Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3304/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3304/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 3304/2015
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică de la data de 5 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. T. S.
Grefier - M. A.-S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.3304
Pe rol se află judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta I. C. C. și pe pârâta I. M., având ca obiect exercitarea autorității părintești stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părtilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul ca procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 12.02.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru 26 februarie 2015 și pentru astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.07.2014 sub nr._ reclamantul I. C. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta I. M., exercitarea autorității părintești de către ambii părinți asupra minorei I. Sophia M., născută la data de 21.06.2009 și stabilirea unui nou program de legături personale cu minora.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr.1592/21.01.2011 a Judecătoriei Iași, a fost desfăcută căsătoria dintre părți și s-a dispus încredințarea minorei I. Sophia M. spre creștere și educare pârâtei. A arătat reclamantul că în prezent împrejurările care au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței s-au schimbat.
În drept au fost invocate prevederile art.397, art.401 al.2, art.403 C.civ.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor și efectuarea anchetei psihosociale. A depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie certificată.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Au fost administrate probele prin înscrisuri și prin declarațiile unui martor.
A fost efectuată ancheta socială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform art.6 al.6 C.civ., dispozițiile legii noi sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, obligația legală de întreținere.
În fapt, instanța reține că prin sentința civilă nr.1592/21.01.2011 a Judecătoriei Iași, definitivă și irevocabilă, a fost desfăcută căsătoria părților prin acord, iar minora I. Sophia M., născută la data de 21.06.2009, a fost încredințată mamei spre creștere și educare. În favoarea tatălui a fost stabilit un program de legături personale cu minora, cel puțin o dată la două săptămâni în week-end.
Astfel cum rezultă din declarația martorului, minora locuiește împreună cu pârâta și vine frecvent la locuința reclamantului, aproape în fiecare week-end, în vacanța de vară și în cea de iarnă în anul 2014. Minora este foarte atașată de reclamant, iar acesta se implică foarte mult în viața copilului, în activitățile sale și în ceea ce privește cheltuielile.
Conform raportului de anchetă socială de la locuința reclamantului, acesta locuiește împreună cu mama sa în casa proprietatea acesteia. Casa este formată din 4 camere, condițiile materiale fiind bune.
Astfel cum rezultă din raportul de anchetă socială de la domiciliul pârâtei, aceasta locuiește împreună cu minora într-un apartament închiriat, format din 2 camere, condițiile materiale fiind bune. Minora frecventează cursurile grădiniței.
Dispozițiile art.46 din Legea nr.71/2011pentru punerea în aplicare a Codului civil, prevăd că dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art.403 din Codul civil.
Conform art.403 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori.
Prin urmare, potrivit art.46 din Legea nr.71/2011, dispozițiile hotărârilor judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, pot fi modificate potrivit prevederilor art.403 C.civ., considerându-se îndeplinită condiția schimbării împrejurărilor care au stat la baza soluției anterioare, deși vizează doar schimbarea legii și nu este necesară dovedirea modificării împrejurărilor de fapt determinante pentru încredințarea copilului spre creștere și educare unuia sau altuia dintre părinți potrivit Codului familiei de la 1954.
Autoritatea părintească reprezintă, astfel cum prevede art.483 C.civ., ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Aceasta semnifică faptul că părinții vor decide împreună măsurile de luat pentru asigurarea sănătății, educației și, în general, orice este de întreprins pentru dezvoltarea copilului. După divorț, exercițiul autorității părintești constă în consultarea părinților la luarea deciziilor importante care organizează viața copilului, în timp ce, pentru actele curente de zi cu zi, va decide părintele la care locuiește copilul.
Conform art.397 C.civ., după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar potrivit art. 398 C.civ., numai dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul din părinți.
Astfel, analizând probatoriul cauzei, instanța constată că nu a rezultat existența unor motive temeinice, relevante în relația dintre minoră și unul dintre părinți, care să determine îndepărtarea de la cotitularitatea autorității părintești și de la consultarea asupra deciziilor importante ce organizează viața copilului, interesul acesteia fiind acela de a fi crescută de ambii părinți.
În consecință, luând în considerare principiul fundamental al interesului superior al copilului, instanța va admite acest capăt de cerere și va dispune, în temeiul art.403 C.civ. raportat la art.397 C.civ., exercitarea în comun a autorității părintești față de minoră.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect stabilirea programului de legături personale cu minora, instanța reține dispozițiile art.496 al.5 C.civ., conform cărora, părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului. Art.17 al.1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, prevede că minorul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții.
Din ansamblul probator al cauzei, instanța reține că la domiciliul reclamantului condițiile materiale sunt bune și acesta prezintă garanții morale și materiale că se va ocupa corespunzător de copil, neexistând niciun impediment ca minora să petreacă un timp în îngrijirea acestuia. Eventualele neînțelegeri dintre părți nu trebuie să afecteze relația dintre tată și copil, care, pentru o dezvoltare normală și echilibrată, este necesar să păstreze relații personale strânse cu ambii părinți, colaborarea acestora în acest sens fiind imperios necesară.
Față de considerentele ce preced, instanța consideră că stabilirea unui program de legături personale cu minora nu este de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, morală sau socială a acesteia, reclamantul putându-i oferi mediul afectiv și cognitiv de care are nevoie pe perioada în care va locui la el. Prin urmare, instanța va stabili următorul program de legături personale: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 18.00, până duminică ora 18.00; jumătate din vacanța de iarnă, alternativ un an de C., iar celălalt an de Revelion; jumătate din vacanțele intersemestriale; jumătate din vacanța de vară, în prima parte a acesteia; cu posibilitatea luării minorei la domiciliul reclamantului.
În temeiul art. 453 N.C.proc.civ. și al principiului disponibilității, instanța va lua act de faptul că nu s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul I. C. C., CNP_, cu domiciliul în satul Pocreaca, . Iasi în contradictoriu cu pârâta I. M., CNP_, cu domiciliul în Iasi, ., ., scara A, etaj 1, ..
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorei I. Sophia M., născută la data de 21.06.2009, să fie exercitată de către ambii părinți.
Încuviințează ca reclamantul să aibă legături personale cu minora și stabilește următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 18.00, până duminică ora 18.00; jumătate din vacanța de iarnă, alternativ un an de C., iar celălalt an de Revelion; jumătate din vacanțele intersemestriale; jumătate din vacanța de vară, în prima parte a acesteia; cu posibilitatea luării minorei la domiciliul reclamantului.
Ia act de faptul că nu s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2015.
Președinte, Pentru Grefier
S. A.-T. A.-S. M., aflat în C.O., semnează Grefierul șef al Secției civile
Red./Tehnored.A.T.S/A.T.S.
4 ex./08.07.2015
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2969/2015.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3265/2015.... → |
|---|
