Contestaţie la executare. Sentința nr. 9181/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9181/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 8054/245/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 06 Iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - Judecător: B. E. B.
Grefier: O. A. D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9181/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestator O. V. D. în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 22.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat consecutiv pronunțarea la data de 01.07.2015, respectiv 06.07.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 24.03.2015 sub numărul_ contestatorul O. V. D. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata A.- ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE IASI, solicitând anularea somației nr._ din 04.03.2015, a titlul executoriu nr._ din 04.03.2015 emise de intimată în dosarul de executare nr._/22/_ /_.
În motivare, contestatorul a arătat, în esență, că nu datorează sumele indicate în somații, neavând încheiat nici un contract de asigurare cu CAS IASI pentru venituri obținute din activități independente, calitatea de asigurat născându-se doar în baza unui contract de asigurare medicală. A mai învederat că în nici un act nu sunt indicate perioadele pentru care au fost calculate debitele.
De asemenea, contestatorul a mai precizat că nu i-au fost comunicate niciodată deciziile de impunere, executarea silită în baza acestora fiind abuzivă.
În drept, contestatorul a invocat art.172, art.173 Cod procedură fiscală, art.411, 451-453, art.642, art.711-716 Cod procedură civilă.
În dovedire, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și orice altă probă utilă cauzei, atașând în copie conformă somația nr._ din 04.03.2015, titlul executoriu nr._ din 04.03.2015, plic.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei (fila 37).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare pe care a depus-o prin serviciul registratură de la data de 16.04.2015.
Prin întâmpinarea formulată, pe cale de excepție, intimata a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, motivată în fapt pe împrejurarea că împotriva actului administrativ fiscal –decizie de impunere emisă de CAS Iași - contestatorul putea promova contestație la organul emitent iar ulterior în instanța de contencios administrativ și fiscal, iar în drept, pe dispozițiile art.172 alin.3, 205 și următoarele Cod procedură fiscală și dispozițiile Legii 544/2004.
Pe fondul contestației la executare intimata a arătat că petentul contestator figurează în evidențele fiscale cu un debit în cuantum de 240 lei reprezentând contribuții la asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, fiind emisă decizia de accesorii nr._/31.12.2014, titlul de creanță devenind titlu executoriu prin neplata la termen a sumelor, procedându-se la executarea silită a acestora prin emiterea titlului executoriu.
Sub același aspect, intimata a mai arătat că actele de executare au fost emise cu respectarea art.141 Cod procedură fiscală, contestatorul încercând a se prevala de propria turpitudine deoarece avea obligația de a-și declara veniturile și de a face dovada plății contribuțiilor, nedepunerea declarațiilor la termenele stipulate legal constituind o încălcare a dispozițiilor art.81 din O.G. nr.92/2003 și ale art.215 din Legea privind reforma în domeniul sănătății, organului fiscal fiindu-i recunoscut dreptul de a identifica cuantumul creanței fiscale și de a emite în aceste condiții titluri executorii pentru recuperarea creanței.
Intimata a mai arătat că petentul-contestator avea obligația legală de a depune declarații și de a efectua plăți la data de 15 a lunilor martie, iunie, septembrie și decembrie ale fiecărui an, plăți neefectuate, neputând invoca necunoașterea dispozițiilor legale, fiind autorizat să desfășoare activități independente, suma datorată fiind o creanță bugetară la care s-au calculat accesorii legale potrivit art.88 litera c), art.119, art.120 alin.7 și art.120 din OG nr.92/2003.
Intimata a mai arătat că actele menționate sunt acte emise de Casa de Asigurări de Sănătate Iași preluate de intimată în baza Ordinului Comun nr.806/06.06.2012.
În drept s-au invocat prevederile menționate în motivarea întâmpinării, ale art.141 și art.172 Cod procedură fiscală și dispozițiile art.223 alin.3 Cod procedură civilă, intimata solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Anexat întâmpinării, în dovedire, intimata a depus somația nr._ din 04.03.2015, titlul executoriu nr._ din 04.03.2015, decizie de impunere nr._/26.02.2014, decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2014.
Întâmpinarea și înscrisurile anexate au fost comunicate contestatorului care nu a formulat răspuns la aceasta.
Din dispoziția instanței, intimata a trimis la dosarul cauzei copia integrală a dosarului de executare silită împreună cu dovezile de comunicare ale actelor administrativ fiscale primare.
La termenul din 22.06.2015, instanța a unit cu fondul cauzei excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către intimată prin întâmpinare și a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, respingând proba cu interogatoriul intimatei.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța se va pronunța cu prioritate potrivit art.248 Cod procedură civilă, asupra excepției inadmisibilității contestației la executare invocată de către intimată prin întâmpinare, excepție de fond, absolută și peremptorie, care apare ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Invocând excepția inadmisibilității acțiunii intimata a învederat faptul că împotriva actelor administrativ fiscale emise, acte ce au stat la baza actelor de executare silită contestate, contestatorul avea posibilitatea formulării unei contestații administrative și ulterior a contestației în instanța de contencios administrativ potrivit dispozițiilor art.172 alin.2 și art.205 Cod procedură fiscală.
Inadmisibilitatea acțiunii este o excepție de fond, dirimantă și absolută care atrage respingerea unei acțiuni promovată atunci când legea condiționează exercițiul acțiunii respective de îndeplinirea unor condiții speciale care trebuie satisfăcute de reclamant, sau atunci când legea prevede caracterul subsidiar al acțiunii respective în raport de alte căi legale lăsate la dispoziția reclamantului.
Este cazul de pildă al acțiunii în constatare, care are un caracter subsidiar față de acțiunea in realizare dar și al contestației la executare atunci când contestatorul invocată motive de fapt și de drept ce ar putea fi invocate în cadrul căilor de atac deschise împotriva titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească sau în cadrul unei căi procesuale specifice de atac dacă este vorba despre un alt tip de titlu executoriu (art.712 Cod procedură civilă).
Potrivit art.172 din Codul de procedură fiscală, „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare.(…)Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
De asemenea potrivit dispozițiilor art.205 și 218 Cod procedură fiscală împotriva deciziilor de impunere și a altor acte administrative fiscale se poate formula contestație administrativă și ulterior contestație în fața instanței de contencios administrativ competente, legiuitorul prevăzând așadar o cale specifică de atac împotriva acestor acte administrative fiscale.
Cu toate acestea instanța reține faptul că, în cauza de față, contestatorul a contestat și actele de executare silită ce i-au fost comunicate, acte pentru anularea cărora a invocat, între altele și motive privind necomunicarea deciziilor de impunere.
Instanța învestită cu prezenta contestație la executare reține drept corectă afirmația intimatei potrivit căreia nu poate analiza aspectele invocate de contestator privind existența și întinderea obligației de plată, astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia de plată accesorii pentru că, în acest scop, contestatorul are deschisă calea contestației împotriva deciziei de plată accesorii, la organul administrativ fiscal emitent și ulterior la instanța de contencios administrativ, potrivit art.205 și urm. Cod procedură fiscală.
Însă, nefiind singurele motive formulate în susținerea contestației la executare, instanța nu poate primi excepția invocată de intimată, excepție a cărei admitere ar avea drept consecință suprimarea dreptului contestatorului de a obține analizarea legalității actelor de executare silită emise împotriva acestuia prin prisma celorlalte motive invocate, motive care țin de lipsa comunicării actelor administrative prin care s-au stabilit obligațiile fiscale în sarcina acestuia.
Pentru motivele expuse excepția invocată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată .
În ceea ce privește fondul contestației la executare instanța reține spre analiză dintre motivele invocate de contestator pe cele care vizează procedura de executare în sine și constată următoarele:
În fapt, la data de 26.02.2014 a fost emisă de către intimată decizia de impunere nr._ (fila 47) ce a fost comunicată contestatorului prin poștă la data de 21.03.2014, astfel cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 48 ce a fost semnată personal de către acesta.
De asemenea, la data de 31.12.2014 a fost emisă de către intimată decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ (fila 44) pentru suma de 228 lei, sumă defalcată în anexa la respectiva decizie (fila 45). Decizia și anexa i-au fost comunicate prin poștă contestatorului la data de 28.01.2015, acesta semnând personal dovada de comunicare (fila 46).
Astfel instanța constată că atât decizia de impunere nr._/26.02.2014, cât și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2014 au fost comunicate cu respectarea dispozițiilor art.44 C.proc.fisc.
Deși contestatorul susține că nu i-au fost comunicate aceste decizii,acesta nu s-a înscris în fals împotriva dovezilor de comunicare, motiv pentru care instanța va înlătura această apărare.
Se mai reține că petentul contestator nu a obținut anularea acestor decizii în procedura specifică prevăzută de art.205 și 218 Cod procedură fiscală.
Instanța reține că la data de 04.03.2015 intimata a emis titlul executoriu nr._ pentru plata sumei de 240 lei stabilită în baza celor două decizii menționate mai sus și somația nr._.
Potrivit dispozițiilor art.141 alin.1 din O.G. nr.92/2003, sub titulatura „Titlul executoriu și condițiile pentru începerea executării silite” legiuitorul a prevăzut faptul că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul.(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin.(1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. (2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Astfel cum s-a arătat în motivarea soluției cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța nu poate verifica pe calea contestației la executare, prevăzută de art.172 și urm. din Codul de procedură fiscală, aspectele legate de temeinicia sumei impuse la plată contestatoarei.
Prin urmare, cât timp instanța nu reține nici un motiv de nelegalitate a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr._/22/_ /_ al intimatei, titlul executoriu și somația din data de 04.03.2015 fiind emise cu respectarea regulilor privind executarea silită, fără a se face dovada plății în mod voluntar, anterior formulării prezentei acțiuni, a sumei menționate în cuprinsul deciziei de plată accesorii și a deciziei de impunere, în condițiile dispozițiilor legale mai sus-menționate, instanța va respinge contestația la executare formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimată.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul O. V.D. (C.N.P._) cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat C. C. M. în Iași, .. 40 în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I.i cu sediul în Iași, .. 26, Județul Iași.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 06.07.2015.
Președinte, Grefier,
B. E. B. O. A. D.
Pentru grefier aflat în CO, semnează grefier șef de secție civilă, P. L.
Red./Tehnored./B.E.B./O.A.D./4 ex./29.08.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 9330/2015. Judecătoria IAŞI | Actiune in regres. Sentința nr. 9246/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
