 905 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 .
Instanța constată că art. 64 din Legea nr. 18/1991 a fost modificat prin art. 19 pct 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Prin republicarea Codului de procedură civilă în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, art. 894 a primit o nouă renumerotare devenind art. 905.
Calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză ce are ca obiect plata penalităților reglementate de art. 905 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 aparține, astfel cum arată art. 64 din Legea nr. 18/1991, citat mai sus, primarului, în calitate de președinte al comisiei locale, acestuia din urmă revenindu-i obligația de a executa hotărârea judecătorească de punere în posesie și doar în sarcina acestuia pot fi stabilite penalitățile respective.
Titularul obligației de plată a penalităților reglementate de art. 905 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 menționate în mod expres de către art. 64 din Legea nr. 18/1991 nu poate fi decât primarul, această obligație fiind instituită în virtutea calității de președinte al comisiei locale de fond funciar, persoană îndreptățită de a lua măsurile care se impun pentru punerea în posesie.
Față de aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. C. M., invocată de către pârât ca neîntemeiată, neputând fi reținute apărările pârâtului referitoare la daunele cominatorii ori la incidența dispozițiilor art. 894 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 ‚ având în vedere forma în vigoare a dispozițiilor legale ale art. 64 din Legea nr. 18/1991 astfel cum au fost redate mai sus.
Pe fond, conform art. 905 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.
Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. Atunci când obligația are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanță între 0,1% și 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligației.
Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării. Încheierea dată în condițiile alin. (4) este executorie. Acordarea de penalități în condițiile alin. (1)-(4) nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului, în condițiile art. 891 sau ale dreptului comun.
Această sancțiune pecuniară se impune ca un substitut al refuzului executării titlului de către debitor, deoarece astfel cum rezultă din textul mai sus enunțat, în speță obiectul executării coincide cu obiectul obligației însăși, iar aceasta nu poate fi îndeplinită decât de debitor, prin renunțarea la manoperele abuzive de tergiversare a îndeplinirii executării.
Prin Sentința Civilă nr. 9264/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2006, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 1684/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S. E. D. și s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/04.06.2004 pentru suprafețele de teren din . 2536/25/1/1 delimitate prin raportul de expertiză ce a fost realizat în respectiva cauză, astfel suprafața de 0,09 ha delimitată de punctele 32-33-34-35-36-37, suprafața de 0,003 de punctele 36-37-29-28, suprafața de 0,01 ha de punctele 42-43-39-40-41, suprafața de 1,61 ha de punctele 1-2-3-….-23-24-25 și suprafața de 2,99 ha delimitată de punctele 1-2-5-24-30-31-46-45-44. De asemenea, prin aceeași hotărâre judecătorească au fost obligate C. Locală M. de fond funciar și C. Județeană Iași să pună în posesie pe reclamantă și să-i elibereze acesteia titlu de proprietate pentru aceste suprafețe de teren, fiind respinsă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Prin această hotărâre judecătorească s-a reținut cu puterea lucrului judecat faptul că suprafața de teren de 4,73 ha înscrisă în . 2536/25/1/1 este înscrisă în titlul de proprietate al pârâtei grupul Școlar Agricol M. K. M. și reprezintă vechiul amplasament al reclamantei S. E. D.. Nu au fost avute în vedere suprafețele de teren de 9,33 ha ce face parte din domeniul public al statului, suprafața de 10,09 ha teren ocupată de proprietăți particulare și 0,19 ha ocupată de șoseaua de centură a municipiului Iași, litigiul purtându-se doar în raport de pârâții din prezenta cauză.
S-a mai reținut că este irelevant că în cursul soluționării litigiului a fost emisă hotărârea nr. 816/2011 de către C. Județeană Iași de fond funciar Iași, instanța fiind ținută a se pronunța în raport de data investirii. Mai mult această hotărâre a fost emisă în timpul în care reclamanta învestise instanța cu stabilirea vechiului amplasament, iar prin Legea nr. 169/1997 alin 11 actele administrative de trecere în domeniul public/privat al statului a terenurilor pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate își suspendă efectele.
De asemenea, s-a arătat că va fi respinsă cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate motivat de faptul că dreptul a fost deja reconstituit, litigiul având ca obiect amplasamentul terenului.
Autoritatea de lucru judecat cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala (conform art. 432 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010) si aceea de prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti (conform art. 434 și art. 435 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 ).
Daca in manifestarea sa de exceptie procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa opreasca a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevazuta de art. 431 alin 1 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se intampla atunci cand acest efect important al hotararii se manifesta pozitiv, demonstrand modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit, conform art. 431 alin 2 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune . proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis. Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararii judecatoresti.
Cum, potrivit art. 431 alin 2 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, in relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, inseamna ca nu se poate introduce o noua actiune in cadrul careia sa pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.
Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii, cu respectarea proporționalității între scopul urmărit și mijloacele folosite, în speta, principiul puterii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.
Prin urmare, instanța constată că, prin hotărârea judecătorească citată mai sus, s-a stabilit cu puterea lucrului judecat obligația pârâților de punere în posesie a reclamantei cu suprafața de 4,73 ha descrisă în mod expres prin dispozitivul deciziei nr. 1684/2012 pronuntată de către Tribunalul Iași.
Instanța nu poate reține apărările pârâților descrise la punctul 1 din întâmpinarea formulată de către pârâta C. L. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având în vedere că, astfel cum rezultă din considerentele titlului executoriu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost respinsă motivat de faptul că dreptul a fost deja reconstituit, litigiul având ca obiect amplasamentul terenului, fiind obligată C. Locală, prin Primar în calitate de președinte al acesteia, la punerea în posesie cu suprafețele de teren indicate în mod expres, fiind fără dubiu conținutul concret al obligației de a face stabilită prin titlul executoriu amintit.
Instanța constată că în acest sens este și încheierea nr. 510/20.03.2014 dată în dosarul nr._/245/2006, prin care s-a arătat că motivele pentru care a fost respinsă cererea de reconstituire sunt clare și nu necesită nicio lămurire, făcându-se trimitere la cele arătate în pagina 5 a deciziei aliniat 2, respectiv cele citate mai sus.
De asemenea, instanța constată că nici apărarea referitoare la imposibilitatea obiectivă de executare nu poate fi reținută având în vedere că potrivit art. III alin 11 din Legea nr. 169/1997, astfel cum s-a reținut și în titlul executoriu citat mai sus, actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localitãților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privatã își suspenda efectele cu privire la aceste terenuri pana la soluționarea cererii de cãtre comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. Dupã validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.
Mai mult, așa cum și pârâții arată, prin Sentința Civilă nr. 1018/14.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ s-a stabilit cu puterea lucrului judecat, următoarele: „Comparând cele două acte precizate mai sus, ( Decizia civilă nr. 1684/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași și HCL M. nr. 4/2012) se observă că suprafețele de teren cu privire la care i s-a recunoscut reclamantei dreptul de proprietate se află în altă parcelă (./1/4) decât cea cu privire la care s-a dispus prin H.C.L. M. nr. 4/2012 (./5), reclamanta nedovedind existența interesului său legitim ori al dreptului său cu privire la terenul la care se face referire prin actul administrativ atacat”.
Instanța reține faptul că în situația în care prin hotărâre judecătorească s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate cu arătarea expresă a amplasamentului, atunci comisia locală este obligată să realizeze punerea în posesie pe respectivul amplasament. Conform art. 34 din HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor,după pronunțarea hotărârii judecătorești, punerea în posesie se va face ținându-se seama de dispozițiile acesteia.
Refuzul comisiei locale de a pune în executare hotărârea judecătorească este de natură a constitui o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantei și a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, drepturi consacrate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin art. 1 Protocol 1 la Convenție și art. 6 din Convenție. Dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești este unul din aspectele dreptului de acces la justiție, astfel cum s-a stabilit de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. P. din 2 iunie 2004.
Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează, de asemenea, și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. În consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv (a se vedea, printre altele, hotărârile Hornsby împotriva Greciei din 19 martie 1997, Burdov împotriva Rusiei, Ruianu împotriva României).
În plus, Curtea a considerat că, dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unei hotărâri judecătorești, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea într-un mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri (a se vedea hotărârile Immobiliare Saffi împotriva Italiei, 28 iulie 1999, paragrafele 63 și 66; Satka și alții împotriva Greciei, Cererea nr. 55.828/00, paragraful 57, 27 martie 2003).
Dreptul de acces la justiție nu este absolut (hotărârile Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 21 februarie 1975, . nr. 18, p. 18, paragraful 36, și Waite și Kennedy împotriva Germaniei [MC], Cererea nr. 26.083/94, paragraful 50) și reclamă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului. Statele contractante se bucură, în această materie, de o oarecare marjă de apreciere. Limitele impuse nu trebuie însă să restrângă accesul oferit individului într-o asemenea manieră încât să aducă atingere chiar substanței dreptului. O asemenea limitare nu este conformă cu art. 6 alin. 1 din Convenție decât în măsura în care ea vizează un scop legitim și există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit. Dacă limitarea este compatibilă cu aceste principii, art. 6 alin. 1 nu este încălcat (Cauza Prințul Hans A. II al Liechtensteinului împotriva Germaniei [MC], Cererea nr. 42.527/98, paragraful 44, CEDO 2001-VIII).
Instanța constată că reclamanta a suferit o limitare în ceea ce privește dreptul său la executarea unei hotărâri judecătorești și nu poate reține din probatoriul administrat dovada unei limitări justificate în accepțiunea art. 6 din Convenția față de considerentele prezentate mai sus.
Având în vedere că pârâții au refuzat executarea obligației de a face stabilită prin titlul executoriu - Sentința Civilă nr. 9264/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2006, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 1684/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, obligație ce nu poate fi îndeplinită decât de către pârâți, instanța va admite cererea reclamantei.
Față de dispozițiile art. 905 alin 3 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 instanța constată că obiectul obligației este unul evaluabil, iar conform Raportului de Evaluare al Notarilor Publici Iași aferent anului 2014, valoarea suprafețelor de teren ce alcătuiesc obligația de a face au o valoare totală de_ Euro. Având în vedere însă principiul disponibilității, reclamanta solicitând calcularea penalităților la o valoare de_ Euro, instanța va obliga P. C. M. să plătească în favoarea reclamantei penalități de 200 Euro/zi de întârziere, începând cu data comunicării prezentei până la executarea „obligației de a face” stabilită prin titlul executoriu Sentința Civilă nr. 9264/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2006, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 1684/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, respectiv punerea în posesie a reclamantei cu suprafețele de teren menționate în dispozitivul titlului executoriu.
Conform art. 453 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 instanța va obliga pârâții să achite creditoarei suma de 1520 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat 1500 lei rezultat în urma cenzurării în temeiul art. 451 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 față de complexitatea cauzei și a activității efective desfășurată de către avocat și 20 lei, reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. C. M., invocată de către pârât ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de reclamanta S. E. D., având CNP_, cu domiciliu în Iași, .. 21 în contradictoriu cu pârâții C. L. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. C. M. și P. C. M..
Obligă P. C. M. să plătească în favoarea reclamantei penalități de 200 Euro/zi de întârziere începând cu data comunicării prezentei până la executarea „obligației de a face” stabilită prin titlul executoriu Sentința Civilă nr. 9264/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2006, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 1684/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, respectiv punerea în posesie a reclamantei cu suprafețele de teren menționate în dispozitivul titlului executoriu.
Obligă pârâții să achite creditoarei suma de 1520 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.12.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
5 ex/11.03.2015
| ← Pretenţii. Hotărâre din 08-12-2014, Judecătoria IAŞI | Uzucapiune. Sentința nr. 8994/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
