Acţiune în constatare. Sentința nr. 2058/2015. Judecătoria IAŞI

P. cererea formulata reclamantul a solicitat sa se constate ca nu datorează suma de 23.576,76 lei calculata de parata cu titlu de penalități de întârziere, susținând ca deși nu a achitat cheltuielile de întreținere suma menționata nu este datorata. A invocat reclamantul in acest sens si împrejurarea ca parata l-a chemat in judecata in mai multe dosare in vederea plații cheltuielilor de întreținere, acțiunile fiind insa respinse - in acest sens fiind dosarele nr._, nr._/245/2012 si_/245/2014 ale Judecătoriei Iași.

Instanța retine ca dosarul nr._ a avut ca obiect pronunțarea unei ordonanțe cu privire la cheltuielile de întreținere si penalitățile de întârziere, cererea fiind întemeiata in drept pe dispozițiile O.G. 5/2001. Cererea ce a făcut obiectul acelui dosar a fost respinsa prin sentința civila nr._/15.06.2011.

Dosarul nr._/245/2012 a avut de asemenea ca obiect pronunțarea unei ordonanțe cu privire la cheltuielile de întreținere si penalitățile de întârziere, si acesta cerere fiind întemeiata in drept pe dispozițiile O.G. 5/2001. Cererea ce a făcut obiectul acelui dosar a fost admisa in parte prin sentința civila nr._/02.07.2012, doar cu privire la cheltuielile de întreținere, fiind respinsa cererea vizând acordarea penalităților de întârziere.

Sentința_/02.07.2012 a fost anulata prin sentința civila nr._/10.09.2012, pronunțata de Judecătoria Iași in dosarul nr._/245/2012.

Potrivit art. 7 din O.G. 5/2001 (act normativ in prezent abrogat dar care a constituit temeiul in drept al cererilor ce au făcut obiectul dosarelor nr._, nr._/245/2012 si_/245/2014 ale Judecătoriei Iași): Ordonanța prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, precum și în cazul în care prin ordonanța cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecata potrivit dreptului comun.

La rândul sau art. 11 ind. 1 alin. 1 din același act normativ prevede: (1) Ordonanța privind somația de plata nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți.

Cu alte cuvinte ordonanța pronunțata in cadrul procedurii prevăzute de O.G. 5/2001 nu are autoritate de lucru judecat. Concluzia se desprinde din prevederile art. 7 al O.G. nr. 5/2001 unde se arată că dacă a fost respinsă în parte sau total cererea creditorului, acesta poate introduce o cerere întemeiată pe dreptul comun, din art. 10 alin. 2 al aceleiași ordonanțe unde se menționează că debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, în cadrul contestației la executare (excepție făcând doar situația în care a formulat o cerere în anulare în temeiul art. 8), precum și din prevederile art. 11 ind. 1 alin. 1 al aceluiași act normativ care menționează expres faptul că „ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți”.

În prezenta cauza, fata de dispozițiilor legale anterior citate instanța retine ca simpla împrejurare ca in cadrul unor proceduri întemeiate pe dispozițiile O.G. 5/2001 au fost respinse cererile paratei Asociația de L. . acordarea penalităților de întârziere, nu conduce la concluzia ca debitorul nu ar datora aceste sume, din moment ce dispozițiile art. 7 din acest act normativ permiteau creditorului sa promoveze o cerere întemeiat pe dispozițiile dreptului comun pentru valorificarea creanței sale.

În consecința instanța retine ca susținerile reclamantului in sensul ca nu ar datora penalități de întârziere fata de soluțiile pronunțate de instanța in dosarele menționate sunt nefondate.

Retine instanța in plus ca prin chiar cererea de chemare in judecata reclamantul a recunoscut ca nu ar fi achitat cheltuielile de întreținere susținând insa ca nu datorează penalitățile de întârziere calculate de parata.

Instanța retine ca potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 membrii asociației de proprietari au obligația să plătească lunar, conform listei de plată, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, astfel cum sunt definite în art.47. De asemenea, potrivit art.49 din Lege, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice suma cu titlu de restanta, afișată pe lista de plata.Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plata, fără ca suma penalizărilor sa poată depăși suma la care s-au aplicat. Alineatul 2 al articolului 49 prevede că termenul de plată a cotelor de contribuție afișate pe lista lunară de plată este de maxim 20 de zile calendaristice.

Potrivit art. 32 alin. 1 din H.G. 1588/2007 toți proprietarii au obligația sa plătească lunar conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, inclusiv celor aferente fondurilor din asociația de proprietari.

Din dispozițiile legale anterior citate rezulta ca neplata sau plata cu întârziere a cheltuielilor de întreținere dau dreptul asociației de proprietari sa perceapă penalități de întârziere in condițiile prevăzute de art. 49 din legea nr. 230/2007.

Întrucât din probele administrate in cauza rezulta ca reclamantul nu a achitat in termenul prevăzut de lege cheltuielile de întreținere datorate instanța retine ca acesta datorează penalități de întârziere.

Cu privire la cuantumul penalităților de întârziere instanța retine in primul rând ca potrivit precizărilor depuse pentru ultimul termen de judecata de către parata, suma de 23.576,76 lei contestata de către reclamant a fost calculata pentru achitarea cu întârziere a cheltuielilor de întreținere in perioada 05._.

În cauza instanța va înlătura concluziile raportului de expertiza depus la filele 57-70 din dosar întrucât penalitățile de întârziere au fost calculate prin raportare la suma reprezentând soldul cheltuielilor de întreținere si nu prin raportare la suma stabilita cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru fiecare luna in parte.

Potrivit suplimentului la raportul de expertiza întocmit in cauza, suma datorata cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada 05._ este de 7.205,037 lei.

Deși penalitățile de întârziere au fost calculate pentru debite constând in cheltuieli de întreținere mai vechi de 3 ani raportat la data promovării cererii de chemare in judecata instanța retine ca in cauza nu poate fi pusa problema prescripției dreptului la acțiune.

Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul 167/1958 (dispoziții aplicabile in cauza așa cum rezulta din prevederile art. 201 din Legea nr. 71/2011) una din cauzele de întrerupere a cursului prescripției o reprezintă recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcuta de cel in folosul căruia curge prescripția. Instanța reține că pentru a avea efect întreruptiv de prescripție, recunoaștere dreptului de către cel în favoarea căruia curge prescripția - art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr. 167/1958 - trebuie să fie voluntară, expresă, neîndoielnică și făcută înăuntrul termenului de prescripție. Mai retine instanța in acest context ca potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958 odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.

Din concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza instanța retine ca reclamantul a efectuat plați cu privire la debitul principal, expertul evidențiind in calculul penalităților de întârziere depus la filele 89-92 dosar plați voluntare efectuate la următoarele date: 16.05.2006, 20.06.2006, 29.03.2007, 24.08.2007, 03.12.2007, 04.12.2007, 03.11.2010, 31.01.2011, 14.06.2011.

Toate aceste plați efectuate in mod voluntar de către reclamant au fost de natura sa întrerupă cursul prescripției extinctive.

F. de considerentele anterior expuse, văzând si concluziile suplimentului la raportul de expertiza conform cărora suma datorata cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada 05._ este de 7205,37 lei, instanța va admite in parte acțiunea formulata de către reclamant.

În consecința instanța va constata ca reclamantul nu datorează suma de 16.371,39 lei cu titlu de penalități pentru achitarea cu întârziere a cheltuielilor de întreținere aferente perioadei 05._.

În ce privește cheltuielile de judecata instanța retine ca in cauza prin încheierea din data de 19.11.2013 (fila 19 dosar) a fost admis a cererea de acordare a ajutorului public judiciar reclamantul fiind scutit de plata sumei de 1283,8 lei reprezentând taxa judiciara de timbru datorata de acesta pentru acțiunea formulata.

În plus in cauza reclamantul a mai achitat suma de 550 lei reprezentând onorariu de expert conform chitanțelor depuse la filele 41 si 108 din dosar.

Având in vedere dispozițiile art. 453 Cod procedura civila, fata de împrejurarea ca acțiunea reclamantului va fi admisa in parte instanța va obliga parata la plata către reclamant a cheltuielilor de judecata de 300 lei, contând in onorariu de expert.

In baza art. 18 din O.U.G. 51/2008 va obliga parata la plata către stat a sumei de 923,57 lei reprezentând taxa judiciara de timbru de care reclamantul a fost scutit urmare a admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar (taxa judiciara de timbru calculata la valoare prin raportare la suma pentru care cererea de chemare in judecata a fost admisa).

În baza art. 19 alin. 1 din O.U.G. 51/2008 cheltuielile in suma de 360,23 lei constând in taxa judiciara de timbru de care reclamantul a fost scutit urmare a admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar vor rămâne in sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite in parte acțiunea formulata de reclamantul D. D. G. având domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet avocat C. M. din Iași, .. 4, ., Biroul 3 in contradictoriu cu parata Asociația de L. .>cu sediul in Iași, ., . sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura la S.C. Termo Service S.A.- din Iași, ., jud. Iași.