Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 622/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 622/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 10009/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 622/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. H.
Grefier M. G. P.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta Z. O. A. în contradictoriu cu pârâtul C. M. T., având ca obiect exercitarea autorității părintești stabilire domiciliu minor; pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a se prezenta părțile.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reclamanta asistată de av. R. M. C. și avocat curator special desemnat pentru pârât, B. D..
Interpelat fiind curatorul special desemnat pentru pârât, dacă a luat legătura cu acesta, av. B. susține că a fost în imposibilitate să îl contacteze pe pârât.
Se prezintă numita T. L. în calitate de martor propus de către reclamantă, depoziția acesteia fiind consemnată în declarația semnată și atașată la dosarul cauzei.
Interpelate fiind părțile cu privire la cererile pe care înțeleg să le mai formuleze în cauză, se arată că nu mai sunt alte cereri de formulat.
În temeiul dispozițiilor art. 392 Noul Cod de procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul la concluzii.
Av. R. solicită admiterea acțiunii, instanța să dispună ca exercitarea autorității părintești cu privire la minoră să fie făcută exclusiv de către mamă, stabilirea domiciliului minorei la mamă și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere raportat la venitul pârâtului. Susține apărătorul ales al reclamantei faptul că s-a făcut dovada faptului că mama este cea care are grijă de copil, fiind singura care s-a ocupat de minoră din momentul în care s-a reîntors din străinătate și pârâtul nu a mai dat nici un semn de viață. Pârâtul a manifestat un dezinteres total față de copil și nu a luat legătura cu reclamanta pentru a se interesa de minoră. Reclamanta, ajutată fiind de părinți, îi asigură un trai mai mult decât decent copilului și se îngrijesc să nu îi lipsească nimic pentru o creștere și dezvoltare armonioasă. Pârâtul nu a manifestat nici un interes față de copil și nu a dat dovadă că dorește să aibă relații firești cu fiica sa. Susține apărătorul ales al reclamantei faptul că a făcut dovada garanțiilor materiale și morale pe care le poate asigura mama copilului, iar în situația în care pârâtul nu dă nici un semn de viață, fiind de negăsit, apare firesc ca autoritatea părintească să fie exercitată în moc exclusiv de către mamă.
Solicită de asemenea obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată.
Av. B., în calitate de curator special desemnat pentru pârât, susține că se află într-o situație ingrată, fiind nevoit să formuleze concluzii exclusiv în raport de probatoriul administrat, necunoscând opinia pârâtului. Susține că nu se poate opune din principiu la admiterea acțiunii, având în vedere că probele administrate în cauză converg spre o soluție de admitere a acțiunii.
Este evident faptul că mama are grijă de copilul său, prezintă garanții morale și materiale în acest sens și este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să fie exercitată în moc exclusiv de către mamă, în lipsa unei prezenți a tatălui.
Solicită admiterea acțiunii, fiind suficiente garanții pentru ca autoritatea părintească cu privire la minoră să fie exercitată în mod exclusiv de către mamă și domiciliul copilului să fie stabilit la aceasta. Cu privire la obligarea la plata unei pensii de întreținere de către pârât, av. B. solicită instanței să aibă în vedere venitul minim garantat. Susține că nu este de acord ca pârâtul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată, nefiind dovedită o culpă procesuală a acestuia și nu a formulat apărări.
Declarând dezbaterile încheiate, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, reclamanta Z. O.-A. a chemat în judecata pe paratul C. M. T., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună exercitarea autorității părintești cu privire la minora C. Sophia în mod exclusiv de către reclamantă, stabilirea domiciliului minorei la reclamantă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere in cuantum de o pătrime din venitul net lunar al acestuia, cu cheltuieli de judecată. .
În motivare, reclamanta a arătat că părțile au conviețuit până la momentul la care copilul a împlinit vârsta de 5 luni. De la acel moment minora se află în grija exclusivă a reclamantei și a părinților acesteia, pârâtul neinteresându-se în nici un fel de minoră, nu a vizitat-o și nu a vorbit la telefon cu aceasta, nu a contribuit la creșterea și educarea copilului, nu i-a trimis bani sau bunuri. Pârâtul nu este implicat nici afectiv și nici material.
A mai precizat reclamanta că asigură minorei tot ce este necesar creșterii și educării acesteia.
În drept a invocat art. 505 al.2, art. 398, art. 400, art. 402, art. 529 Noul Cod Civil.
A solicitat proba cu înscrisuri și martori, probe ce au fost încuviințate și administrate.
Paratul nu a formulat întâmpinare, instanța dispunând citarea acestuia și prin publicitate, fiind numit în calitate de curator special domnul avocat B. D. C..
La solicitarea instanței la dosar s-au depus referatele de anchetă socială realizate de autoritatea tutelară.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Minora C. Sophia, nascută la data de 14 iulie 2010, este fiica reclamantei si a pârâtului.
Potrivit art. 505 din Noul Cod Civil, în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau după caz succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanta de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozitiile privitoare la divort.
La art. 506 se arată: Cu încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia.
În ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind exercitarea autoritatii parintesti, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin.1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, va avea în vedere interesul superior al copilului, a cărui ocrotire impune asigurarea tuturor condițiilor morale și materiale necesare creșterii, educării și pregătirii profesionale ale acestuia, corespunzătoare posibilităților reale ale părinților.
Conform dispozițiilor Noului Cod Civil, după divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul cand instanta decide altfel (art. 397). Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanta hotărăște ca autoritatea parinteasca să fie exercitată numai de către unul dintre parinti. In acelasi timp, prin art.31 al. 2 ind.5 din Legea nr. 242/2004, se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti.
Din probatoriul administrat a rezultat că pârâtul nu manifestă interes pentru educarea, creșterea minorei, iar comunicarea pârâtului cu reclamanta a devenit defectuoasă după separarea părților. Astfel, martorul audiat în cauză a confirmat faptul că reclamanta se află în imposibilitate de a lua legătura cu pârâtul, acesta din urmă locuind în prezent la o adresă necunoscută reclamantei și neefectuând nici un demers pentru a păstra legătura cu reclamanta.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că cei doi părinți nu sunt în măsură să exercite în comun autoritatea părintească, fiind evident că la acest moment părțile nu realizează cooperarea necesară pentru a soluționa orice eventualele probleme mai importante ce privesc creșterea sau educația minorei.
Lipsa de comunicare sau comunicarea defectuoasă se răsfrânge în mod negativ asupra minorului și impune cu necesitate ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul din părinți, cel la care se va stabili și domiciliul copilului.
De altfel, chiar și în cazul exercitării exclusive doar de către unul dintre părinți a autorității părintești, celălalt părinte păstrează drepturile părintești, are dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului și poate interveni în cazul în care nu este respectat interesul superior al copilului.
În conformitate cu art. 496 din Noul Cod Civil, copilul minor locuiește la părinții săi, iar dacă aceștia nu locuiesc împreună, vor stabili de comun acord locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște luând în considerare concluziile de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia.
Copilul se află în prezent în grija reclamantei, locuind cu aceasta, reclamanta asigurând minorului un climat familial stabil, mediu de natură a contribui la ajutarea copilului în depășirea traumelor produse de destrămarea familiei.
În consecință, instanța apreciază că cererea reclamantei este întemeiată, urmând a dispune stabilirea locuinței minorei la reclamantă.
Instanța dorește să aducă în atenția ambelor părți faptul că, în materia ocrotirii copilului nici o măsură care îl privește pe acesta nu are caracter definitiv, interesul superior al copilului impunând ca ea să poată fi modificată ori de câte ori se constată că împrejurările care au justificat-o au încetat să mai existe.
În ceea ce privește pensia de întreținere, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 499 din Noul cod civil potrivit cărora tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea sa profesionala; conform art. 529 din Noul Cod Civil întretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a plati. Când intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pâna la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil.
Art. 531 din Noul Cod Civil arată că dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care potrivit imprejurărilor prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanta de tutelă poate mări sau micșora pensia de întreținere. De asemenea, pensia stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
Paratul nu a oferit date concrete cu privire la veniturile realizate.
Întrucât minorul urmează a locui cu reclamanta, aceasta asigurând cele necesare traiului, instanța va dispune obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere lunare în cotă de 25% din venitul lunar net, de la data de 25.03.2013 până la majorat.
Văzând cererile privind cheltuieli de judecată, luând în considerare că instanța va admite cererea reclamantei, în raport de dispozitiile art. 453 NCPC, instanta va dispune obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 636,3 lei reprezentând taxa de timbru, onorariu avocat și onorariu curator special.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Z. O.-A., domiciliată în mun. Iași, std. Cetățuia, nr.6, ., ., CNP_, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat R. M. C., în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. M. T., cu ultim domiciliu cunoscut în mun. R., ., ., ., citat și prin publicitate, reprezentat de curator special avocat B. D. C..
Autoritatea părintească a minorei C. Sophia, născută la data de 14.07.2010, va fi exercitată în mod exclusiv de către reclamantă.
Stabilește locuința minorei C. Sophia, născută la data de 14.07.2010, la reclamantă.
Obligă pe pârâtul C. M.-T. la plata în favoarea minorei C. Sophia a unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din venitul lunar net, dar nu mai puțin de 25% din venitul minim net garantat in plată pe economia națională, începând cu data introducerii cererii – 25.03.2013, până la majoratul copilului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 636,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apelul depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2014.
Președinte, Grefier,
HL PM
RED/TEHN: HL
4 EX/ 17.03.2014
| ← Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 7835/2014. Judecătoria... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
